In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 8-a)

nora2005 spune:

quote:

---

Initial creeata de Arhistefy

"Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!" Psalmul 1:2

Un adevarat crestin iese in evidenta! Are un caracter mai bine ancorat, idei mai originale, spirit mai bland, curaj mai mare, capacitati de conducator mai bune, preocupari mai largi, compasiune autentica si convingeri concrete. Este plin de bucurie, in ciuda circumstantelor dificile si manifesta o intelepciune ce ii depaseste cu mult varsta. Si mai este si plin de surprize: crezi ca l-ai etichetat, insa se dovedeste imprevizibil. Cand esti in preajma lui, te simti putin incomod, deoarece nu stii la ce sa te astepti. In timp, vei descoperi ca te poti increde in actiunile si ideile lui originale. De ce? Pentru ca acest gen de om are o relatie solida cu Domnul - una care este reinnoita zi de zi. David a spus: "Inaintea lui Dumnezeu, fara graba si fara intreruperi." "Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!" Sistemul lui "radicular" ajunge pana la apa vietii. De aceea, toate lucrurile pe care pune mana "se transforma in aur". Putini dintre noi ajung la acest nivel. Cum asa? Pentru ca suntem pur si simplu prea ocupati! Inamicul nr. 1 al cresterii spirituale este programul supraincarcat, lucru care seamana izbitor cu ceva numit de Biblie "desertaciune lumeasca" - a fi prins in sistem pana la neglijarea umblarii cu Dumnezeu. Orice ai spune, cheia crestinismului adevarat este timpul. Nu "resturi" de timp, nu timp "menajer" ci timp calitatea I. Pentru contemplare, pentru meditare, pentru reflectii. Timp pentru Dumnezeu, fara graba si fara intreruperi.


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

---

Draga, Mihaela

Ai scris foarte frumos si foarte adevarat . Si eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin. Cu Dumnezeu inainte !

Am inceput de azi postul, pe care-l tin cum se cuvine din toate punctele de vedere ! Il inchin lui Dumnezeu si IUBIRII APROAPELUI.

Sa ne lumineze BUNUL DUMNEZEU sa daruim tot ce e mai bun si mai frumos in noi, toata iubirea noastra !

Cu Iubire,
Nora

Arhistefy spune:

Nora

(Gal. 3, 23; Mc. 30-45). "Si au alergat acolo pe jos din toate
cetatile...si s-au adunat la El" - aceasta s-a intamplat in pustia
Betsaida, unde a fost savarsita minunata saturare a celor cinci mii de
oameni cu cinci paini si doi pesti. Dar ce atragea poporul la Domnul?
Simtirea dumnezeirii Sale. Dumnezeirea Domnului, ascunsa sub
acoperamantul firii omenesti, se vadea prin cuvant, prin fapta, prin
privire si prin toate ale Domnului; vadita facandu-se prin acestea,
desteapta simtul Dumnezeirii ascuns in inima oamenilor, si prin aceasta
ii atragea la Domnul. A opri aceasta miscare nu poate nimeni - nu numai
cineva din afara, dar nici macar cel ce o simte, fiindca ea este mai
adanca si mai puternica decat orice alta miscare a sufletului. Aceeasi
Dumnezeire, vadita mai apoi de Mantuitorul, a atras la El din toate
neamurile care sunt sub cer. Aceeasi Dumnezeire a lucrat in toata
istoria Bisericii si lucreaza pana in ziua de azi. O urma cat de mica
de Dumnezeire atrage oamenii. Dar ce urmare are aceasta experienta de
pretutindeni si de totdeauna a nazuintei sufletului nostru catre
dumnezeiesc? Dobandirea dumnezeiescului, a suprafirescului, a
Dumnezeirii, care este izvorul suprafirescului. Aceasta nazuinta sta la
temelia duhului nostru si alcatuieste firea sa, dupa cum poate vedea
oricine din preocuparile noastre intelectuale, estetice si practice.
Dar in fire nu se afla amagirea, nici minciuna; prin urmare, ele nu se
afla nici in aceasta nazuinta catre dumnezeire. De aici reiese ca
Dumnezeu si dumnezeiescul exista si ca materialistii, tagaduind
suprafirescul sunt impotriva firii duhului omenesc.

