In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 8-a)
Raspunsuri - Pagina 13
Arhistefy spune:
Sfantul Mare Apostol Pavel in Epistola catre romani la capitolul 8, 35-39 spune: "Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau stramtorarea sau prigoana sau foametea sau lipsa de imbracaminte sau primejdia sau sabia. Precum este scris: Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere. Dar in toate acestea, suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit. Caci, sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Iisus, Domnul nostru"
De aceea, iubitii mei, sa ne invaluim rautatea in iubire si sa nu uram pe nici unul care ne tulbura si pizia o pauzaste in cale, ci sa ne rugam pentru el si sa-l iubim, caci Dumnezeu este iubire! si de nu aveti frica de Dumnezeu, caci scris este "cu masura cu care masurati, vi se va masura" , luati macar seama, ca tot scris este, ca "cele ce ochiul nu a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gatit Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El." Iar Dumnezeu atat de mult a iubit lumea, incat pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, L-a dat lumii, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica!
Dumnezeul milei si al indurarii, al iubirii de oameni si al smereniei, sa va intareasca si sa va dea puterea si taria, sa impliniti intru toate voia Lui! Asa sa va ajute Dumnezeu!
Arh. Corneliu - Man. Caluiu
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Cor. 4, 6-15; Mt. 22, 35-46). Domnul a infatisat porunca privitoare la
dragostea de Dumnezeu si de aproapele si a adaugat de indata invatatura
despre vrednicia Sa de Fiu al lui Dumnezeu si despre Dumnezeirea Lui.
Dar de ce? Pentru ca Adevarata dragoste de Dumnezeu si de oameni nu
este cu putinta decat sub inraurirea credintei in Dumnezeirea lui
Hristos Mantuitorul, in faptul ca El este Fiul lui Dumezeu intrupat.
Aceasta credinta este insuflata de dragostea fata de Dumnezeu, intrucat cum
este cu putinta sa nu-L iubesti pe Dumnezeu, Care atata ne-a iubit pe
noi, ca si pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut nu l-a crutat, ci L-a dat pentru
noi? Tot ea aduce dragostea la deplinatatea desavarsirii sau pana la
telul ei; iar telul dragostei este legatura vie. Pentru a ajunge la
aceasta legatura, trebuie biruita simtirea dreptatii dumnezeiesti, care
pedepseste pacatul; fara a reusi mai intai aceasta, e infricosator a te
apropia de Dumnezeu. Aceasta simtire se birueste prin incredintarea ca
dreptate lui Dumnezeu este satisfacuta prin moartea pe cruce a Fiului
lui Dumnezeu; aceasta incredintare, se naste din credinta; prin urmare,
credinta in dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, Care pentru noi S-a
intrupat, a patimit si S-a ingropat, ne da pilda iubirii de aproapele;
fiindca aceasta este adevarata dragoste, cand cel ce iubeste pune
sufletul sau pentru cei iubiti. Tot ea da puteri si pentru a dovedi
aceasta dragoste. Pentru a avea astfel de dragoste, trebuie sa devii om
nou, locul egoismul sa-l ia lepadarea de sine. Numai in Hristos devine
omul faptura noua; iar in Hristos petrece acela care se uneste cu
Hristos prin credinta. De aici reiese ca cei ce se asteapta sa
pastreze in sine, fara credinta, cel putin buna randuiala morala se
inseala amarnic. Toate acestea merg impreuna; omul nu poate fi
impartit. El trebuie indestulat in intregime.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Gal. 4, 28; 5; Mc. 6, 54; 7, 8). Domnul ii mustra pe farisei nu
pentru randuielile si regulile exterioare de purtare infiintate de ei,
ci pentru impatimirea de ele, pentru faptul ca se oprisera la cinstirea
exterioara a lui Dumnezeu, fara a se ingriji de inima. Fara cele din
afara nu este cu putinta. Chiar si cea mai inalta viata launtrica cere
o anumita manifestare si haina exterioara. In fapt, ea nici nu este
vreodata singura, ci se afla totdeauna impreuna cu cea din afara; ele
nu sunt despartite decat in teorii mincinoase. Dar e limpede, iarasi,
ca formele din afara nu inseamna nimic singure; pret le da launtricul
ascuns in ele, asa incat indata ce acesta piere, cele din afara nu mai
au nici un rost. Cu toate acestea, suntem atat de ahtiati dupa
exteriorul si aparenta in care ia chip launtricul, si in care el capata
o forma definita, incat implinim randuielile din afara si cu asta
suntem linistiti, fara sa ne punem problema continutului launtric al
faptelor noastre. Si intrucat cele ale launtricului sunt mai greu de
infaptuit decat aparenta, este de inteles ca ne impotmolim in aceasta
din urma, fara sa mai tindem spre cele dintai. Dar ce e de facut?
Trebuie sa fim stapani pe noi insine si sa avem in vedere launtricul,
sa tindem a patrunde pana la el prin haina de afara, ia in privinta
faptelor din afara sa le socotim implinite numai atunci cand sunt
patrunse de miez launtric. Alta cale nu-i. Luarea aminte la sine,
trevzia si privegherea sunt singurele parghii pentru ridicarea firii
noastre bolnave si cazute. Vrednic de luare aminte este faptul ca omul
sporit launtric niciodata nu trece cu vederea cele din afara, chiar
daca nu pune mare pret pe ele.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Gal. 5, 11-21; Mc. 7, 5-16). "Nu este nimic din afara de om
care, intrand in el, sa-l poata spurca; dar cele ce ies din om, acelea
sunt care il spurca". La acest loc si la altele asemenea lui (cum ar fi
de pilda, "nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu") arata de
obicei neprietenii postului, presupunand ca au in ele indeajunsa
indreptatire pentru a nu posti dupa tipicul si randuiala Bisericii. Cat
de indestulatoare este aceasta dezvinovatire, stie orisice credincios.
A fost randuit ca, postind, sa ne infranam de la anumite mancaruri nu
pentruca ar fi spurcate, ci fiindca prin aceasta infranare se ajunge
mai lesne la subtirimea carnii, care este neaparat trebuincioasa pentru
sporirea launtrica. Acest inteles al legii postului este atat de
insemnat, incat cei care socotec spurcata vreo mancare sunt socotiti
printre eretici. Inaintea neprietenilor postului insa nu trebuie sa
staruim asupra acestui lucru, ci asupra faptului ca postul este o
datorie in masura in care el e un mijloc de a birui inclinarile
pacatoase si poftele trupului. Aici nu au ce sa mai spuna. Daca
sporirea launtrica este o datorie, este o datorie si folosirea unui
mijloc socotit ca neaparat trebuitor pentru aceasta, cum este postul.
Si constiinta ii spune fiecaruia acest lucru. Pentru a o linisti, i se
raspunde: "Eu am sa acopar nepostirea printr-un alt mijloc"; sau: "Mie
postul imi face rau"; sau: "Eu postesc cand vreau, nu in posturile
randuite". Dar prima dezvinovatire este nepotrivita, fiindca pana acum
nimeni nu s-a priceput, fara postire, sa-si potoleasca trupul si sa-si
puna pe temei bun cele launtrice. Cea din urma e de asemenea
nepotrivita, fiindca Biserica este un singur trup si a-ti face
randuiala aparte este un lucru potrivnic intocmirii ei; a te abate de
la randuielile obstesti ale Bisericii nu poti, fara numai daca iesi din
ea, iar cata vreme este cineva madular al ei, nu poate sa spuna si sa
ceara asta. Cea de-a doua dezvinovatire are o umbra de adevar; si,
intr-adevar, nu sunt datori sa posteasca cei carora postul le strica
sanatatea, fiindca postul nu e randuit ca sa ucida trupul, ci ca sa
omoare patimile. Dar daca stam sa ii numaram pe acestia cu buna
credinta, se va vedea ca sunt atat de putini, incat nici nu merita
luati in socoteala. Aici n-ai ce sa zici. Nici in rai nu te iau
impotriva vointei tale; numai cand esti osandit sa mergi in iad - vrei,
nu vrei, te duci; te inhata si te arunca.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
frunzaverde2 spune:
Am fost surprinsa de acest subiect care exista in baza unui singur autor, care nu isi pierde rabdarea, care continua sa scrie... cu timpul am inceput sa ma concentrez pe continut iar azi il citesc cu bucurie!
Multumesc !
