Despartire - care sunt motivele?

Cristina_C spune:

quote:

---

Originally posted by mariamunteanu
Daca sotul tau se comporta acum atat de execrabil, se va purta si mai urat daca veti avea copii.

Maria

---

Corect!
Un copil nu va rezolva problemele dintre voi, din contra, va aduce altele, nu exista asa numitul "copil-remediu" la o casnicie care nu prea merge. Eu m-as gandi bine de tot daca as mai ramane cu un om care ma jigneste si ma desconsidera. Si violenta verbala tot la abuz domestic se incadreaza.Nu mai tolera asa ceva,tine la demnitatea ta de om si de femeie!! Eventualele lui pareri de rau, scuzele nu inseamna nimic, faptele si vorbele urate conteaza. Iti doresti un astfel de tata pentru copilul tau? Sa aiba copilul un tata care nu-i respecta mama, care o imbolnaveste de nervi?
Sa dea Dumnezeu sa iei cea mai buna decizie!

Cristina
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14.12.2002

brindu spune:

Buna Mirela,

Nu as vrea sa te descurajez, si nici sa te indemn sa faci cine stie ce, insa comportamentul pe care il are sotul tau nu pare genul de comportament trecator, de om " stresat" care dupa aceea isi va reveni. De ce cred asta, pentru ca replicile par sa-i exprime convingerile, nu probleme de moment.

Sincer, dupa ce am citit povestea voastra, eu una, am ajuns la concluzia ca acum se "razbuna" pentru tot timpul in care " a fost la picioarele tale" dinainte de casatorie. Nu spun ca o face in mod constient, insa barbatii sunt foarte orgoliosi si e posibil sa-ti arate in mod inconstient ca acum s-a intors roata, ca esti tu la mina lui , nu cum era inainte. Mie personal mi se par suspecte relatiile care incep cu unul dintre cei doi insista si insista si e " la picioarele" celuilalt desi nu prea este luat in seama. Nu cred ca au o baza sanatoasa. Insa asta e parerea mea, nu vreau sa jignesc pe nimeni.

Apoi, din discursul tau, mi s-a parut ca exista si o diferenta de clasa sociala intre voi, sau macar de educatie ( e mai " necioplit"), si de obicei astfel de diferente duc la diferente de conceptii ale rolurilor etc. Scuze daca nu-i asa...Eu una (tot parere personala) nu cred in relatii in care partenerii sunt diferiti ca nivel social, educatie, conceptii, valori, decat in cazul unor parteneri maturi si toleranti, ceea ce e greu de gasit.De cele mai multe ori, unul dintre ei incearca sa compenseze diferenta si nu neaparat intr-un mod constructiv, cum pare sa fie si in cazul tau..

Bottom line, dupa parerea mea el nu te respecta, si fara respect nu poti sa treci peste hopurile de tot felul pe care le presupune o casnicie.
Si nici dovada de prea mare caracter nu da dovada daca te face sa simti ca esti la mina lui (castiga mai bine) si nu te duce capul... Ca la urma urmei, tot asa inculta erai si cind te-a curtat atita timp... Asta e meschinarie curata.
Cind ma gindesc ca ar putea aparea si un copil mi se face parul maciuca, sincer.. Cum te vei putea baza pe el daca ai ajunge intr-adevar dependenta de el (financiar)sau chiar in cresterea de zi cu zi a copilului. Si mai ales ce model ar avea copilul tau?

E trist ca dupa doar trei ani de zile sa fii in situatia asta, insa cu cit trece timpul cu atit iti va fi mai greu sa te detasezi si sa-ti regasesti demnitatea.

Iti tin pumnii sa faci ceea ce este mai bine pentru tine.

Brindusa si Mihail

White Pisana spune:

Buna Mirela! Imi permit sa iti raspund si eu desi nu sunt casatorita. Am insa experienta a 26 de ani intr-o familie in care atmosfera este asemanatoare cu cea pe care ai descris-o tu. Iti pot oferi asadar perspectiva unui COPIL care creste auzind si vazandu-si tatal tratand-o pe mama ca pe o fiinta sub-umana: ironii, jigniri gratuite, tipete... In conditiile in care mama este o femeie exemplara!!! Aceeasi atitudine: nu spala o farfurie sau o cana, curatenia o facem doar mama si cu noi (eu mai am un frate), se eschiveaza de la orice sub pretexte de genul invatat sau citit articole de specialitate, in realitate dormit sau uitat la TV etc etc. Am vazut ca cineva te sfatuise sa faci si tu niste cursuri si poate lucrurile se vor schimba...Iti pot spune cum a reactionat tatal meu atunci cand mama a inceput un curs de calculatoare: in afara de atitudinea superioara de genul "Cum de te-au primit si pe tine acolo?..." ii spunea intruna ca oricum nu pricepe mare lucru si ca nu va fi in stare sa faca nimic ccc cu ce invata dupa ce termina. La epoca respectiva eu si fratele meu eram deja mari si incepusem noi sa ii raspundem si sa i le mai trantim...Trebuie sa-ti mai spun ca acum cand nu mai sunt in tara mama e cea care imi scrie mailuri pentru ca el abia daca stie sa deschida computerul?

Iar atitudinea asta a inceput tot asa, la ceva timp dupa casatorie. Mama imi spunea mereu ce fermecator si romantic era in perioada de dinainte...Si ea a sperat ca va trece ca atunci cand motivele de stres vor disparea totul se va schimba etc. FALS! Timp de 26 de ani a fost din rau in mai rau! Iar eu si fratele meu am intrebat-o mereu de ce nu a divortat! Ca sa o spun in cateva cuvinte E UN COSMAR PENTRU UN COPIL SA TREACA PRIN ASA CEVA!!!! Si sa creasca intr-o astfel de atmosfera (in treacat fie spus si pe mine si pe fratele meu ne-a tratat mereu de idioti si de cretini in conditiile in care am invatat amandoi bine, fratele meu e student la politehnica si lucreaza, iar eu sunt la al doilea master in strainatate, mastere pentru care am avut mereu bursa). Iar eu simt ca trebuie sa fac eforturi sa nu devin un monstru, sa il iert pentru ca este tatal meu...

Iti doresti asa ceva pentru copii tai?

Am vazut ca la un moment dat te invinovateai pe tine: ca acum te superi mai repede si nu mai poti sa iei jignirile in gluma. POFTIM?!!!! Adica nu ti se pare normal sa reactionezi?!!! NIMENI ma intelegi NIMENI nu are dreptul sa trateze o alta fiinta umana de idioata cretina etc!!!! Numai citind asta si imi vine sa Darmite sa mai si aud asa ceva! Eu nu suport sa ma jigneasca nici macar cineva in autobuz necum persoana cu care imi impart viata si cu care ar trebui sa formez o echipa sa ne sprijinim la bine si la greu!!!!

Tocami am recitit mesajul si imi dau seama ca am fost cam violenta! Te rog mult sa nu te superi, vreau numai sa deschizi ochii si sa FUGI! As face orice ca nimeni sa nu mai treaca prin ce am trecut eu copil fiind!

Ca sa inchei vreau numai sa iti spun ca multumesc lu Dumenezeu ca mi-a aratat ca nu toti barbatii sunt asa (cred ca as fi preferat sa raman singura in conditiile astea). Am cunoscut un om minunat cu care impartim totul: de la orele de relaxare si zambete pana la spalatul vaselor, planificatul cumparaturilor si gatit. Atunci cand trec prin momente grele stiu ca pot impartasi totul cu el (cred ca este prima oara in viata cand simt ca ma pot baza si avea incredere intr-o alta persoana) iar el imi ofera spijinul lui neconditionat. Si la fel fac si eu cand el este cel care intampina greutati: pentru ca suntem o echipa. Avem drepturi si responsabilitati egale si ne respectam reciproc. Iar in familia lui am vazut acelasi model de intelegere si armonie. Deci se poate!!!!

Capul sus si curaj: esti un om minunat si meriti sa iti gasesti partea ta de fericire.

Patapuf spune:

Mirela, nu-ti spun ce sa faci, ci ce as face eu in locul tau. L-as destresa rapid, lasandu-l singur cuc, cu ifosele si neam-prostia lui. N-as mai inghiti nici macar un cuvand urat incepand din clipa asta. Ai rabdat trei ani? Pai esti o martira, fato!
Oamenii astia n-au leac, orice ai face. Au magaria si lenea in sange, nu trece nici cu transfuzii.....
Pe mine nu m-ar incalzi deloc sa ma tina de mana pe strada si sa mergem impreuna la cumparaturi, ca apoi, ajunsi acasa, sa ma faca albie de porci.
Nu esti cu nimic mai prejos ca el, nu are nici un drept sa te invinovateasca pe tine pentru lenea si esecurile lui.
Nici motanul meu nu e mare amator de treburi gospodaresti, si el ar putea pune mana sa ma ajute mai mult, dar macar nu ma critica absolut niciodata, nu comenteaza si nu ma jigneste. Ma incurajeaza sa-mi fac toate poftele, pe cat se poate, si daca n-are chef de trebaluit prin casa, ma scoate la plimbare. "Treburile casei mai pot sa astepte; uite ce frumos e afara..."
Mai gandeste-te, mai intra si la subiectul ala cu abuzul, mai documenteaza-te.
Iti doresc succes si liniste in casa si in suflet.

MirelaSe spune:

Fetelor va multumesc pentru mesajele voastre si pentru faptul ca imi sunteti aproape, imi pare rau pentru cele care traiesc o casnicie asemanatoare cu a mea, va spun cu mana pe inima ca nu e simplu deloc.

V-am citit pe toate, si va tin la curent cu se mai intampla.

Bineinteles ca week-endul trecut am avut parte iarasi de un scandal monstru, pentru ca am cerut o explicatie logica, cica m-a rugat sa-i las sticla cu spirt pe dulapiorul de la chiuveta din baie, eu facand curatenie i-am pus-o in dulap, ca doar nu o sa le las pe toate sa stea gramada langa chiuveta, oricum se aduna o caruta de tot felul de sampoane, lotiuni, cosmeticale .... L-a iritat intrebarea mea de ce doreste sa stea spirtul acolo, Raspuns: sa ma conformez la cerintele lui fara sa intreb de ce.
Explicatia a venit mai tarziu ca el freaca oala de la buda cu spirt si dupa ce a bagat mana in buda sa mai puna mana pe manerul de la dulap ca sa scoata spirtul de acolo? , iar am dat-o in bara, iaca nici nu stiam ca barbatu' meu freaca buda..
Am discutat tot week-endul despre faptul ca vreau sa divortez, el nu doreste, in schimb nici nu renunta la a arunca cu vorbe, insulte, cica sunt "pedepsita" la cate mi-a suportat el mie la inceput, si cat de mult s-a umilit in fata mea, si cate a inghitit el pentru mine.....
Inseamna ca e diabolic, vrea razbunare, dar cine l-a pus sa se umileasca, deci daca eu nu l-am vrut si nu l-am bagat in seama, tot eu sunt de vina. Doamne ce gandire... eu am ajuns la concluzia ca nu e sanatos mintal, off cred ca ... nu stiu cum ies de aici... voi ce ziceti... incepe sa-mi fie teama.
Si la inceput cat am fost prieteni ne-am certat rau, eu i-am zis ca s-a terminat ca nu ne potrivim deloc, iar el ca sa ma aduca iar langa el, mi-a tot inscenat ca se spanzura , altadata ca avut un accident de masina si e grav ranit, eu am alergat la spital ca de e pe patul de moarte si a cerut sa ma vada.... va imaginati ce om e?
Mirela

Luana spune:

nu stiu cum se cheama asta in termeni medicali,
dar eu cred ca baiatu' asta nu mai are tigle pe casa

ti-am raspuns mai demult la un alt topic (dar de fapt aceeasi tema - stresu' sotului tau + efecte) si din pacate vad ca nu m-am inselat


e bine sa fugi la timp
nu meriti asta
imbatranesti fara vreme,
pt. ca in felul asta viata ta e secatuita de ceea ce are mai bun

e ingrozitor sa nu mai vii cu drag acasa, sa ajungi sa te temi de cel pe care il iubesti; fa-ti curaj, Mirela!!!

(lasa-l - el nu e singur - il are pe prietenul lui Cioran)

cu prietenie,
L.

ps: "imi vine in cap ideea sa ne separam, insa nu am curajul sa o fac pentru ca il iubesc f. mult."intrebare : cum il mai poti iubi? eu cred ca il iubesti pe cel de altdata, din clipele bune; doar atat!

MirelaSe spune:

Luana,
am recitit mesajul tau de la celalat topic, si ai perfecta dreptate, l-ai descris f. bine, ii place sa scrie, si sa citeasca numai filozofie, de fapt asta ii place cel mai mult, filozofia, desi a facut o fac. tehnica ..... mie care nu-mi place deloc, in scoala aveam cele mai mici note la asta.

Nici prieteni nu prea avem, datorita ideilor lui filozofale, pentru ca cei care il contrazic nu-i agreeaza, ii inlatura.

mcrmiki spune:

Nu are rost sa mai stai cu un astfel de om, cred ca este bolnav. Nu crezi ca nu este OK sa nu aibe prieteni? Un om fara prieteni are o problema. Inainteaza divortul si pune-l in fata faptului implinit, nu merita sa stai langa astfel de om.


Miha&Sorin&Bogdan&Vlad

iriale spune:

Draga mea, permite-mi sa te numesc asa chiar daca nu ne cunoastem si, mai ales, permite-mi sa iti dau un sfat foarte direct: lasa-l, fa-ti curaj si desparte-te de el. Cat mai repede, viata este una singura si merita sa o traim fara regrete, fara remuscari, fara dureri inutile.


IriAle

Se intampla unele lucruri care sunt ca niste intrebari. Trece un minut, sau trec anii, iar viata pana la urma iti raspunde.

kristinutza spune:

intotdeauna m-am ferit sa dau sfaturi, mai ales in ceea ce priveste relatia dintre doi oameni (tot timpul ma gandeam ca nu am cum sa stiu eu TOT ce e intre ei). insa, din intamplare, tocmai in perioada asta am regrete fata de o prietena pe care poate as fi ajutat-o mai mult daca ii spuneam parerea mea sincera. am tacut si am aprobat prin tacerea mea tot ce a facut. concluzia? e de rau... mai bine vorbeam, macar nu aveam constiinta incarcata acum...

si... stii vorba aia, ca "omul cand imbatraneste, ori moare, ori se prosteste". oamenii nu se schimba, doar poate defectele se mai adancesc. nu o sa fie mai rabdator si mai intelegator si mai bun peste 5 ani... dimpotriva. acum, depinde de tine daca te crezi pregatita pentru o asemenea relatie sau nu. te vezi peste 10 ani cu el? si cu un copilas al vostru?

mult succes, orice ai alege.... desi cred ca e clar ce am alege noi, cele care ti-am raspuns...