de Sfantul Teofan Zavoratul








La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

(Gal. 4, 8-21; Mc. 6, 45-53). "Indrazniti! Eu sunt; nu va
temeti". Iata temeiul nadejdii noastre! Prin orisice nevoie si necaz ar
trebui sa treci, adu-ti aminte ca Domnul e aproape si insufleteste-te,
rabdand barbateste. Asa cum El a aparut atunci inaintea Apostolilor
care se chinuiau vaslind pe mare, aratat iti va face si tie deodata,
care te chinuiesti, ajutorul si ocrotirea sa. El este pretutindeni si
totdeauna gata sa ocroteasca. Trebuie doar sa stai impreuna cu El sau
inaintea Lui prin credinta, rugaciune, nadejde si incredintare in
sfanta Lui voie. Va avea loc atunci unirea sufletului cu Domnul, iar de
aici iti va veni tot binele. Totusi, asta nu inseamna ca deodata vor
veni indata si marirea si slava si cinstea dimpreuna cu cele asemenea.
Pe dinafara poti ramane la fel ca mai inainte, dar ti se va adauga
rabdarea barbateasca si cu inima buna a acelei randuieli a lucrurilor
care a fost placuta Domnului in privinta ta: si acesta este lucrul de
capetenie pe care trebuie sa-l cauti. Fericirea este inlauntru, nu in
afara; iar cel aflat in legatura vie cu Domnul are fericirea launtrica
intotdeauna.

de Sfantul Teofan Zavoratul




La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

(I Cor. 4, 17; 5, 5; Mt. 24, 1-13). "Din pricina inmultirii
faradelegii, dragostea multora se va raci". Dragostea e nimicita de
faradelegi; cu cat sunt mai multe pacate, cu atat este mai putina
dragoste. Acolo unde sunt doar pacate, nu cauta dragoste. Inseamna ca
cel care doreste raspandirea dragostei si dezradacinarea neiubirii
trebuie sa se ingrijeasca de imputinarea pacatelor si ingradirea
iubirii de pacat. Iata adevaratul principiu al umanismului!
Acceptandu-l, trebuie acceptate toate mijloacele prin care poate fi
starpit pacatul. Pacatele din afara sunt rodul pacatoseniei launtrice,
iar pacatosenia launtrica isi are radacina in egoism si in mladitele
acesteia. Prin urmare, umanistii ar trebui sa-si ia ca lege randuielile
prin care se dezradacineaza egoismul; iar egoismul este inabusit cel
mai bine prin taierea poftelor. Nu da frau liber poftelor si vei birui
egoismul degraba. Dimpotriva, orice mijloace ai intrebuinta impotriva
egoismului, nu vei avea reusita daca dai frau liber poftelor. De aici
reiese ca cei ce cauta sa-si faca voia in toate cauta de fapt sporirea
egoismului si secarea dragostei, cauta inmultirea raului. Si, totusi,
acesta este duhul vremii noastre - iar raul creste.

de Sfantul Teofan Zavoratul


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Ziua cea mai frumoasa: azi
Lucru cel mai usor: sa te inseli
Obstacolul cel mai mare:teama
Cea mai mare greseala: a se abandona
Radacina tuturor relelor: egoismul
Distractia cea mai frumoasa: munca
Cea mai mare infrangere: descurajarea
Cei mai buni profesori: copiii
Prima necesitate: comunicarea
Cea mai mare fericire: a fi util celorlalti
Misterul cel mai mare: moartea
Cel mai mare defect: indispozitia
Fiinta cea mai periculoasa: mincinosul
Sentimentul cel mai josnic: ranchiuna
Cadoul cel mai frumos: iertarea
Cel mai necesar: caminul
Ruta cea mai rapida: drumul corect
Senzatia cea mai satisfacatoare: pacea interioara
Arma cea mai eficace: surasul
Cel mai bun remediu: optimismul
Cea mai mare satisfactie: datoria implinita
Forta cea mai puternica: credinta
Fiintele cele mai necesare: parintii
Cel mai frumos dintre toate: dragostea.





La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

La vreme de invatatura catre popor, Iisus Hristos Dumnezeu intrebat fiind cu gand ispititor de catre un fariseu, care este porunca cea mai mare din Lege, a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu tot sufletul tau, cu toata inima ta si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. lar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si Proorocii." (Matei 22,37-40)

Oare de ce Iisus Hristos Dumnezeu, mai presus de orice, cere tuturor iubire? Numai iubire. Pentru ca, numai iubirea este de la El. Ura e a satanei. Sa ne amintim, iubitii mei, cate a indurat El, Fiul lui Dumnezeu, pe pamant din momentul aratarii Lui ca Dumnezeu si pana la vremea Sfintei Rastigniri. Numai pe Drumul Cruci cate ocareli si cate umilinte, cate palmuiri si scuipari, cate lovituri cu pumnii si cu picioarele, cu pietre si cu bate a primit de la poporul, care numai cu o saptamana inainte, la vremea Intrarii Domnului in lerusalim, la Duminica Floriilor, il aclama, strigand: "Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua! Bine este cuvantat Cel ce vine intru Numele Domnului" ! S-a oprit Iisus Hristos Dumnezeu, sa riposteze la vreun nemernic sau macar sa-l intrebe de ce Il loveste? Nu, iubitii mei, caci Fiul lui Dumnezeu tocmai de aceea a venit pe pamant, sa aseze in locul urii iubirea, opunand rautatii bunatatea. Astfel, Iisus Hristos Dumnezeu a aratat poteca cea stramta catre imparatie. In loc de ura Dulcele Iisus a aratat iubire, si astfel l-a invins pe diavol. Oare ce-ai fi facut tu, iubite frate, pe un drum ca acela, pe care Hristos isi purta Crucea in spate? Sa-ti spun eu: Te-ai fi apucat la bataie si ai fi schimbat cu ei picioare, pumni, scuipaturi si injuraturi, sfarsind prin schilodeala sau moarte. Acela care intra in hora cu diavolii si uneltele lor, prin acestea sfarseste! Mereu vine la mine cate unul, care a cazut in pacatul urii si al violentei si zice: "Cum, parinte, sa fi suportat atata umilinta?" Auziti iubitii mei? El, omul nu poate indura. Eheee! De ar fi citit Sfanta Evanghelie, poate s-ar fi intrebat si ar fi zis: "Pai daca El, Dumnezeu a rabdat si a indurat atata bataie si umilinta, cum eu, om si nimic inaintea Lui, nu pot sa indur nici cea mai mica ofensa si repede ma aprind la riposta? si i-am spus acestuia, iubitii mei, ca un duh rau il stapaneste, duhul urii si al mandriei, care l-a dus la tribunal si apoi il va duce dupa gratii, caci l-a inselat satana. Si el in loc sa aseze iubirea inaintea urii, a asezat tot ura, si acum necazul este pe el cat carul. Caci voi credeti ca, numai asa, de florile marului, a grait Hristos: "Sa nu stati impotriva celui rau; iar cui te loveste peste obrazul cel drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. lar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua. Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute la tine, nu intoarce fata ta. (...) Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc." (Matei 5, 39-44) . Auziti, iubitii mei? Rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, caci numai asa invingeti raul demonic si rezistati ispitei, venind cu iubirea inaintea urii si raului, cu care diavolul va incearca. Si numai asa Duhul Sfant va pogora peste voi, si va veti face lacas al Sfintei Treimi, si Iisus Hristos Dumnezeu va va iubi pe voi, caci si voi il iubiti pe El, respectandu-I poruncile. "Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acesta este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine, va fi iubit de Tatal meu, si-l voi iubi si Eu si ma voi arata lui. (...) Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el, si vom face lacas la el. Cel ce nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele." (Ioan 14-21, 23,24) .

Arh.Corneliu-Man.Caluiu


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

carmen spune:

Si pentru ca vin sarbatorile cateva randuri la care sa cugetam fiecare din noi.
Cu drag
Carmen

Dragostea si sărbătoarea
Dacă îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de mătase, cu seturi de beculete ce-ti iau ochii cu pâlpâirea lor sau cu baloane vesele ce-ti aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea fată de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai putin talentat.

Dacă robotesc până la epuizare în bucătărie, pregătind mese îmbelsugate, frământând cozonaci pufosi si înmiresmati si aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sărbătoare, dar nu-mi exprim dragostea fată de familia mea, nu sunt decât un simplu bucătar.

Dacă mă ofer să ajut la cantina socială, să duc Vestea Bună la azilul de bătrâni si dacă dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea fată de familia mea, nu-mi foloseste la nimic.

Dacă împodobesc bradul cu îngerasi argintii si fulgi de zăpadă confectionati cu migală (sau masa cu aranjamente florale inspirat si iscusit alcătuite), dacă particip la o serbare după alta, onorând nenumăratele invitatii ce mi se fac, dacă nu lipsesc la nici o repetitie de cor pentru marea Sărbătoare, dar în toate acestea nu mă concentrez în primul rând asupra lui Cristos, nu-mi foloseste la nimic si nu am pătruns adevăratul sens al Sărbătorii.
Dragostea se opreste din gătit ca să îmbrătiseze copilul.
Dragostea se opreste din împodobitul casei ca să-i dea un sărut sotului si să-i spună te iubesc.

Dragostea este plină de bunătate, desi grăbită si obosită.

Dragostea nu pizia o pauzaste casa celui care a pus pe masa împodobită festiv farfuriile din cel mai fin portelan si tacâmurile de argint.

Dragostea nu tipă la copii să nu-i stea în cale, ci este plină de multumire că îi are, chiar dacă i se împletesc printre picioare.

Dragostea nu le face daruri numai celor care pot să dăruiască la rândul lor, ci se bucură să le pregătească daruri în primul rând celor care nu au din ce să dăruiască.

Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieste totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.

Arhistefy spune:

