un sfat pe ultima suta de metri
Raspunsuri - Pagina 10
ellamiss spune:
Aprilie, am citit postarea ta,dar nu sunt de acord cu tine." RETETA SUCCESULUI - munca,munca si iar munca........" Bun, muncesti 24 din 24 , si ai un salariu foarte mic, dar sa-ti poti lua o casa in cativa ani......imposibil.Cred ca de abia iti ajung sa traiesti.
Carmen si eu am fost si sunt aproape in situatia ta.Eu stau de 1 an de zile in casa socrilor mei cu proaspatul meu sot, si iti pot spune ca socrul meu mi-a facut viata un calvar.Este un om autoritar, trebuie sa facem numai ce-i convine lui, de fiecare data cand plecam in vizita sau mai iesim cu prieteni ne intreaba unde mergem , la ce ora venim.Eu sunt terminata psihic dar sper ca va veni ziua in care ne vom muta si sper sa fie cat mai curand.Adevarul este ca ne ajuta in acest moment, ne face casa dar de cand o tot face psihicul meu este la pamant.Nu-l mai suport pentru ca tot timpul trebuie sa fac ce-mi zice el ceea ce eu am fost independenta 5 ani de zile, stand singura la camin pentru ca am venit sa-mi fac studiile in Bucuresti.Imi este foarte greu , sunt multe de spus in privinta socrului meu.
Nunta noastra-16 iulie 2005
mihaela&adrian16iulie2005
ciocolata cu piper spune:
Si eu am locuit la parintii lui inainte de casatorie.A fost foarte greu mai ales ca noi aveam o camera foarte mica si apartamentul era foarte mic.A fost foarte greu,desi socrii mei nu sunt nici pe departe asa rai ca viitorii tai socrii. Eu te sfatuiesc sa faceti nunta si cu banii din nunta sa va puteti cumpara macar o camera care sa fie a voastra.Eu asa am facut,am facut nunta si ne-am cumparat un apartament si este foarte bine.Acum ne intelegem toti foarte bine.
Daca pica varianta cu nunta atunci mutati-va la parintii tai,sigur o sa-ti fie mai bine,daca el nu vrea pleaca singura, in scurt timp te va urma daca te iubeste.Nu merita sa suferi,nu vei fii niciodata fericita intr-o astfel de familie.
Mult noroc!!!Ciocolata cu piper
ciocolata cu piper spune:
Si eu am locuit la parintii lui inainte de casatorie.A fost foarte greu mai ales ca noi aveam o camera foarte mica si apartamentul era foarte mic.A fost foarte greu,desi socrii mei nu sunt nici pe departe asa rai ca viitorii tai socrii. Eu te sfatuiesc sa faceti nunta si cu banii din nunta sa va puteti cumpara macar o camera care sa fie a voastra.Eu asa am facut,am facut nunta si ne-am cumparat un apartament si este foarte bine.Acum ne intelegem toti foarte bine.
Daca pica varianta cu nunta atunci mutati-va la parintii tai,sigur o sa-ti fie mai bine,daca el nu vrea pleaca singura, in scurt timp te va urma daca te iubeste.Nu merita sa suferi,nu vei fii niciodata fericita intr-o astfel de familie.
Mult noroc!!!Ciocolata cu piper
Bebe Beca spune:
Carmen, ce s-a mai intamplat? Cum esti acum? Ai reusit sa te eliberezi de dragostea pe care spui ca o simteai? Cred ca asta este cel mai greu lucru. Sa poti trai departe de omul pe care il iubesti. Din diverse motive. Si mai greu este sa ii gasesti tot felul de hibe, tocmai pentru a-ti mai usor sa uiti...
Ioana si 
Rebeca
http://community.webshots.com/user/bebebeca
http://community.webshots.com/user/bebeca2004
desprecopii spune:
o poveste interesanta despre destine care se afla acum pe prima pagina la www.desprecopii.com
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
Adrianai spune:
Si eu stau cu parintii lui dar sotul meu ( intre timp a devenit sotul meu) imi i-a intodeauna apararea. Soacra mea nici nu indrazneste sa spuna ceva, stie ca n-ar mai vorbi cu ea o saptamana. La noi doar bucataria si baia sunt comune, in rest avem doua camere numai ale noastre. Socrii incearca sa ne convinga sa ramanem acolo si sa ne facem o baie si o bucatarie a noastra, dar eu am reusit sa-l conving pe sotul meu sa incercam sa ne luam propria casa.
Asa ca draga fata vorbeste cu el, incearca sa-l faci sa vada ca ai lui il santajeaza, si nu sta acolo daca nu te simti bine. Soacra va fi mereu nemultumita, iar el trebuie sa puna piciorul in prag si sa hotarasca ceva. Spune-i ce simti tu in legatura cu aceasta situatie si explica-i cat de mult te jigneste atitudinea mamei lui. Forteazal sa ia o decizie! Daca mama lui il poate controla la fel poti si tu!
danyelana spune:
Carmen nu ai mai intrat de mult sa ne mai spui ce s-a intamplat cu tine. Ti-am urmarit cu atentie povestea si m-am convins ca esti o femeie puternica si ca ai facut ce trebuia.
Sanatate si curaj pe mai departe. 
Dumnezeu sa ne ajute la toti
roxanamaia spune:
Nu stiu daca ma crezi, dar m-au trecut fiori cand am citi mesajul tau...am crezut ca l-am scris eu si am uitat....cu exceptia faptului ca eu am doar 22 de ani si m-am casatorit plus un copil de 8luni, povestea noastra este identica...
Iti dau si rezultatul asteptarii prea lungi...eu sunt plecata cu copilul la parintii mei, fara nici o sursa de venit, abia am terminat facultatea, ma chinui sa ma angajez si sa gasesc solutii pentru copil, iar el si parintii lui nu au mai dat nici un semn de 2 luni...
ce te sfatuiesc eu? fugi cat nu esti implicata prea tare!cat despre el...chiar daca e foarte greu sa ti-l scoti din minte pe cel care a fost in acesti 3 ani, uita-te mai mult pe latura lui de baiatul mamei: asa va fi mereu!si lasa-i sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti!!!
Boobooricu spune:
Buna carmen,
Eu m-am mutat in iunie 2004 in vancouver, si locuiesc cu socrii mei care sunt noiste oameni foarte cumsecade si imi fac toate poftele..Soacra mea face de mancare si imi spala lucrurile, chiar daca eu as vrea sa fac tot..mai fac de mancare si nbormal curatenie in camera noastra..Oricum chiar si asa este stresant sa locuiesti cu socrii, pt ca ei isi ofera sfaturile si iti spun cam ce ar trebui sa faci,etc..Si eu am vrut sa ma mut cu chirie, dar mai am 3 luni si o sa plecam in apartamentul nosatru asa ca nu mai conteaza acuma.
Deci sfatul meu ar fii sa pleci, pt ca nu mertiti sa traiesti asa, nimeni nu are dreptul sa imi vorbesca asa si sa te controleze..pt ca spunei ca nu esti tu insusi, si credema ca relatia dintre voi se duce de apa sambetei daca locuiesti acolo..o sa fii mereu stresata de fiecare data cand il saruti sau il tii in brate pt ca soacra o sa te critici..sa ca pleaca..si daca el te iubeste te va intelege si te va urma, daca nu, stunci nu merita tot prin ce ai trecut tu pana acuma!
elena
carmen3 spune:
Va pup,dragele mele!!
Nu credeam ca subiectul meu mai tine interesul vostru chiar si in zilele acestea. Va multumesc pentru toate sfaturile voastre si pentru intregul vostru sprijin.Chiar aseara ma gandeam ca nu am mai intrat de multisor pe desprecopii si imi faceam mustrari de constiinta.Am avut si o perioada aglomerata la servici si am incercat sa stau in tot acest timp cat mai mult cu gandurile mele.
Dragele mele, nu a mai fost nimic de atunci si nu va mai fi nimic.Sunt cel mai senin om din acest punct de vedere pentru ca vara aceasta m-a ajutat sa ma regasesc pe mine insami sa imi trag linie si sa vad bune si rele in ceea ce ma priveste si mai ales:CE IMI DORESC. Va spun sincer ca am simtit pe masura ce treceau zilele si saptamanile din ce in ce mai eliberata,ca la un moment dat nutream sentimente de bucurie ca nu mai sunt acolo, ca nu ii mai vad, ca am scapat de ei, definitiv din viata mea. Am fugit ca de naiba de ei.Iar pe el, pe fostul prieten l-am lasat in plata lui...cu mami si tati, pentru ca am inteles ca asta era viata lui. Nu am mai comunicat cu el absolut deloc,ultima data cand am facut-o era la sfarsitul lui iulie,ocazie cu care am descoperit ca isi postase anunt pe internet la sectiunea casatorii(noi pe net ne-am cunoscut). Asta in perioada in care ma mai suna si sustinea ca moare de dorul meu si ca cat de greu ii este si bla,bla,bla. iar eu am dat de el ca omul isi postase iar anunt, ca de...e grea singuratatea si daca eu am ales sa plec...Oricum a negat ca este el, apoi cand l-am incoltit cu amanunte a recunoscut insa a zis ca nu o sa il inteleg niciodata cat de greu ii este si ca ii trebuie o refulare, ceva,discutii cu alte persoane,ca sa treaca de durere.Chiar m-a enervat atunci, si i-am spus:uite ce e: de azi uiti ca m-ai cunoscut, ca am existat vredata in viata ta,sa nu te mai prind ca ma mai cauti sau mai vrei ceva de la mine.Eu acum am pus punct definitiv cu tine si iti doresc sa gasesti fraiera care sa accepte toate regulile familiei voastre!
Si de atunci nu am mai luat legatura,sub nici o forma, in nici un fel.
Am reusit sa trec peste toate cele traite cu bine,nu am avut pic de regrete.Si stiu...imi veti spune:daca l-ai fi iubit cu adevarat ar mai fi plans sufletul in tine.Insa eu va ai spun ceva: eu, asa cum sunt structurata ca om, nu pot accepta iubirea fara respect si stima si consideratie pentru celalalt.Iubirea insotita de minciuna, de umilire si tristete. cand am simtit asa ceva, plec fara cel mai mic regret, pentru ca inseamna ca daca ma tratezi asa, asta nu e iubire din partea ta.Si eu sa ma transform in pres la usa nu o sa o fac niciodata.Da, poate mi-a trebuit prea mult timp sa actionez, insa asa am simtit eu,atunci,sa o fac.Asta a fost ritmul meu.Lucrurile s-au agravat mult in acea perioada,au devenit uneori ilogice si cred ca asa a fost sa fie, sa se agite spiritele toate odata ca sa se termine cat mai repede totul.
Eu mi-am vazut de viata mea, mi-a fost bine si de ceva timp ies cu altcineva.ne este bine impreuna, speram sa fim unul pe lungimea de unda a celuilalt, totul e destul de proaspat ca sa spun mai multe, insa e o relatie care promite.isi doreste o familie foarte mult si stie ce vrea de la viata.S-a atasat foarte mult de mine si simt asta, simt ca se dedica relatiei si ca vrea sa construiasca alaturi de mine.Fiind omul patit, sunt mai circumspecta acum si uneori mi-e ciuda ca mi-am pierdut din spontaneitate si din increderea pe care o aveam altadata cand incepeam o relatie.Acum, am la mine acel scut de protectie care ma face sa fiu mereu atenta la toate aspectele.Cred ca numai timpul ma poate ajuta sa il si cunosc mai bine si sa ii vad structura umana in intreaga sa desfasurare, si sa imi alung si eu unele temeri pe care le am din vechea relatie.Stiu ca nu ar trebui sa analizez un om prin prisma a ceea ce a facut altul,insa cand esti fript, mai bine sa fii prevazator.Voi ce spuneti?
va las acum si promit ca de acum intru mai des aici si daca ma mai intrebati ceva, voi raspunde negresit!
Cu drag,
Carmen