un sfat pe ultima suta de metri

cristiama spune:

Carmen,

Mai intai bravo ca ai pus piciorul in prag! Tu de fapt sacrificiile le facei de dragul socrilor nu a lui!
Care socrii, ca majoritatea, nu sunt dispusi sa lase nimic de la ei.

Nici nu-ti dai seama ce atuuri puternice ai: te iubeste, pe tine alfel nu stateati atat timp impreuna. Si, uite facem pariu, dupa un timp de stat cu parintii, timp in care va auzi numa chestii de genul: bine ca ai scapat de ea, nimic nu facea bine, punea lucrurile la stanga in loc de la dreapta ,etc, o sa inceapa sa-ti ia apararea, sa-i fie dor de tine, sa-si puna intrebarea esentiala:
- Vreau sa stau cu Carmen pe care o iubesc sau sa stau cu una oarecare DAR care se intelege bine cu ai mei si sa am o viata lipsita de iubire?
Tu ce zici ca o sa raspunda?

Sotul meu a dat raspunsul corect si avem o viata implinita si plina de dragoste.

cinta spune:

nici o clipa sa nu te indoiesti ca ai facut ceea ce trebuia facut de mult timp, Carmen!

Fii puternica pt tine si fii puternica pt amandoi. daca nu se aleg lucrurile acum, nu s-ar fi ales niciodata si ai fi continuat sa mocnesti nefericirea in tine. si nimeni nu merita asta. TU nu meriti asta.

capul sus si mergi inainte. clarifica-ti gandurile si sentimentele.

odata, demult, intr-un mail din ala trimis din cont in cont, era o chestie scrisa de genul: cand te gandesti sa iti unesti destinele cu cineva, fa un pas inapoi si analizeaza:
il vezi ca pe tatal copiilor tai? ai avea incredere in el sa duca mai departe familia in caz de ti se intampla tie ceva, Doamne fereste?
este barbatul care sa te ajute si sa iti fie aproape si la bine si la rau?

Carmen, daca te iubeste, cordonul ombilical se va rupe si iti vei castiga prima pozitie in viata lui. daca nu, iti va fi mult mai bine fara.

mult succes in cariera si sa iasa totul cum v fi mai bine pt tine.
chiar daca nu intotdeauna apreciem pe moment, Dumnezeu le aranjeaza pe toate cum e mai bine intr-un final.

si nu uita: what does not kill us makes us stronger

cinta

oana_s spune:

Carmen, din ultima ta postare, inteleg ca nu prea a fost afectat de faptul ca ai plecat. S-ar putea ca el sa nu realizeze acum cat de greu ii va fi fara tine si dupa un timp sa faca un pas, sau, din contra sa se simta usurat...asta doar el stie....oricum tu nu da inapoi deocamdata....incearca sa suporti viata fara el si sa nu-i dai senzatia ca te vei intoarce la primul lui cuvant.
Iar egoista nu esti deloc, normal ca vrei sa faca cineva si pentru tine sacrificii/compromisuri, tu chiar ai facut prea multe pana acum pentru el.


Ai grija de tine!

Oana si Mara 11.08.2004

delsim spune:

Eu am inteles din ultima postare ca el totusi isi da seama ca asa nu se mai poate. Sper din tot sufletul sa se puna in locul ei si sa judece , sa vada ca a ajuns la capatul rabdarilor. Poate dupa ce va cerne si el lucrurile , va analiza situatia si va intelege, coroborat cu atacurile parintilor la adresa ei (care sper ca-l vor deranja), va intelege ce inseamna ea pentru viata lui si va vace pasul catre ea.
Carmen sa ne tii la curent cu ce se mai intampla!
Bravo, esti o femeie puternica!

carmen3 spune:

Vedeti voi, nu e vorba ca te intorci la primul cuvant acum.El ma stie si stie ca in trecut am tacut si am vrut ca in numele binelui sa aplanez niste discutii.Insa stie ca acum e altceva.
Ultimul lucru pe care vreau sa il fac e sa ma joc cu sufletul lui.Nu incerc sa obtin niste avantaje in urma acestei plecari,ci sa imi exprim realitatea ca pe un banner mare, asa cum este ea.Sa o aiba in fata ochilor si sa inteleaga ca fiecare litera de acolo ma doare si pe mine in aceeasi masura ca si pe el.Nu ma indoiesc de capacitatea lui de a imi intelege sentimentele,ci de puterea de a face ceva mai departe.Vroiam un om tare langa mine, dispus sa mearga in panzele albe alaturi de mine, asa cum eu i-am spus ca o pot face.Dovada va trebui sa vina acum din partea lui, daca va mai veni insa.
Simt ca sufera, se simte asta din tonul vocii lui, din tot ce am vorbit cu el azi,insa inca lasam sa se decanteze lucrurile ca sa le privim si mai bine.Eu am rabdare in aceasta etapa sa isi decanteze gandurile.Pentru ca il iubesc si il respect si nu pot sterge cu buretele ceea ce e intre noi.Vreau in final sa vad daca s-a meritat toata aceasta iubire ce i-am oferit-o.Si in ce fel vede el un viitor al sau.
Atat acum.

Donia spune:

Draga Carmen, citesc fiecare cuvant al tau cu mare placere. Te respect pentru felul in care actionezi si se vede ca nu ai luat decizii pripite, ci foarte intelepte. Se vede treaba ca ai tai parinti au facut treaba buna in a creste o femeie puternica si independenta, cu mult respect de sine. Te admir pentru ca esti in stare sa te pretuiesti pe tine si nu ai cedat psihic din cauza "socrilor" si nu ai dat la o parte invataturile parintilor tai.
Ce va fi, va fi, sper sa ai parte de o surpriza frumoasa din partea prietenului tau. Dar daca nu el este EL, atunci il vei intalni o data si o data. Cu un caracter ca al tau, ai sanse sa duci o viata foarte fericita alaturi de cel potrivit, atat timp cat nu te multumesti cu putin si nu-ti calci in picioare principiile. Ai dreptul sa fii pretuita si va veni si asta.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Aprilie spune:

De ce trebuie sa fie totul atit de greu, Doamne ?

Carmen, am citit ce ai postat si m-a durut sufletul ...

Foarte multi barbati sint "dependenti" in mod major de parinti...asa a fost si asa va fi in multe cazuri, nimic nou sub soare.

Nu am o explicatie clara dar noi,femeile ,sintem "construite" altfel,mult mai independente si la momentul oportun "taiem" cordonul ombilical dintr-o singura miscare.Scurt si fara suferinte...

Faptul ca e dependent financiar de parinti nu e in avantajul tau.

Te pretuiesc si admir pt. ca ai fost in stare sa pleci.Imi imaginez cit doare dar e cea mai inteligenta decizie.Si pina la urma, daca acum, la "inceputuri', nu esti fericita acolo, nu vei fi in vecii vecilor !
Daca el nu face pasul normal,spre tine si spre un destin comun implicit,pierde nu doar dragostea dar si respectul tau.

indiferent cum se va rzolva, iti doresc mult noroc si fericire !
Aprilie

carmen3 spune:

Dragele mele,

Gandurile voastre rostesc adevaruri pe care le-am simtit mereu si nu aveam atunci curajul sa le spun in fata, lor,parintilor lui.Tot din teama de a nu ma face obraznica.Oare pe ce?Pe ideile mele de viata,pe conceptiile mele, atat de diferite de ale lor?Ei admirau o nepoata de-a lor care fiind casatorita si avand un copil de 5 ani,indura in casnicie umilintele sotului pentru ca il iubeste si ar face orice ca sa aiba cuibul ei pentru ca si l-a dorit intotdeauna.Mie mi se facea carnea pe mine creata cand auzeam prin cate trece fata respectiva si cu toate ca ajunsese si ea sa cocheteze cu ideea despartirii pentru ca el nu o merita.Insa era incurajata sa lupte pentru casnicia ei, pentru ca face parte dintr-o famiie clasica, cu principii si trebuie sa fie alaturi de sot la bine si la greu.Cu pretul umilintei si al minciunii,al bauturii si al indiferentei???
Ea imi era data ca exemplu ca are o personalitate puternica dar constructiva, in schimb eu aveam personalitate puternica dar distructiva.De ce? Pentru ca nu vedeam "binele" spre care vroiau ei sa ma ghideze in care femeia e un element neglijabil in marile decizii de viata,in schimb trebuie sa presteze tot ceea ce domnii doresc.Si sa fie luata pe sus oriunde, oricum,fara sa stie unde merge, ce se intampla, in numele ideii ca "am incredere in x ca stie el ce face si opricum nu ma intereseaza".
Daca as fi intrezarit la prietenul meu macar cateva din conceptiile astea de-a dreptul ciudate si extraterestre, nu am mai fi stat impreuna de muuuuult.Insa el mereu a cautat sa fim impreuna asa cum ne este noua bine.El ma ajuta in diverse trebusoare,chiar daca ea i-a crescut cu ideea ca e o rusine pentru un barbat sa dea cu aspiratorul si sa spele vasele.Am incercat dand exemple din jur sa il fac sa vada si el ca lucrurile la un moment dat se pot intrepatrunde cand exista iubire, ajutor, comunicare, cand vrei sa faci ca totul sa mearga bine.Chestiile astea cu femeia e buna la ..si barbatul e bun la...sunt relative si discutabile mai ales in vremurile pe care le traim.Daca mergem dupa conceptiile din 1800,ramanem in urma si tot mai multi oameni se vor uita ciudat la noi.Inteleg ideea de familie unita si in nici un caz fiecare cu treaba lui si ne intalnim diseara in pat,dar nu mai inteleg conceptiile de tratare a femeii ca si cand ea oricum nu trebuie sa cunoasca nici o decizie a casei, ci sa presteze acolo zi lumina.
Si apropo de cordonul ombilical...tot eu eram acuzata ca nu tai cordonul ombilical de ai mei,ca prea sunt dependenta de ei,cand ei nu se uitau singuri in propria familie sa vada ce au facut din copiii lor pana la varsta de 34 si 39 de ani!!!Niste dependenti totali chiar si sub forma financiara,cu o teama permanenta ca nu cumva cineva sa se supere pe ei.Eu de bine de rau mi i-am pus pe ai mei in cap sa plec sa imi caut fericirea in casa lor,ca poate acolo mi-e destinul, am hotarat singura sa fac asta, cum singura am hotarat ca nu mai stau acolo.CAnd e vorba de viata mea nu ma poate convinge nimeni ce e bine sau rau pentru mine atata timp cat eu nu simt ce e bine si ce e rau din ce mi se intampla. Ma bazez enorm de mult pe ceea ce imi spune sufletul ca se intampla acolo,inauntrul lui.
Dar nu-i asa, unii oameni se nasc luptatori si altii prefera sa isi planga de mila ca asa a fost sa le fie soarta sa ii bata atat de crunt si uite cum nimeni nu vrea sa se sacrifice pentru ei.
Candva am auzit o replica spusa de o psiholoaga intr-o emisiune a doctorului Cristian Andrei "Cea mai buna razbunare e reusita".
Ei nu au vazut si nu au realizat ca tensiunile dintre noi mereu veneau din cauza lor,credeau ca avem noi probleme de adaptare si vai...voi nu vedeti ca nu merg lucrurile unse intre voi mai ales acum la inceput?? Da, nu au mers si nu vor merge atata timp cat nu se va schimba radical perceptia despre rolul parintilor in viata copiilor si atata timp cat fiecare nu isi va cunoaste locul si nu se va cere atat la infinit iubire pentru ei numai pentru ca le iubesc baiatul.Iubirea trebuie sa stii sa o castigi nu sa o impui,sa se subinteleaga ca vine de la sine numai pentru ca ei sunt parintii lui.Atat de greu se cucereste un om si atat de greu poti sa capeti incredere in el..dar cand stii ca nu te-a placut niciodata?De unde incredere,de unde deschidere, de unde sanse de mai bine?
M-am mai descarcat un pic de toate cele acumulate si neintelese de unii...dar nu-i asa,ce nu ne omoara ne intareste.
Multumesc inca o data gandurilor voastre.

Arhistefy spune:

Carmen


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Ramonika spune:

Carmen, nu esti tu cea care are nevoie de sfaturi de la noi, ci TU esti cea care ne da noua lectii...
jos palaria
as vrea si eu sa am personalitatea ta, dar din pacate nu toate femeile sunt asa de puternice ca tine.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza
Cei trei muschetari Bebelusii
Omul traieste pentru bunastarea pisicii...