Carmen, draga mea

Iubitii mei, oare credeti, ca nu ar fi fost la indemana lui Hristos, sa-i striveasca pe cei ce-L umileau si-L batjocoreau sau sa alunge cu puterea-I pe diavolul care-L ispitea, aratandu-i neputinta trupului omenesc ( "De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se prefaca in paini" - Matei 4, 3) , impingandu-L catre omeneasca slava desarta ( "Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te in jos, ca scris este: Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau" - Matei 4,6) , incercandu-L si cu ispitirea de Dumnezeu? Si asa cum minunat scria Sfantul Maxim Marturisitorul "Neputand vrajmasul sa-L faca pe Domnul sa calce porunca iubirii de Dumnezeu, prin cele ce I le-a fagaduit in pustie, s-a straduit pe urma, dupa ce El a venit in lume, cu ajutorul nelegiuitilor iudei, sa-L faca sa calce porunca iubirii de oameni." Adica, tot ce I-au facut necredinciosii, doar doar sa-L faca sa raspunda ticalosiei si urii lor prin urgie si forta, adica prin neiubirea de oameni. Si de ar fi fost asa, Hristos ar fi cazut din dragostea Tatalui si El insusi ar fi calcat prima porunca a Legii. Si lumea nu ar mai fi aflat ca diavolul este infrant de iubirea de Dumnezeu (urmandu-i lui Hristos neabatut poruncile) si de iubirea de oameni. Doar asa iubirea invinge ura, caci nu exista cetate oricat de intarita a raului, ale carei porti sa nu se naruiasca inaintea iubirii de Dumnezeu si inaintea iubirii de oameni. De aceea in Epistola 1 catre Corinteni scria Sfantul Apostol Pavel: "De-asi grai in limbile oamenilor si ale Ingerilor, iar dragoste nu am, facutum-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de-as avea darul proorociei, si tainele toate le-as cunoaste, si orice stiinta, si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de-as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizia o pauzaste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata" (13, 1-8) . Cine a fost mai hulit si mai batjocorit decat Iisus Hristos Dumnezeu? Si cu toate acestea, El niciodata nu a ripostat si nici macar nu a intrebat de ce. Nu a intrebat, pentru ca stia, ca prigonitorii sunt uneltele diavolului, sarmani care nu mai stiau ce fac si imbatati de rautatea demonilor, strigau cu totii: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!" Pentru acest motiv porunca lui Hristos data noua, este sa iubim pe vrajmasii nostri. lubitii mei, sa luam invatatura de la Hristos, Care, la vremea cumplitei Sale batjocoriri si umiliri, nu numai ca nu a raspuns la rau cu rau, ci S-a rugat Tatalui Ceresc, rugandu-L sa-i ierte pe cei ce-L omorau: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac. Nu le socoti lor, Doamne, pacatul acesta." Deci, nici noi nu trebuie sa ne razbunam pe cei ce ne fac rau, ci in primul rand trebuie sa-i compatimim, si sa ne rugam pentru binele si ajutorul lor.

Arh. Corneliu - Man.Caluiu


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Iubitii mei, putini stiu ca, cel ce iubeste pe vrajmasii sai si se roaga pentru ei, curand va primi pogorarea Duhului Sfant si va cunoaste iubirea lui Dumnezeu pentru el. Nu Domnul ne-a dat porunca, sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, din tot cugetul si din tot sufletul, iar pe aproapele nostru ca pe noi insine? Domnul da harul Sau celui ce se roaga pentru vrajmasii lui ca pentru sine insusi. Domnul a dat porunca noua sa iubim pe vrajmasii nostri, ca si noi sa fim ca El. Caci Dansul ne iubeste pe toti si ne primeste cu dragoste, fara sa ne faca reprosuri, asa cum in Sfanta Evanghelie tatal l-a primit pe fiul sau cel risipitor, nu numai nefacandu-i nici un repros, ba mai mult, punandu-i inel scump in deget, haina noua pe el si incaltaminte curata in picioare, si punand sa se taie vitel gras, ca el sa petreaca si sa se bucure. Din iubire pentru noi Domnul S-a pogorat pe pamant, sa ne invete iubirea de Dumnezeu si de aproapele nostru. De aceea Sfantul Mare Apostol si Evanghelist Ioan la intaia sa Epistola Soborniceasca scrie la capitolul 4: "Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca, cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca" (20) . Se zice ca un om pe patul de moarte fiind, a rugat pe cei ai casei sa cheme un vecin, care ii facuse mult rau muribundului. Mirati cu totii de aceasta de neinteles cerere, totusi cei ai casei i-au adus pe vecin. Cel ce era pe moarte, a cerut fiicei sale sa, caute intr-un anumit loc, si gasind un livret de economii la o banca, sa-l inmaneze raufacatorului. Acolo era o suma foarte mare de bani pe numele acestuia, iar gestul i-a stupefiat si contrariat pe toti. Intrebat de ce a facut aceasta, batranul a raspuns: Omul acesta mi-a facut cele mai mari necazuri si suferinte din viata mea. Dar aceste cumplite necazuri si suferinte m-au indreptat mai mult catre Biserica lui Hristos, intarindu-ma in rabdare, in rugaciune, in post si in urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Iar acum, eu plec din lumea aceasta spovedit si impartasit, dupa o viata de fapte bune si indreptat pe calea lui Hristos. Deci vecinul acesta, prin necazurile si suferintele pricinuite mie, mi-a facut cel mai mare bine al vietii mele".

Arh.Corneliu - Man.Caluiu


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

O povestire...

CUM I-AM DARUIT EU BUNULUI DUMNEZEU HAINUTA MEA DE DUMINICA

In biserica satului din Alpi Ratten se afla, in stanga altarului principal, o statuie a unui calaret. Calaretul este un razboinic mandru cu coif si panas. Si cu o mustata neagra carbune. Si-a tras sabia lata si scanteietoare si taie mantia cu ea in doua. La picioarele calului ( ce sta pe doua picioare) se afla, chircita, statura unui cersetor in zdrente.
Pe cand eram inca un flecustet de pici, care abia trecea de genunchii unui om mare, mama ma ducea adesea in aceasta biserica. In apropierea bisericii se afla capela Sfintei Fecioare, care este atat de induratoare, si unde mama se ruga adesea. Pe cand toti oamenii plecasera acasa, iar clopotul din turn batea de amiaza in ziua flerbinte de vara, mama mai sta inca ingenunchiata acolo si impartasea Mariei necazurile ei. "Maica Domnului" statea in altar, cu mana in poala si nu-si misca nici capul, nici ochii, nici mainile, iar mama putea de aceea sa-i spuna tot ce voia.
Mie-mi placea mai mult sa stau in biserica mare si sa privesc frumosul calaret. Odata, pe cand eram pe drumul catre casa, iar mama ma tinea de mana iar eu trebuie sa fac cate trei pasi la fiecare pas al ei, mi-am ridicat capsorul inspre fata ei blanda si am intrebat-o:
-De ce sta calaretul mereu acolo langa zid si de ce nu iese pe fereastra afara sa calareasca pe ulita? Atunci mama raspunse:
-Pentru ca pui niste intrebari atat de copilaresti si pentru ca nu este decat o imagine, imaginea Sfantului Martin, care a fost soldat si un om foarte binefacator si evlavios, iar acum este in ceruri.
-E si calul in ceruri?am intrebat-o eu.
Astfel povesti mama si inghetase atat de tare cu seara ei rece ziua frumoasa de vara, ca aproape ca ma lipii infiorat de bluza ei usoara.
-Dar asta nu e tot, copilul meu, continua mama, caci daca vrei sa stii, ce semnifica acel calaret si cersetorul din biserica, trebuie sa stii ce s-a intamplat mai departe. Pe cand calaretul dormea linistit pe perna lui tare in noaptea care a urmat, veni la patul sau cersetorul de pe drum, aratandu-i surazator partea sa de mantie, aratand-i si cicatricile ranilor de la maini si aratandu-i si chipul sau, care acuma nu mai era batran si intristat ci stralucea ca Soarele. Caci cersetorul din stepa fusese chiar bunul Dumnezeu.Asa, baietele, acuma mergem mai departe.
Ne ridicaram si incepuram sa urcam prin padure. Pana am ajuns acasa, am intalnit doi cersetori;M-am uitat foarte atent la fata fiecaruia, crezand ca in spatele lor se ascunde bunul Dumnezeu.
In seara aceleiasi zile, cand din cauza tatalui meu econom trebuise sa-mi dau jos hainutele de duminica si alergam deja in pantalonasii mei colorati de toata ziua incoace si-ncolo, topaind, si mai purtam doar hainuta mea gri noua de tot, pe care nu voisem sa o dau jos si pentru care ma rugasem sa o pot purta si restul zilei, si pe cand mama era deja din nou la treburile ei casnice, ma dusei in locul unde pasteau oile noastre. Trebuia sa aduc oitele, printre care si un mielut alb care era proprietatea mea personala, inapoi in staul.
Dar cum topaiam eu asa, aruncand pietricele cu care voiam sa nimeresc norii, vazui dintr-o data, lipit de stanca, un om batran cu parul alb, imbracat foarte saracacios. Atunci, m-am oprit speriat, neindraznind sa mai fac nici un pas, si gandindu-ma "precis ca este chiar bunul Dumnezeu ".
Tremuram de teama si de bucurie, si nu stiam ce sa fac.Caci daca era chiar bunul Dumnezeu, trebuia sa-i daruiesc ceva. Daca alerg acuma acasa, sa o chem pe mama sa vada si sa-mi spuna ce sa fac, s-ar putea ca intre timp el sa plece de aici, spre rusinea mea. Precis ca e El, ca doar asa arata si cel pe care il vazuse calaretul.
Facui cativa pasi inapoi si incepui sa trag de hainuta mea gri. Nu era usor, caci era destul de stransa pe camasuta mea de in, iar eu voiam sa-mi tin respiratia, ca cersetorul sa nu ma observe mai devreme.
Aveam un briceag de buzunar cu dungi galbene, nou-nout si destul de bine ascutit. L-am scos din buzunar, mi-am pus hainuta sub calcai si am inceput sa o separ in doua la mijloc.
Cand am fost gata, ma strecurai in apropierea cersetorului, care parea pe jumatate atipit, si-i pusei jumatatea lui din hainuta mea langa cap. "la asta, frate al meu nevoias".Asta i-am spus in gand. Apoi am luat partea mea de hainuta sub brat, uitandu-ma atent inca o vreme la bunul Dumnezeu, apoi am gonit oile spre casa.
La noapte o sa vina, ma gandeam eu, si tata si mama or sa-l vada, si daca vrea sa ramana cu noi,ii putem aranja imediat camera din spate si altarul casei.
Stateam in patucul mobil, alaturi de tata si mama si nu puteam dormi. Noaptea trecu si El nu venise.In dimineata urmatoare insa, pe cand cocosul trezea argatii si slujnicele din cuiburile lor, si pe cand afara in curte incepuse ziua de munca, veni un batran la tata, ii dadu partea pe care i-o daruisem eu din hainuta si-i povesti ca in zburdalnicia mea taiasem in doua hainuta si-i aruncasem la cap o bucata, pe cand el se odihnea putin pe campul cu oi, din stransul buretilor.
Atund veni tata cu o mana la spate la patul meu:
-Ia spune, baiete, unde ti-e haina cea noua de duminica?
Venitul furis, cu mana la spate imi dete de gandit si strigai plangand:
-O, tata, dar credeam ca am dat-o bunului Dumnezeu!
- Iisuse Christoase, baiete, dar esti tampit, pe jumatate nebun, racni tatal meu, ca sa traiesti esti prea neghiob, ca sa mori esti prea prost! Tie trebuie sa ti se scoata sufletul cu matura prin piele!
Insa de cum aparu mana cu nuiaua de mesteacan impletit de la spate, incepui sa tip din toate puterile.
Mama veni in graba. De obicei nu se baga cand ma judeca tata, dar de data asta il prinse de mana si spuse:
-Hainuta o cos eu repede la loc, batrane. Acuma vino putin, trebuie sa-ti spun ceva. Mersera amandoi in bucatarie si cred ca acolo au vorbit despre povestea Sfantului Martin. Dupa o vreme revenind in camera, tata spuse cu o voce aproape imblanzita:
-Fii linistit, n-ai sa patesti nimic.
Iar mama imi sopti:
-E bine ca ai vrut sa-ti daruiesti hainuta bunului Dumnezeu, dar cred ca e si mai bine daca o dam sarmanului Mihaita din vale. In fiecare sarac este bunul Dumnezeu. Uite, si Sfantul Martin a stiut acest lucru. Asa, baietelul meu, acuma hai sus si intra in pantalonasi, tata nu e departe cu Nusa-nuielusa.
Peter Rosegger





La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela