Austen

Spuneti-mi si mie: mai e cineva pe forum pasionat de scrierile lui Jane Austen? Pride and Prejudice, Emma, Persuasion, etc... Cred ca i-am citit cartile de cateva zeci de ori, nu mai spun de cate ori am vazut si filmele. Nu ma mai satur de ele si pace. Cel mai tare m-am indragosit de umorul ei subtil, englezesc... Cine a citit-o cu atentie (mai ales in original) stie probabil despre ce vorbesc.
Salutari tuturor cititoarelor, mai mult sau mai putin iubitoare de lecturi austeniene

Laura B spune:

Cu ani in urma am citit "Mandrie si prejudecata" de nu stiu cate ori si am vazut si revazut filmul serial in 2 variante; am vazut "Sense and Sensibility" apoi am citit si romanul, dar parca nu a mai avut acelasi farmec ca prima carte.

Recent am cumparat 5 (sau 6?) carti in engleza de J. Austen, dar nu am avut timp sa le citesc. Dar ma asteapta ele rabdatoare in biblioteca ...

Laura
_

"We build too many walls and not enough bridges." Sir Isaac Newton

Donia spune:

Draga mist, cand m-am inscris pe forum am deschis si eu un subiect asemanator, si mai stiu cel putin o persoana care a facut acelasi lucru. "Mandrie si prejudecata" e una din cele mai dragi carti mie, o recitesc incontinuu de pe la 13 ani, cred. Recunosc ca alte carti de ale lui Jane Austen nu m-au fascinat chiar atat, dar le-as reciti cu placere la un moment dat daca as avea ocazia.
De draga ce mi-e Mandrie si prejudecata, a fost singura carte pe care am adus-o in Canada, ca de mai mult nu am avut loc. E o editie veche, paginile sunt ingalbenite si desprinse, dar mi-e draga si nu pot citi cu aceeasi placere o editie mai noua. Sta cuminte pe noptiera mea si cand si cand o tot iau la recitit. Daca e cumva filmul la televizor, toata casa trebuie sa incremeneasca, pentru ca eu sa ma transpun cu totul in acea lume. Boala grea!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

mist spune:

Ma bucur ca nu sunt singura! Pacat insa ca suntem atat de putine. Ma gandesc ca poate literatura engleza nu a "prins" foarte bine la tarile francofone. Nu stiu, e doar o parere. Mie imi plac mult si autori ca Hardy, Galsworthy, Maugham...

Dar sa ma intorc la Austen: am citit si eu "Mandrie si Prejudecata" cand eram copil si mi-a placut mult. Pe vremea aceea am vazut-o mai mult ca pe o poveste de genul Cenusareasa si Printul Fermecat. Abia mai tarziu am inceput sa dau atentie si la detalii. Iar acum vreo 7 ani i-am citit si celelalte romane, dintre care Emma si Persuasion mi se par cele mai reusite. Pride and Prejudice ramane insa favorita si ma intreb oare cum a fost posibil ca o fata de 21-22 de ani (cam atat avea la vremea la care a scris romanul) sa cunoasca atat de bine natura umana incat sa construiasca cu atata subtilitate toate acele caractere. Probabil ca asta e meritul principal al lui JA... Plus umorul fin dar in acelasi timp si spumos, combinat cu "cool-ul" englezesc :) Am salvat undeva niste citate din P&P, o sa le postez si aici.
In privinta ecranizarilor pt P&P, le-am vazut pe toate trei. S-ar parea ca anul acesta apare a patra, e facuta pt cinematograf. Sunt curioasa cat de reusiti vor fi noii Elizabeth si Darcy... Am vazut si ecranizarea din '95 pt Emma, cu Kate Backinsale si Samantha Morton, merita vazuta.

Acum cativa ani am vizitat casa din satuletzul Chawton (langa Winchester) unde si-a trait JA ultimii ani ai vietii. Mi s-a parut f. interesant, daca aveti ocazia sa treceti prin apropiere nu ocoliti muzeul, este foarte bine organizat si veti simti ca sunteti dintr-o data foarte aproape de ea si de timpurile in care a trait. Intr-adevar, destinul ei nu a luat niciodata acea turnura norocoasa, asa cum s-a intamplat cu eroinele(unora mai devreme, cum ar fi Elizabeth Bennet, altora mai tarziu, cum a fost Anne Elliot din Persuasion), dar multe din situatiile descrise in carti au fost influentate de episoade din propria-i viata.

mist spune:

Sper ca nu v-am plictisit deja si ca va face si voua placere reintalnirea cu eroii din P&P... Apropos, care a fost capitolul vostru preferat? Al meu a fost vizita la Pemberley, of course :)

Iata si citatele de care spuneam:


"It is a truth universally acknowledged, that a single man in possession of a good fortune, must be in want of a wife."

"Mr. Bennet, how can you abuse your own children in such a way! You take delight in vexing me. You have no compassion on my poor nerves."
"You mistake me, my dear. I have a high respect for your nerves. They are my old friends. I have heard you mention them with consideration these twenty years at least."


"What a charming amusement for young people this is, Mr. Darcy! There is nothing like dancing after all. I consider it as one of the first refinements of polished societies."
"Certainly, sir; and it has the advantage also of being in vogue amongst the less polished societies of the world. Every savage can dance."

"Do you prefer reading to cards?" said [Mr. Hurst]; "that is rather singular."
"Miss Eliza Bennet," said Miss Bingley, "despises cards. She is a great reader, and has no pleasure in anything else."
"I deserve neither such praise nor such censure," cried Elizabeth; "I am not a great reader, and I have pleasure in many things."


"There is, I believe, in every disposition a tendency to some particular evil -- a natural defect, which not even the best education can overcome."
"And your defect is a propensity to hate everybody."
"And yours," he replied, with a smile, "is wilfully to misunderstand them."


"Come here, child," cried her father as she appeared. "I have sent for you on an affair of importance. I understand that Mr. Collins has made you an offer of marriage. Is it true?" Elizabeth replied that it was. "Very well -- and this offer of marriage you have refused?"
"I have, sir."
"Very well. We now come to the point. Your mother insists upon your accepting it. Is not it so Mrs. Bennet?"
"Yes, or I will never see her again."
"An unhappy alternative is before you, Elizabeth. From this day you must be a stranger to one of your parents. Your mother will never see you again if you do not marry Mr. Collins, and I will never see you again if you do."


"We are speaking of music, madam," said he, when no longer able to avoid a reply.
"Of music! Then pray speak aloud. It is of all subjects my delight. I must have my share in the conversation if you are speaking of music. There are few people in England, I suppose, who have more true enjoyment of music than myself, or a better natural taste. If I had ever learnt, I should have been a great proficient. And so would Anne, if her health had allowed her to apply." (Lady Catherine)


"Well, Lizzy," said Mrs. Bennet one day, "what is your opinion now of this sad business of Jane's? For my part, I am determined never to speak of it again to anybody. I told my sister Philips so the other day. "


"Well, my comfort is, I am sure Jane will die of a broken heart; and then he will be sorry for what he has done." (Mrs. Bennet)
But as Elizabeth could not receive comfort from any such expectation, she made no answer.


"I take no leave of you, Miss Bennet. I send no compliments to your mother. You deserve no such attention. I am most seriously displeased." (Lady Catherine)

"For what do we live, but to make sport for our neighbours, and laugh at them in our turn?" (Mr. Bennet)

"Good gracious! Lord bless me! only think! dear me! Mr. Darcy! Who would have thought it? And is it really true? Oh, my sweetest Lizzy! how rich and how great you will be! What pin-money, what jewels, what carriages you will have! Jane's is nothing to it -- nothing at all. I am so pleased -- so happy. Such a charming man! -- so handsome! so tall! Oh, my dear Lizzy! pray apologise for my having disliked him so much before. I hope he will overlook it." (Mrs. Bennet)



-- just my two cents

Miruna Enescu spune:

O doamne, nu stiu cum n-am vazut subiectul asta pana acum.

Mie Jane Austen mi-a facut educatia in mult mai mare masura decat mama. Acest amestec atat de englezesc intre "Sense and sensibility" a reusit sa-mi tempereze ca nimic altceva gargaunii adolescentini.
Din Pride and prejudice am invatat sa judec oamenii dupa ce fac, si nu dupa ce spun sau aparente.
Din Persuasiune si Northanger Abbey am inteles diferenta dintre un spirit infierbantat de pustoaica si bunul simt guvernat de ratiune.

Si eu am recitit si ras-citit romanele astea, dar vreau sa-ti multumesc, Mist, pentru citate: ce bine-venite mi s-au parut, asa, ca niste vechi prieteni care-ti mangaie sufletul si-ti ridica spiritul. Adevarul este ca nimeni nu le zice ca ea nu-i asa?

Tocmai am acum in geanta cele doua casete video cu "Persuasion" - varianta BBC - trebuie sa le duc inapoi la Biblioteca engleza. Mi-a placut ca este o varianta foarte fidela textului, dar m-a enervat ca actrita principala era tare uratica - nici in carte Ann nu este o frumusete, dar nici chiar asa.
Ma intreb daca vor mai fi existand si alte variante de ecranizari ale "Persuasiunii"

Cat despre "P&P", ma intreb daca va mai fi vreo ecranizare care s-o intreaca pe cea cu Colin Firth... Isi mai aminteste cineva de varianta aceea (cam departe de text) cu Lawrence Olivier? Era de-a dreptul hilara pe alocuri, dar eu nu pot respiunge nimic care are de-a face cu jane Austen.

mist spune:

Da, Miruna, mai exista o ecranizare la "Persuasion", facuta in 1995 cu Amanda Root si Ciaran Hinds. Uite un link: http://imdb.com/title/tt0114117/

Asa cum zici si tu, parca nici eu nu pot respinge nimic ce are legatura cu Jane Austen (am vazut pana si variantele moderne: Bridget Jones's Diary si Clueless . Prin urmare, mie mi-a placut chiar si ecranizarea veche de la Persuasion, desi recunosc, actrita era deja cam prea batrana pt rol, am inteles ca avea cam 40 de ani.

Imi amintesc si de prima ecranizare de la P&P, cu Lawrence Olivier si Greer Garson. Actorii mi-au placut mult, dar adaptarea a fost un joke. Lady Catherine de Burgh aliata lui Darcy? In opinia mea asta a cam stricat cel putin un sfert din farmecul actiunii... Nu mai spun de costume care nu respectau deloc moda epocii. Insa a fost un film facut la Hollywood si probabil s-a incadrat in normele impuse de casa de filme care isi doarea doar un succes comercial.

A doua ecranizare, din 1980 cred, cu Elizabeth Garvie si David Rintoul, a fost foarte fidela cartii, dar a avut un buget redus din cate am citit eu. Nu e de mirare deci ca a aparut ca fiind foarte "stearsa" in comparatie cu varianta din 1995, cu Colin Firth si Jennifer Ehle. Eu apreciez mult aceasta ultima versiune, dar sunt cateva lucruri care nu prea mi-au placut: actrita din rolul d-nei Bennet mi s-a parut ca joaca prea teatral, iar chestia cu aruncatul lui Darcy in balta m-a dat gata de-a dreptul ! Ma rog, o pun tot pe seama dorintei producatorilor de a avea succes comercial...


-- just my two cents

Miruna Enescu spune:

Da, Mist, stiu ce vrei sa spui, la inceput si pe mine m-a cam socat treaba aia, dar acuma, dupa ce am ras-vazut filmul, m-am obisnuit cu ea. Adevarul este ca in carte personajul Darcy nu are in sine foarte multe aparitii si replici, sunt atatea lucruri care rezulta numai din gesturi si canoane sociale.

Pe mine m-a fascinat chestia asta. Daca a gasit-o interesanta, a inceput prin a asculta conversatiile ei cu ceilalti. Daca a rugat-o sa-i permita sa i-o prezinte pe sora-sa, este un profund semn de afectiune si respect. Daca Bingley a invitat-o pe Jane de doua ori la cate doua dansuri, si de asemenea pe Elisabeth la alte doua, este semn clar ca vrea sa se insoare cu Jane!
Cam greu sa dai semnificatia corecta a tuturor acestor lucruri intr-un film, fara sa mai adaugi niste replici "din burta".
Dar ma rog, treaba cu saritul in apa nu era pentru noi, admiratoarele lui JA, era pentru noi, femeile...

mist spune:

Apropos de sora lui Darcy: interesant este si momentul la care i-o prezinta, este dupa ce cererea in casatorie i-a fost respinsa, cand in mod normal, ea nu urma sa se mai astepte vreodata ca el sa isi reinnoiasca propunerea. Sunt cateva discutii pe aceasta tema, atat in P&P cat si in Persuasion despre statornicia in dragoste a barbatilor in comparatie cu femeile.
El, pe de alta parte, nu avea de unde sa stie daca sentimentele ei s-au schimbat atat de profund in urma citirii scrisorii, incat sa mai aiba vreun sens sa spere (la sfarsit chiar precizeaza ca abia dupa vizita furtunoasa a lui Lady Catherine acasa la Elizabeth, a inceput el sa aiba sperante din nou).
Si cu toate acestea, asa cum zici si tu, Miruna, i-o prezinta pe Georgiana, fiinta cea mai draga lui inafara de Elizabeth, ca un mesaj clar, dar atat de delicat, ca sentimentele i-au ramas neschimbate.

Intre timp am gasit pe net trailer-ul de la P&P3, pt cine e interesat:
http://www.prideandprejudicemovie.net/home.html
Filmul va aparea in State in septembrie parca, nu stiu insa daca e distribuit si in Ro.


-- just my two cents

Donia spune:

Multumesc pentru link, mist!
Da, si eu spuneam ca nu pot refuza nimic ce vine cu numele "Mandrie si prejudecata", dar filmul asta nou... hm, nu stiu... sunt curioasa ce impresie o sa-mi faca. Parca personajele nu sunt ce imi imaginez eu si cred ca amintirea ultimei ecranizari BBC e mult prea puternica.
Cred ca Lizzy cea mai reusita (fizic) a fost cea din prima ecranizare, de fapt atunci am inceput sa citesc cartea pentru ca mama nu vroia sa-mi spuna cum se termina filmul. Parca in filmul cel nou e prea frumoasa, iar Lizzy din carte nu impresioneaza fizic prin frumusete in primul rand, ci prin ochii foarte frumosi si expresivi, si asa o tin eu minte pe prima Lizzy pe care am vazut-o.
Iar pe Lizzy din noul film o vad cu parul despletit, poate cam exuberanta, mai curand as vedea-o pe Lydia asa.
Ma rog, comentez ca o fata batrana de pe margine. Hai sa vad filmul intai. Oricum, sunt extrem de curioasa de acum.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Miruna Enescu spune:

Am vazut si eu filmuletul. Intr-adevar, pare ingrozitor de Holiwoodian. Ce conteaza. Mor de nerabdare sa-l vad! Pana la urma, P&P este adanc in mintea si sufletul meu; un film nu face decat sa-mi rascoleasca amintirea cartii si sa mi-o aduca si mai aproape.

Mist, eu si primul pieten si sotul mi i-am ales dupa modelul lui Darcy. Un barbat atat de valoros, ca educatie, principii, inteligenta si pozitie sociala, care isi gaseste si recunoaste egala si este gata sa lupte pentru ea. In ochii mei, abia dupa ce a fost refuzat a invatat cu adevarat sa o iubeasca, pentru ca abia atunci a devenit cu adevarat constient de valoarea ei. Deci nimic de mirare ca a fost "constant in sentimente" (ce m-a contrariat de fapt pe mine mereu a fost "Oare ce s-ar fi intamplat daca nu s-ar fi intalnit intamplator la Pemberley?").
Stii ce mi-a mai placut mie? Northanger Abbey - isi priveste propria eroina cu atata amuzament critic dar indulgent... iar domnul este si el "constant in sentimente", asa, parca din lipsa de ceva mai bun, parca in semn de reparare si sfidare fata de actele tatalui... Cu totul alta situatie...

My ladies, mi-a facut o placere nebuna acest subiect. Maine plec la mare pentru doua saptamani, sper sa-l gasesc bine-mersi cand ma intorc.