------------------------
M-am intors cu fata spre Dzeu si EL ma astepta zimbind!
Arhistefy spune:
(Gal. 6, 2-10; Mc. 7, 14-24). "Dinauntru, din inima omului,
ies cugetele rele, desfranarile, hotiile, uciderea, adulterul,
lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula,
trufia, usuratatea". Aici sunt insirate pacatele obisnuite, insa si
toate celelalte, mai mari si mici, ies din inima, iar chipul sub care
ies este gandul rau. Prima samanta a raului este gandul de a face
cutare si cutare lucru. De unde si cum vine ea? O parte a acestor
ganduri poate fi explicata prin legile stiute ale asociatiilor si
inlantuirilor ideilor si formelor, insa acestea sunt numai o parte.
Altele, mai insemnate ca numar, iau nastere in urma rascolirii
autointretinute a patimilor. Atunci cand patima traieste in inima, nu
poate sa nu ceara hrana. Aceasta cerinta se vadeste prin inclinarea de
a face una si alta, iar inclinarea e legata de cutare si cutare lucru.
De aici gandul: "iata ce trebuie facut". Se intampla acelasi lucru ca,
de pilda, cand flamanzesti: cel ce a simtit foamea simte pofta de a
manca; o data cu pofta, apare in gand mancarea insasi; urmeaza gandul
de a face rost de cutare si cutare lucru pentru a manca.. Cea de-a
treia (si poate cea mai cuprinzatoare parte) vine de la puterile
necurate. Vazduhul este plin de ele, si se invart cu roiurile in jurul
oamenilor cu care vin in atingere. Raul zboara din ei precum scanteile
din fierul incins. Unde gaseste loc potrivit, acolo se incuibeaza
scanteia si gandul rau o data cu ea. Aceasta, si nu alta, este
explicatia gandurilor rele care se ivesc nu se stie de unde, in timp ce
noi ne indeletnicim cu lucruri care n-au nici o legatura cu ele. Pentru
asta e o singura lege: taie-le si gata. Daca nu le tai din prima clipa,
in cea de-a doua va fi mai greu s-o faci, in a treia inca si mai greu;
si fara sa bagi de seama se vor naste incuviintarea, dorinta si
hotararea de a pacatui si indata ce se va ivi prilejul, gata
pacatul...Cea dintai impotrivire fata de gandurile rele este trezvia si
privegherea insotita de rugaciune.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Efes. 1, 1-9; Mc. 7, 24-30). Ce a facut-o pe cananeanca sa vina la
Domnul si sa staruie atat in cererea ei? Convingerile care se inchegau
in ea: era incredintata ca Mantuitorul are puterea sa o tamaduiasca pe
fiica ei si a venit la El; era incredintata ca El nu va lasa
neimplinita cererea ei si nu a incetat sa ceara. Convingerile sunt
rezultatul intregii vieti: al educatiei, al gandurilor ce umplu mintea
de obicei, al impresiilor lasate de lucrurile din jur, al
invataturilor cercetate si al feluritelor intamplari si indeletniciri
din viata. Sub inraurirea tuturor acestora, gandirea lucreaza si ajunge
la anumite convingeri. Aici trebuie sa avem in vedere ca pretutindeni
este si din toate partile patrunde in sufletul omului adevarul lui
Dumnezeu. Adevarul poate fi aflat in obiceiurile si datinile oamenilor;
ba chiar si in invataturile lor poate fi gasit intr-o masura mai mica
sau mai mare. Pretutindeni insa sta la panda si minciuna. Cine este din
adevar, acela aduna adevar si este plin de convingeri adevarate,
mantuitoare; iar cine nu este din adevar aduna minciuna si este plin de
convingeri mincinoase, de rataciri pierzatoare. Daca a fi sau a nu fi
din adevar depinde de om, sa judece fiecare; insa judecata lui Dumnezeu
ii asteapta pe toti...
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Efes. 1, 7-17; Mc. 8, 1-10). Saturand patru mii de oameni cu
sapte paini, Domnul "intrand indata in corabie cu ucenicii Sai, a venit
in partile Dalmanutei", ca si cum nu ar fi facut vreun lucru deosebit.
