In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 8-a)
Raspunsuri - Pagina 11
Arhistefy spune:
(II Cor. 13, 3-13; Mc. 4, 35-41). Ucenicii plutesc pe mare;
vine furtuna si ii primejduuieste, iar Domnul doarme. Striga la El:
"Doamne, scapa-ne!" si El potoleste furtuna cu un singur cuvant. Iata o
alta fapta care ne arata randuiala Proniei dumnezeiesti. Fiecare om, si
popoarele, si Biserica plutesc pe marea acestei vieti, prin puterile
firesti si suprafiresti care sunt puse in ele, dupa randuielile lasate
da Dumnezeu. Domnul se odihneste, chiar daca Il inconjoara intamplari
ce se perinda una dupa alta; dar nu incepe sa lucreze in chip vadit
decat atunci cand apare o amenintare de neinlaturat, care poate sa
abata cursul intamplarilor impotriva planurilor Sale dumnezeiesti. El
este pretutindeni, pazeste toate, toate le incalzeste cu adierea
iubirii Sale, insa de faptuit le lasa pe fapturile Sale sa faptuiasca,
cu puterile date de El, potrivit legilor si randuielilor pe care El
le-a lasat si le pazeste pretutindeni. Nu faptuieste El toate, chiar
daca toate de la El sunt si fara El nimic nu se intampla. Totdeauna e
gata sa lucreze El Insusi, atunci cand nemarginita sa intelepciune si
dreptate gaseste de trebuinta. Rugaciunea pune in miscare lucrarile
dumnezeiesti; dar cea mai buna rugaciune este aceasta: "Doamne! Toate
le stii, fa cu mine precum voiesti !"
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Gal. 1, 1-10, 20; 2, 5,; Mc. 5, 1-20). "Legiune este numele meu,
caci suntem multi". Duhurile nu sunt trupesti, ca atare nu ocupa loc
asemenea trupurilor. Asa se explica posibilitatea locuirii fizice a mai
multor duhuri intr-un singur om. Posibilitatea morala a acestui lucru
se explica in ce priveste duhurile prin imoralitatea lor sau prin lipsa
oricaror principii morale; iar in ce priveste omul, prin contactul larg
dintre structura lui sufleteasca si taramul intunecat al duhurilor
necurate. Astfel se explica insa numai putinta acestui lucru, iar
realitatea salasuirii demonilor in om este expusa unor conditii pe care
nu avem putinta sa le definim. Putem spune doar ca aceaste salasuire nu
este intotdeauna vazuta, nu se vadeste intotdeauna prin manifestarile
cunoscute celor indraciti. Exista o salasuire nevazuta, ascunsa a
duhurilor in om; mai exista si o stapanire a duhurilor care nu se
atinge de trupuri, ci are putere asupra mintilor, pe care le mana
precum vor patimile ce lucreaza in ei; iar oamenii cred ca faptuiesc
ceea ce vor, fiind in fapt batjocoriti de puterile necurate. Dar ce e
de facut? Fii un crestin adevarat si nici o putere a vrajmasului nu te
va birui!
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Gal. 2, 6-10; Mc. 5, 22-24, 35; 6,1). Inviind pe fica lui Iair,
Domnul "a poruncit cu staruinta" parintilor ei "ca nimeni sa nu afle de
aceasta". Prin asta ni se arata: "Nu cauta slava si urechea ta sa n-o
ciulesti spre ascultarea laudelor de la oameni, chiar daca faptele tale
bune nu pot fi ascunse". Fa ceea ce te povatuieste frica de Dumnezeu
si constiinta, iar vorbele oamenilor sa-ti fie ca si cum n-ar fi. Fii
cu luare aminte si la suflet: indata ce se pleaca oricat de putin spre
laudele celorlalti, intoarce-l la randuiala sa. Dorinta ca oamenii sa
afle faptele tale bune se naste din dorinta de a fi laudat. Atunci cand
primesti lauda, ti se pare ca ti-ai atins telul, iar asta taie ravna si
curma faptele vrednice de lauda, prin urmare si laudele inceteaza. De
aici reiese ca cel care vrea ca oamenii sa afle faptele lui bune se
tradeaza pe sine insusi. Faptul ca oamenii lauda fapta buna este firesc
- cum sa nu lauzi un lucru bun? Dar tu sa nu ai gandul la laude, sa nu
le astepti si sa nu le cauti. Daca iti ingadui o data, iti vei ingadui
si a doua oara si asa mai departe. Cel ce face adeseori un lucru capata
obisnuinta - si vei ajunge iubitor de laude; iar daca vei ajunge aici,
nu toate faptele tale vor mai fi vrednice de lauda, iar lauda va
inceta. Lipsind laudele celorlalti, vei incepe sa te lauzi singur,
lucru pe care Domnul il numeste "a trambita inaintea ta". Asta e si mai
rau. Sufletul tau va deveni atunci ticalos, va alerga numai dupa
stralucire mincinoasa, si de la el nu mai este de asteptat nici un bine.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(I Cor. 4, 1-5; Mt. 23, 1-12). "Care este mai mare intre voi sa
fie slujitorul vostru". Maretia se masoara, dupa cuvantul Domnului, nu
dupa neam, nici dupa putere, nici dupa inzestrare, ci dupa stiinta de a
face bine celorlalti. Cel ce lucreaza mai neobosit si mai mult in
aceasta privinta, acela este cel mai mare. Asa cum intr-o familie capul
isi ia asupra-si grijile intregii familii, iar cinstea si intaietatea
lui stau in a-i odihni pe toti si a face in asa fel ca tuturor sa le
fie bine, si in obstea crestina cel ce voieste a fi cap trebuie sa ia
asupra-si, pe de-a-ntregul, grija ca toti sa aiba multumire in Hristos
in locul din obste pe care se afla si in lucrarea pe care si-a ales-o.
Cel mai bine insa este asa: leapada orice gand de intaietate si pune in
inima ta grija de a sluji cat mai mult binelui celor care te
inconjoara, si vei fi mare in ochii lui Dumnezeu si poate ca, de
asemenea, in sufletul oamenilor. Daca toti mai marii ar face din
aceasta lege a lui Hristos lege a constiintei lor, ce bunastare si
multumire s-ar instapani indata printre noi! Din pacate insa, cei mai
multi dintre noi ajungand in fruntea obstii, incep degraba sa se
slujeasca pe sine si propriile interese, cerand mai intotdeauna slugi,
in loc sa slujeasca ei celorlalti; iar constiinta si-o amagesc
implinindu-si cu bine treburile oficiale. Din pricina asta sunt o
multime de sefi, dar binele nu mai rasare printre noi si toate
institutiile bune nu aduc binele ce se asteapta de la ele.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(II Cor. 1, 21; 2, 4; Mt. 22, 1-14). Imparatul intide ospatul de nunta,
trimite o data dupa cei chemati, trimite de doua ori, dar ei nu vin din
pricina grijilor lumesti: unul e prins cu gospodaria, altul cu negotul.
Au fost chemati altii si de aceasta data camara de nunta s-a umplut de
oaspeti. Printre acestia a fost aflat unul care nu avea haina de nunta
si drept aceea a fost aruncat afara. Talcul pildei e limpede. Ospatul
de nunta este Imparatia Cerurilor; chemarea este propovaduirea
Evangheliei; cei ce n-au vrut sa vina sunt cei ce nu au crezut defel;
cel fara haina de nunta este cel care a crezut, dar nu a trait dupa
indreptarul credintei lui. Fiecare sa se gandeasca din care tagma face
parte. Ca suntem chemati este limpede - dar suntem, oare, credinciosi?
Fiindca si printre credinciosi pot fi, in ciuda numelui, unii fara
credinta. Unul nici nu se gandeste la credinta, ca si cum n-ar fi;
altul stia cate ceva despre ea si din ea si este multumit cu asta;
altul o talcuieste stramb; altul nutreste de-a dreptul vrajmasie fata
de ea; si toti acestia - sunt numarati printre crestini, chiar daca nu
au nimic crestinesc intr-insii. Daca esti credincios, cerceteaza
simtirile si faptele tale - haina de nunta a sufletului sunt pe potriva
credintei tale. Poti sa cunosti bine credinta si sa te arati plin de
ravna pentru ea, dar in viata sa lucrezi patimilor, adica sa te imbraci
in haina de rusine a sufletului iubitor de pacat. Astfel de oameni spun
una, si in inima au alta; in gura au: "Doamne, Doamne!", iar
inlauntrul: "Ma lepad de Tine". Asadar, cercetati-va pe voi insiva:
sunteti, oare, in credinta si in haina de nunta a virtutilor, sau in
zdrentele rusinoase ale pacatelor si patimilor?
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Gal. 2, 11-16; Mc. 5, 24-34). Numai ce s-a atins de Domnul, cu
credinta, femeia cu curgere de sange si a iesit catre ea o putere din
Domnul: "Si indata izvorul sangelui ei a incetat". Curgerea de sange
inchipuie inima ce inca nu s-a curatit de orice inclinare spre pacat;
aceasta este boala pacatoseniei noastre. Ea e simtita de cei care s-au
pocait si vor sa se pastreze curati, nu doar pe dinafara, ci si pe
dinauntru. Acestia vad ca din inima ies necontenit ganduri rele, sufera
pentru asta si cauta sa se tamaduiasca; insa aceasta vindecare n-o pot
afla in sine, nici in ceilalti. Ea vine de la Domnul atunci cand
sufletul se atinge de El si de la Domnul iese o putere catre suflet, cu
alte cuvinte, atunci cand are loc impartasirea simtita cu Domnul, ce se
vadeste printr-o deosebita caldura si ardere launtrica. Atunci cand se
intampla acest lucru, sufletul simte indata ca "s-a vindecat de boala".
Mare comoara; dar cum s-o dobandesti? Femeia cu scurgere de sange si-a
croit drum prin multime si a primit vindecare; trebuie ca si noi sa ne
croim drum catre Domnul, trecand fara de lenevire prin stramtoarea
nevointelor trupesti si launtrice. Cel ce merge pe acest drum se simte
stramtorat, iar Domnul nu se mai vede; si deodata apare Domnul. Ce
bucurie! Imparatia Cerurilor nu vine dupa cum ne facem socotelile.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Gal. 2, 21; 3, 7; Mc. 6, 1-7). "De unde are El acestea? Si ce e
cu intelepciunea care I s-a dat Lui?" Asa graiau nazarinenii despre
Domnul, cunoscand viata Lui de dinainte, petrecuta in umbra. Asa se
intampla si cu toti adevaratii urmaritori ai Domnului. Dupa multe
osteneli si dupa ce biruie tot ce e stramb in sine, cel ce se tine fara
abatere de calea Domnului se schimba cu totul, in toata alcatuirea sa:
privirea, mersul, graiul, portul - totul poarta pecetea unei bune
randuieli si vrednicii deosebite, chiar daca omul cu pricina ar fi de
cea mai joasa stare si lipsit cu desavarsire de educatie. Si incepi sa
auzi: "De unde la el acestea?" Iar daca cele trupesti si vazute se
preschimba astfel, ce sa mai spunem despre cele launtrice si
sufletesti, care in chip mai nemijlocit si apropiat sunt supuse
lucrarii de prefacere a harului si fata de care cele din afara slujesc
doar ca rasfrangere si urmare? Cat de luminoase si limpezi sunt
gandurile unui astfel de om! Cat de ascutite sunt judecatile lui cu
privire la cele ce sunt si se intampla! Vederile lui asupra orsicarui
lucru sunt mai presus de cele ale filozofilor! Dar hotararile, dar
faptele, dar intreprinderile? Totul e luminat in chip curat si sfant de
o stralucire cereasca. Acesta este cu adevarat un om nou! N-a fost
scolit, n-a audiat cursuri prin academii, si n-a avut parte de nici un
fel de educatie, dar se arata binecrescut si intelept. Luarea aminte la
sine, osteneala facuta de propriul suflet, rugaciunea si apropierea de
Dumnezeu au pus totul, cu harul lui Dumnezeu, pe temeiuri noi - cum,
insa, nu stie nimeni. De aceea se intreaba: "De unde la el acestea?"
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Gal. 3, 15-22; Mc. 6, 7-13). Domnul i-a trimis pe Sfintii
Apostoli la propovaduire, poruncindu-le sa nu aibe nimic asupra-le. O
haina pe umeri, sandale in picioare, toiagul in maini si atat. Ba le-a
mai poruncit chiar sa nu aiba nici o grija de nimic pasind la aceasta
truda, de parca ar fi fost gata indestulati cu de toate. Si Apostolii
erau, intr-adevar, indestulati pe deplin, dar nu din afara. Cum avea
loc asta? Prin desavarsita lor incredintare in voia lui Dumnezeu,
fiindca Domnul randuise in asa fel ca ei sa nu duca lipsa de nimic.
Propovaduirea lor misca inimile oamenilor care ii ascultau, iar acestia
ii hraneau si ii gazduiau pe propovaduitori; Apostolii insa nu urmareau
asta si nu asteptau nimic, ci lasau totul in seama lui Dumnezeu. Ca
atare, sufereau cu rabdare atunci cand li se intampla in drum vreo
neplacere. Singura lor grija era sa propovaduiasca si singura lor
intristare era atunci cand predica nu le era ascultata. De asta era
curata si roditoare propovaduirea lor. Asa s-ar cuveni sa fie si in
ziua de azi; dar neputinta noastra cere indestulare din afara, fara de
care nu facem nici un pas. Aceasta, totusi, nu vrea sa fie o mustrare
fata de apostolii nostri de azi. La inceput, ei se sprijina doar pe
aceasta indestulare, dar ea le piere mai apoi din cap si prin insesi
ostenelile lor reusesc sa urce la starea de incredintare in voia lui
Dumnezeu, clipa din care trebuie sa presupunem ca si incepe predica lor
sa fie cu adevarat roditoare. Incredintarea in voia lui Dumnezeu este
cea mai inalta treapta a desavarsirii morale si nu se ajunge la ea
deodata, ci doar atunci cand omul invata s-o pretuiasca. Ea vine
singura, dupa ce omul s-a ostenit mult cu sine.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Zicea parintele Nicodim [Mandita]:
- Patru sunt felurile de vietuire in lume:
a. Vietuire diavoleasca, a celor ce se ridica impotriva lui Dumnezeu, a Bisericii si a oamenilor. Adica a celor ce hulesc impotriva Duhului Sfant si fac rau binefacatorilor lor.
b. Vietuire dobitoceasca, a celor ce se razbuna pe semenii lor, care rasplatesc rau pentru rau, care nu iarta si rabda nedreptatea, precum si a celor ce traiesc in betii si desfranari.
c. Vietuire omeneasca, a celor ce rasplatesc cu bine pentru bine si iubesc pe cei ce ii iubesc; a celor ce cad si iarasi se ridica din pacate.
d. Vietuire duhovniceasca, a celor ce se ostenesc a face bine vrajmasilor lor. Adica a celor ce iarta, miluiesc si vorbesc de bine pe cei ce ii urasc, precum si a celor ce pururea cugeta la legea Domnului.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
„PUNE, DOAMNE, STRAJA GURII MELE!”
(Ps. 140, 3)
Graiul articulat, minunata insusire distinctiva a omului, menita sa
mijloceasca realizarea si intarirea comuniunii intre oameni, cand e rau
folosita, poate deveni o sursa otravita de nenumarate si grave pacate.
Stim ca binele si raul se pot savarsi in trei feluri: cu gandul, cu vorba si cu fapta. Dintre aceste trei moduri de a face raul, cel mai la indemana omului si mai frecvent — dupa pacatul cu gandul — este savarsirea raului prin cuvinte. De aceea Sf. Apostol Petru spune: „Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune, sa-si opreasca limba de la rau si buzele sale sa nu graiasca viclesug” (I Petru 3, 10)
Cand vorbim, sa nu dam drumul cuvintelor ce ne vin la intamplare, sub
presiunea unei impulsii oarbe, a unei emotii puternice sau a unei patimi, ci sa ne obisnuim a ne alege cuvintele, asa cum ne alegem alimentele. Trebuie sa fim tot atat de prudenti cand deschidem gura ca atunci cand ne deschidem punga. Sa fim grabnici sa ascultam, zabavnici sa vorbim, dupa indemnul Sf. Ap. Iacob (1, 19).
Limba este ca un bisturiu pe care trebuie sa-l manuim cu mare dibacie si luare-aminte. Trebuie sa cumpanim bine vorba, sa chibzuim bine inainte de a vorbi, caci vorba, o data rostita, nu mai poate fi intoarsa inapoi dupa cum nu mai putem retine o piatra, o sageata, un glonte dupa ce le-am aruncat. Nu mai putem stapani si nici controla efectele unei vorbe rostite. Ea isi urmeaza cursul si-si implineste rostul ei, independent de vointa si dorinta noastra de dupa aceea.
Prima noastra grija este de a ne infrana gura cu deosebire cand suntem
tulburati de un necaz, de o suparare, cand suntem maniati, pe drept sau pe nedrept, pentru ca, sub presiunea acestor stari de criza sa scapam
injuraturi, blesteme sau alte vorbe jignitoare, care ranesc grav inima
aproapelui caruia i le adresam, impingandu-l si pe el in pacatul razbunarii.
In al doilea rand, trebuie sa ne dezbaram de prostul obicei, atat de
raspandit, de a ne desfata, rostind sau ascultand glume necuviincioase,
vorbe cu doua intelesuri, care sugereaza sau ademenesc la pacat.
In fine, sa fie departe de noi pacatul barfirii, al insultei, al calomniei, al certurilor si al altora asemenea, care invenineaza inimile, tulbura spiritele si invrajbesc pe oameni.
Sa ne rugam cu psalmistul: „Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de
ingradire imprejurul buzelor mele!” (Ps. 140, 3). Gura noastra sa fie gata de a rosti numai cuvantul de rugaciune, de invatatura, de indreptare cu blandete, de intarire si mangaiere care ies numai dintr-o inima in care arde focul dragostei fata de Dumnezeu si de aproapele.
Prof. dr. Constantin PAVEL
(Glasul Bisericii, an XLII, nr. 6-8, 1983, pp. 331-333)
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela