un sfat pe ultima suta de metri

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns andram spune:

Carmen, sa nu regreti nimic din ce ai facut!
E foarte bine ca ai gasit puterea si curajul sa ridici capul si spui: gata!Pacat ca el nu vrea sa invete de la tine.Sunt convinsa ca voi va completati in multe lucruri dar se pare ca nu si in aceasta problema....care e foarte importanta pentru ca spune multe despre el.
Ti-o spun din proprie experienta. Sunt casatorita de aproape un an, stau in casa sotului meu "cumparata special inainte de casatorie"(am citat-o pe soacra-mea care le-a impuiat alor mei capul cu asta si inca un sat intreg)ai lui ne-au ajutat mult cu casa, ai mei chiar nu au avut bani sa o faca, ma ajuta cu lucruri marunte...si mereu a trebuit sa las de la mine...ca deh, e mai bine asa!
Si ajung acum sa constat ca sotul meu nu vrea sa puna punctul pe I in relatia cu ai lui iar maica-sa i-a jignit pe ai mei(cam in acelasi fel cum au facut-o si "socrii" tai). E dureros! Si vorba aia...avem saibele pe deste...
E cam tarziu acum sa incep sa spun tot ce trebuia sa spun cu muuuuult timp inainte...dar am s-o fac eu daca nu o face sotul meu.
Crede-ma, indiferent de situatie, chiar daca ai fi vinovata, sotul/prietenul ar trebui sa te apere in fata alor lui sau alor tai.Iar faptul ca ii lipsesete curajul de a lua viata in piept...cu tot ce implica ea...e o carenta. Ar fi trebuit sa invete de la tine(ma repet dar poate ca asta ar fi fost cel mai important in relatia voastra).Iar daca se intoarce...da-i o lectie de viata inca o data si spune-i ca trebuie sa fiti doar voi doi si atat.
Bafta multa!
Sigur e cineva....pe undeva...care sa te merite...

Andra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

-----------------
Sunt casatorita de aproape un an, stau in casa sotului meu "cumparata special inainte de casatorie"(am citat-o pe soacra-mea care le-a impuiat alor mei capul cu asta si inca un sat intreg)ai lui ne-au ajutat mult cu casa, ai mei chiar nu au avut bani sa o faca, ma ajuta cu lucruri marunte...si mereu a trebuit sa las de la mine...ca deh, e mai bine asa!
Si ajung acum sa constat ca sotul meu nu vrea sa puna punctul pe I in relatia cu ai lui
-----------------

Inteleg ca parintii tai nu au avut bani. Parintii lui au avut si i-au cumparat casa, in care locuiti impreuna. Chiar daca ai lui au avut bani, puteau sa ii foloseasca altfel, dar v-au luat casa, ceea ce nu e putin lucru.
Unii ar vrea sa isi ajute financiar copilul, dar nu au cu ce, altii au cu ce dar nu vor, altii au si vor, iar altii nu au si nu vor.

Ai tai ar vrea, dar nu au cu ce, ai lui vor si au cu ce.

Acum, dupa ce v-au luat casa, ce ar trebui sa faca sotul tau, sa le intoarca spatele si sa ii puna la punct?

Daca vreti sa fiti independenti, renuntati si la avantajele financiare.

Dar cat timp locuiti in casa cumparata pe banii lor....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delsim spune:

De acord cu Ileana!
Mi se pare aberant sa-ti dea sau sa-ti faca ceva , ca sa aiba apoi motiv de santaj. Daca i-au dat casa , au facut-o pentru ca au putut si au vrut, nu i-a obligat nimeni.Daca o fac si apoi vin si se baga in casa si familia ta , considerand ca au dreptul, nu mi se pare in regula...nu poate face decat rau cuplului respectiv.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Ileana, ti-a cerut vreodata sotul tau sa ii pui la punct pe ai tai?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Roxy Trixy spune:

Carmen ce ai mai facut?
De cateva zile nu ne-ai mai spus nimic de tine. Cum stai cu moralul?

Si eu sunt de aceeasi parere cu restul celor de aici, ai facut un lucru bun mutandu-te inapoi acasa. Din cate cupluri am vazut in jurul meu si experientele traite de ele... am inteles ca e aproape imposibil sa traiesti in aceeasi casa cu unii din parinti, oricat de intelegatori ar fi ei.
Iar in cazul tau cu atat mai mult!
Fruntea sus! Iar daca el isi da seama ce pierde va veni el dupa tine, daca nu... SANATATE!
Gasisem niste versuri mai demult dar nu mai stiu sigur autorul, versuri pe care mi le repet in minte de cate ori pierd ceva sau pe cineva:
"Nu plange draga n-are rost
ce nu mai este nici n-a fost!"

Numai bine!

Roxana & Bianca micuta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns serenne79 spune:

Carmen, ai facut foarte bine ca l-ai parasit. daca ar fi avut cea mai mica intentie de a se "desprinde" de parinti si intelegea cat suferi, ar fi facut ceva pt ca sa stati singuri. Ar fi fost alaturi de tine cand parintii lui te tratau rau. Ti-ar fi luat apararea cand te jigneau. Si nici macar nu este vorba de "aparare", ci pur si simplu de "dreptate". Cred ca parintii trebuie respectati atata timp cat sunt demni de respect. titlul de parinte nu iti da dreptul de a-ti calca in picioare copilul sau persoana pe care el o iubeste. Asta nu e iubire parinteasca. E rautate.
Inteleg perfect in ce situatie ai fost si te felicit pt. alegerea facuta. Crede-ma, daca el era langa tine impotriva tuturor (mai ales ca tu ai incercat tot posibilul sa fie bine pt. toata lumea), ai fi rezistat destul de usor sa locuiesti cu ei, daca v-ati fi facut planuri de a va muta singuri si incepeati sa le duceti la indeplinire. Ai fi rezistat pt. relatia cu el, pt. viitorul cladit impreuna.
Cel mai urat lucru este ca omul pe care il iubesti sa iti ceara sa suporti umilinte in numele respectului fata de parintii lui. care respect, daca ei te injosesc? Unde scrie ca NORA este proasta, rea si trebuie educata?
Si mai este un punct pozitiv in faptul ca ai plecat: daca la varsta asta el nu poate sa isi ia viata in maini, nu va putea niciodata!!!!!!!!!! Si probabil va ramane singur pt. ca nimeni (fara vreun interes ascuns) nu ar putea accepta un asemenea tratament.
Daca tu nu te respecti si nu faci ceea ce te face fericita si implinita, nimeni nu va lupta pt. tine. Sunt convinsa ca iti vei intalni jumatatea cand te astepti mai putin!
In orice relatie sunt probleme, greutati, dar cand lupti pt. aceeasi cauza totul este mai usor si se rezolva.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CAMIRA spune:

Carmen , nu sfat , mai degraba pilda ...Sunt impreuna cu sotul meu de 15 ani , avem doi copii impreuna si o viata ratata din cauza faptului ca soacra-mea nu ma suporta ...
Mai bine ca l-ai lasat , nu s-ar fi schimbat nimic niciodata ...





Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
..................
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jocelyn spune:

Camira, si singurul motiv pentru care accepti faptul ca viata ta e ratata este ca nu te suporta soacra??
Chiar nu s-a putut face nimic in acesti 15 ani? Locuiti cu socrii sau cum? :(

"Wisdom doesn't automatically come with old age. Nothing does - except wrinkles. It's true, some wines improve with age. But only if the grapes were good in the first place."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana maria spune:

Carmen, abia acum am vazut subiectul tau si iti rapsund. Poate spun ceva dureros, dar si eu cred ca el nu a fost pegatit de o relatie serioasa. Crede-ma ca eu stiu ce spun. Am trecut prin ceva asemnatos cu o scorpie de soacra care nu m-a supartat nici macar cand nu ma cunostea. Si cred ca la fel nu ar fi suportat pe nimeni. La fel, o familie mai instarita ca a mea si convinsa ca fiul lor merita ceva mai bogat decat pe mine. Am asteptat 4 ani ca sa fim independenti financiar si sa ne mutam impreuna si alti doi pana la casatorie. Dar aum e bine stam singuri iar marele nostru noroc e dat de faptul ca locuinta si tot ce aveam e cumparat de 2 noi in eglala masura. asa ca nimeni nu poate interveni si nu poate avea pretenti...

Eu sunt sigura ca ai luta cea mai buna decizie

Ana Maria si bebe Victor Stefan (15 12 2004)

Succes si s-auzim numai de bine!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aprilie spune:

[quote]Originally posted by ana maria

Carmen

Am asteptat 4 ani ca sa fim independenti financiar si sa ne mutam impreuna si alti doi pana la casatorie.

Dar acum e bine stam singuri iar marele nostru noroc e dat de faptul ca locuinta si tot ce aveam e cumparat de 2 noi in eglala masura. asa ca nimeni nu poate interveni si nu poate avea pretenti...

Felicitari, Ana-Maria !
Ai tot respectul meu pentru ceea ce ai facut si pentru cine esti astazi !

Esti o fata de milioane !

Asta e de fapt RETETA SUCCESULUI - munca,munca si iar munca, rabdare si intelepciunea de a trece peste toate obstacolele ... unele mai grele, altele mai usoare.

Dar nu ma indoiesc ca a fost la mijloc si o dragoste mare...

Caci, nu-i asa - unde dragoste nu e , nimic nu e...

Aprilie - care la fel ca Ana-Maria a luat viata "de coarne"





Viata e scurta.Daca n-o putem face lunga,atunci macar s-o facem lata.

Mergi la inceput