Acesta este adevarata facere de bine: sa faptuiesti si iar sa
faptuiesti, fara sa iei aminte la faptele tale si sa tinzi inainte,
uitand mereu cele lasate in urma. La oamenii plini de bunatate, acest
lucru vine firesc. Asa cum voinicul ridica greutati mari fara sa bage
de seama, iar cel plapand nu poate sa uite nici cand a ridicat o
greutate mica, cel puternic in bunatate savarseste tot binele fara sa
se sforteze, ca din intamplare, iar cel sarac in bunatate fara sfortare
nu poate sa se descurce: isi si aminteste de ea, mereu o are in fata
ochilor. Inima buna inseteaza sa faca bine si nu e multumita pana nu
face bine pe saturate, asa cum omul nu se satura pana ce nu mananca
indestul. Cand simte omul foamea, isi aminteste de pranz, iar dupa ce
foamea este astamparata, uita de mancare: cel cu adevarat bun isi
aminteste de fapta buna pana ce a facut-o, iar dupa ce a facut-o, uita
de ea indata.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(I Cor. 10, 23-28; Mt. 24, 34-44). "Privegheati, fiindca nu
stiti in care ceas vine Domnul vostru". A priveghea nu inseamna a ata
cu mainile in san, ci, cu gandul ca Domnul va veni pe neasteptate, sa
ne purtam in asa fel incat sa fim gata a-L intampina in orice clipa,
fara teama mustrarii si osandirii. Dar cum se poate face asta? Nespus
de simplu. Sa umblam dupa indreptarul poruncilor Domnului, fara a
incalca nici una; iar daca se intampla sa calcam vreuna, sa curatam
indata pacatul prin pocainta si ispasirea cuviincioasa. Astfel, totul
in noi va fi curat. Nici un minut nu lasa pacatul sa staruie in suflet:
caieste-te indata, plangi in inima ta si fugi la parintele tau
duhovnicesc sa te marturisesti si sa primesti
deslegare; iar prin apuca-te iar sa lucrezi dupa poruncile Domnului.
Daca te vei sili cu ravna sa iti indrepti viata, degraba te vei
indrepta, numai sa nu starui multa vreme in cadere. Caderile vor fi
atunci din ce in ce mai rare si pana la urma vor disparea de tot, cu
ajutorul harului atotvindecator al lui Dumnezeu. Atunci se va instapani
in tine incredintarea plina de bucurie ca nu-L vei intalni pe Domnul
nepregatit.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(II Cor. 6, 1-10; Mt. 25, 14-30). Pilda talantilor ne face sa cugetam
ca viata este vreme de negot. Asta inseamna ca trebuie sa ne grabim a
folosi aceasta vreme, asa cum in negutatorie fiecare se grabeste sa
scoata castig. De aduce careva numai opinci sau coaja de tei pentru
opinci, nici acela nu sta cu mainile in san, ci isi pune intreaga
istetime la bataie pentru a atrage cumparatorii, ca sa isi vanda marfa
si apoi sa cumpere cele ce-i sunt de trebuinta. Dintre cei care au
primit viata de la Domnul nu e nici unul care sa poata spune: "Eu n-am
primit nici macar un talant"; oricine are ceva talanti, nu numai unul:
inseamna ca fiecare are cu ce face negot si dobandi castig. Nu te uita
in stanga si in dreapta si nu tine socoteala celorlalti, ci ia frumusel
seama la tine insuti si vezi cat mai in amanunt ce capital ai si ce
poti dobandi cu el, iar apoi lucreaza fara lenevire potrivit planului
pe care ti l-ai facut. La judecata nu vei fi intrebat de ce n-ai
castigat zece talanti, cand ai avut doar unul singur si nici macar de
ce cu talantul tau ai dobandit un singur talant, ci vor spune: ce ai
dobandit un talant, o jumatate de talant sau o zecime? Si rasplata va
fi nu pentru ce ai primit, ci pentru ce ai agonisit. Cu nimic nu te vei
putea apara, nici cu rangul, nici cu saracia, nici cu lipsa de scoala.
Daca acestea nu ti s-au dat, nu te vor intreba de ele. Dar ai avut
maini si picioare vor intreba: "Ce-ai castigat cu ele? Ai avut limba,
ce-ai castigat cu ea?" Asa se indreapta la judecata lui Dumnezeu
nepotrivirile de stare lumeasca.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela