Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare (2)
Raspunsuri - Pagina 5
dyana spune:
Deocamdata tot e rar, dar cand ajung sa ma duc Duminica la Biserica, ma simt foarte bine , cel putin in acea zi. Si oricum in acel loc reusesc sa fiu calma si multumita cu toate.
Trebuie sa ne golim de prea plinul Eu, ca sa mai intre in noi un pic de Dumnezeu.
Petre Tutea
star33 spune:
Vianne, vino mai des pe aici
Nu il uit pe Pr. Arsenie, il rog aproape zilnic sa ma ajute, asa cum cred ca m-ar fi ajutat daca l-as fi cunoscut in viata pamanteasca. Il iubesc tare mult, nu stiu de ce, dar mi-e tare drag!
amuleta spune:
Cred ca deznadejdea vine din prea putina credinta. Adica, de multe ori il acceptam pe Dumnezeu mai mult cu intelesul si mai putin cu sufletul. Eu, de exemplu, daca sint convinsa si fascinata de o idee, lucrez cu toate motoarele, absorbita de ea. Daca imi place ideea de a fi convinsa de o idee (suna nebulos, stiu) atunci lucrez mai incetinel si uneori doar ma fac sa lucrez. De multe ori ma intreb cit e confort mental si cit e foc sufletesc.
Focul asta sufletesc vine probabil prin rugaciune si ma intreb mereu cit are de-a face revelatia cu asta. Teoretic, deja am avut-o cind ne-am botezat, nu ?
Cind copiii tipa de-ti vine sa arunci cu farfuriile si tu vorbesti-tu auzi, nu mai ai un colt de liniste in casa si nu mai ajungi sa-ti iei un lucru pentru tine cu lunile, pentru ca totul se duce spre copii, atunci cred ca e de fapt o scoala a rabdarii. Ca si rugaciunea, adica, numai ca-n alta forma. Dar cred ca daca treci prin asta cu frustrare, atunci nu mai e de folos, adicae importanta atitudinea.
Imi dau seama ca ma preocupa mai ales latura "tehnica" a starilor sufletesti, probabil pentru ca n-am gasit un duhovnic si ma impiedic de asta. Uite, ce-am observat despre rugaciune, este ca e urmata de manie-sau un fel de energie excesiva care submineaza intregul efort. Poate ca ar trebui sa postesc dar nu sint in stare.
joanna spune:
quote:
Originally posted by casandra
-------------
pai acu 7 ani, aveai timp o gramada sa te gandesti la ce vrei tu...sa te rogi ore in sir nemiscata...erai mult mai egoista in trairea ta, nu trebuia sa te ocupi decat de tine.
-------------
Sabina,, ai spus exact ceea ce am gandit si eu, citind framantarile Gandacelului.
Dar tot eu m-am gandit la pilda cu Maria si Marta. Si am mai citit undevar ca un demon al muncii neintrerupte ne tine tot timpul ocupati, ca sa nu avem timp de rugaciune.
Iar parintele Paisie spunea sa ne simplificam viata, sa nu mucenicim fara rost, tocmai sa avem timp si pentru Dumnezeu. Dansul dadea un exemplu: a fost in casa cuiva care avea un parchet deosebit de curat si stralucitor. Proprietarul parchetului mergea in varful picioarelor, sa nu strice parchetul, iar pe parinte l-a rugat sa aiba grija.
Si mai spunea parintele Paisie ca femeile se consuma sufletesc pentru lucruri fara importanta. O femeie cand isi cumpara un pahar, sta si il alege pe cel mai frumos, sa iaba si o floare, si, si... Asta e consum sufletesc. Dumnealui spunea ca mai bine consumul asta il faci pentru Dumnezeu.
Casandra foarte bine ai punctat.Ne gasim timp si energie pentru cate ne trec prin minte(nu toate sunt de la Dumnezeu) dar nu putem acorda acestea rugaciunii din nenumarate motive.Doamne ce buni suntem la scuze!Premianti nu alta...uff.Si da,deznadejdea se aseaza in casa noastra din prea putina credinta cum spunea si amuleta.Iertati-ma daca nu spun lucruri care sa ne mangaie sfantul orgoliu.
Doamne ajuta,
Joanna
Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.
Parintele Arsenie Boca
Sabina spune:
joanna, casandra, aveti perfecta dreptate.Trebuie sa ne gasim timp pentru rugaciune, in mod obligatoriu.Dar trebuie si sa intelegem ca nu mai avem libertatea de a visa toata ziua , si de a trai elanul duhovnicesc la fel ca acum nustiu cati ani( io vorbeam, care de-abia m-am dat pe brazada...asa,cu numele, ca de fapt...)
Copii nostri trebuie sa aibe mame dornice de joaca, vesele, si care se gandesc la binele lor tot timpul...nu mame care sa spuna lasa-ma ca acu tre sa ma rog juma de ora.
Pur si simplu...e altfel de lupta.Ne schimbam incontinuu...adaptarea fara a ne pierde credinta e "challenge"-ul actual.si adaptarea la altfel de a-L slavi...prin alte mijloace.Asa cred ca eu ca trebuie sa fie crestinul actual...nu suntem toti la manastire.
cu alte cuvinte...sfanta cale de mijloc
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Porumbita spune:
daro, casandra si joanna, multumesc de ajutor 
gandacelule sunt ortodoxa si nu am pus intrebarea cu scopuri ascunse... am citit pe net despre acest lucru si vroiam o confirmare (sau nu)!
casandra spune:
----------
Copii nostri trebuie sa aibe mame dornice de joaca, vesele, si care se gandesc la binele lor tot timpul...nu mame care sa spuna lasa-ma ca acu tre sa ma rog juma de ora.
----------
Eu imi fac acum autocritica. Ma gandesc prea mult si ma rog prea putin. Desi daca m-as ruga mai mult, as gandi mai bine si in mai putin timp.
Nu cred ca e important sa te rogi o juma de ora, ci sa te rogi intens, chiar si o juma de minut, sa simti ca vorbesti cu Dumnezeu si ca il rogi ceva. Asta e alt pacat al meu, mai mult gandesc ca ma rog, decat sa ma rog. In adolescenta nu stiam prea multe despre Dumnezeu, stiam ca e undeva in cer. Dar cand il rugam, chiar si cand mergeam pe strada, parca il strigam (in gand, bineinteles). Desi nu ma rugam pentru cine stie ce lucru important, ci pentru copilarii. Mi s-a intamplat sa raman perplexa cand o astfel de dorinta, cu o probabilitate foarte mica de a se indeplini, s-a indeplinit.
gandacelu spune:
casandra, merci fain, nu am avut timp sa ascult conferinta, dar am incredere in matale
- iaca am aflat ceva nou! - sincera sa fiu, acest aspect m-a interesat mai putin, iertare ca am facut afirmatii fara a fi in cunostinta de cauza
- mi s-a parut ca intrebarea a fost pusa "cu intentie", dar nu era decat paranoia mea am avut cateva conflicte cu protestantii pe tema asta si imediat imi sare tandara daca mi se pare ca cineva se ia de sfintenia sau fecioria Maicii Domnului...
adriana, sa inteleg ca mi-ai raspuns si apoi ai sters?!
poate ca m-ar fi ajutat o experienta similara...
conchita: incepe cu viata Sf. Siluan Athonitul a Pr. Sofronie (si toata "scoala" Sfantului: Pr. Sofronie si Pr. Rafail Noica) si mai imi vine acum in minte Pr. Paisie Aghioritul (star, merci, dar am toate cele 4 volumele pe care le-am citit si rascitit de multe ori;)
de ce nu si Danion cu Jurnalul convertirii si Convorbirile cu Pr. Calistrat (atat am citit si atat imi permit sa recomand din inima)
DAR MAI ALES pot spune cu mana pe inima ca Pr. Nicolae Steinhardt este de departe preferatul meu, mie una mi se potriveste cel mai bine: trairist (eu am avut un cult pentru scoala lui Nae Ionescu, i-am iubit in liceu pe toti "elevii" lui, si pe ultimul l-am descoperit cel mai tarziu, dar m-am atatsat cel mai tare) daca nu ai de unde cumpara, cauta la pagina lui nistea si gasesti fragmente - este "total"!!!
Sabina, m-ai facut sa raz cu mesajul matale despre ciorba mea de la miezul zilei!
stiu, teoretic stiu ca e asa, citeam si eu asta cand nu aveam copii si intelegeam f bine, numai ca acum, pusa fiind in situatia de a nu mai avea timp de nimic, vad ca nu e asa usor: nu de timp e vorba, ca pot spune rugaciunea si cand fac ciorba, problema e de putinta de adunare a gandurilor, poate de vointa... iaca, iar imi pun nadejdea in mine, vedeti?! in direct! problema e de acea smerenie, sa pot zice: Doamne, atata pot... primeste-ma si asa!
dar nu pot zice nici macar atata:((((((((
star, deznadejdea e altceva decat deprimarea si depresia, trebuie facuta diferenta intre starile psihologice si cele duhovnicesti (nu avem doar trup, suflet, ci si duh)
insa e posibil sa fie vorba si de akedie (acedie), o alta forma a tristetii duhovnicesti, venita dintr-o anumita lancezeala - cauta mai mult despre subiect... trebuie sa iti dai insa bine seama daca e vorba de suflet sau de duh...
tot asa exista o diferenta intre nebuni si posedati (chiar Cuviosul Paisie povestea cum ii recunostea pe posedati de departe, tinand in mana o bucatica de moaste, posedatii intotdeauna priveau cu groaza mana Parintelui, desi nu stiau ce are acolo)
merci fain de carti, acushica le descarc!
adita, eu vreau de mult sa ajung la moastele Sfantului Nectarie!
nu zic nu! eu ma gandisem la Sf. Grigrie Palama, ca e ditai parcul! (desi noi nu mergem acolo tot timpul, ci la Grigore Alexandrescu)
sa vedem ce mai zic si fetele!
quote:
Intr-o lume ideala asta nu conteaza...curatenia sufletului e mai importanta...dar decat sa te simti inutil nefacand ce iti doreai...dece sa luti cu sentimentul asta, sub pretextul ca progresezi pe calea smereniei...decat sa pui mana si sa faci?
asta e o mare dilema pt mine.
Sabina, problema pe care o pui tu mi-am tot pus-o de multe ori... eu sunt implinita total in "meseria" de mamica... numai ca din cand in cand ma apuca feelingurile artistice
, pe care nu le pot domoli nicicum si simt din tot sufletul ca ce exprim atunci, o fac pentru Dumnezeu... ca e o legatura oarecum nemijlocita, e drept ca egoista cum zici tu, dar eu as pune niste ghilimele... e egoista ca si "egoismul" din timpul unui act de dragoste... mie asa mi se pare... poate ma insel... daca gasesti tu un raspuns mai bun... aici treburile sunt mai complicate... e vorba si de sacrificiu, cine poate, un sacrificiu care poate insemna salturi duhovnicesti, daca e vorba de ascultare (cunosc un pictor de icoane de exceptie care s-a calugarit si a facut o vreme ascultare sa nu mai picteze - nu avem noi de unde sa stiam daca aceasta nevointa (imensa, cred) a lui nu l-a ajutat mai mult decat orice sa se apropie de Dumnezeu pe calea Cruciimami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
gandacelu spune:
quote:
Poate ca la Dumnezeu osteneala si framantarea ta, faptul ca te vezi mai rea decat erai inainte sunt mai de pret decat rugaciunea pe care o faceai, nu poti stii... Judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre...
daro, iubita, merci de incurajare, dar problema nu e ca ma vad mai rea - asta ar fi "de bine"!;) ci ca deznadajduiesc din cauza asta
daca disec bine mi se pare ca deznadejdea ajunge pana la urma sa atace chiar radacinile credintei... la mine nu e smerenie, mai, e mandrie, ca daca ar fi smerenie nu as deznadadjui, dar imi zic, in mintea mea: iaca ce "buna" eram, de ce nu mai pot fi asa?... in loc sa zic: Doamne, iaca ce rea sunt! primeste-ma si asa!
de aceea, sunt absolut convinsa ca
quote:- cand ies din ea imi dau seama de asta... chiar voiam sa va intreb (fara sa va provoc sa povestiti, pentru ca nu cred ca e bine sa depenam initimitati): voi ati avut si "experiente" mai... "altfel"?... eu as vrea sa va spun, mai de departe, cate ceva... ma mai gandesc pana maine...
toata deznadejdea e ispita
quote:
Gandacel, nu mai esti "caine lau" si nici nu mai scrie la titulatura "talita kumi"? Ce inseamna +? Vrem sa stim!
voi ce credeti?!
imi lipsteste "lantisorul" de la cruce
quote:
Dar tot eu m-am gandit la pilda cu Maria si Marta. Si am mai citit undevar ca un demon al muncii neintrerupte ne tine tot timpul ocupati, ca sa nu avem timp de rugaciune.
casandra, ai pus punctul pe i - si eu m-am gandit chiar ieri la Marta si Maria - am dat in boala Martei, de unde eram o mare lenesa intrale gospodariei
imi vine sa ma strang de gat, eu intotdeauna sunt la extreme, nu ma gasesc niciodata pe calea de mijloc (aceea buna, desigur;)
iarina, poti lua exemplul Sabinei, caruia i-am recomandat cu toatele pe cei mai cei Parinti din Bucuresti si a plecat ea singurica si si-a gasit duhovnic la... Darvari:)
cei "cu nume" sunt tare solicitati, din pacate...
roaga-te, in primul rand, sa il gasesti si vei vedea ca il vei gasi
doi duhovnici buni (si tineri) sunt la Sf. Grigorie Palama
mai sunt si la Rusa, la universitate, iarasi duhovnici buni si cu mare experineta
mai gasesti parinti deosebiti la Antim
sau, cine stie... poate chiar aproape de tine e un duhovnic pe care nu il stii
cineva spunea ca cine nu are duhovnic, sa il caute cu lacrimi...
Doamne ajuta sa-l gasesti!
amuleta, ai raspuns minunat!
quote:
Cred ca deznadejdea vine din prea putina credinta. Adica, de multe ori il acceptam pe Dumnezeu mai mult cu intelesul si mai putin cu sufletul.
mi-am dat seama de lucrul asta, comparandu-ma cu cea care eram, "cu focul in suflet", acum cativa ani - si de aici, mai mare deznadejde!
nu e o necredinta banala, ci o neputinta de a trai credinta la intensitatea ei de miracol - deja e ceva obisnuit, face parte din viata de zi cu zi, ca si ciorba, ca sa zic asa
e ca o impotenta sufleteasca, pur si simplu, ca un somn, ca o betie... stiu cum e sa fii treaz, dar nu ma pot ridica de aici
am gasit starile astea in multe carti - se pare ca dupa o perioada in care ti-a dat totul, Dumnezeu te paraseste si te lasa sa "mergi" si singur, chiar daca mai si cazi... te incearca, vrea sa vada cat de mult esti in stare sa-L doresti...
de asta ii inteleg perfect pe atei si stiu f bine ca aceasta credinta este o stare de har, nu e rodul nici unui rationament intelectual, nici a unor stari sufletesti de dragoste, mila, sau altele
e pur si simplu altceva
das ganz andere, al lui Rudolf Otto (ati citit Sacrul? neaparat s-o faceti!) - nu stiu daca am scris bine, eu la germana is afoana (das Heilige, dasein, cam atat stiu:))
credinta e o zguduire a fiintei, porneste un motoras secret undeva in tine, motoras care a fost pana atunci "mort" - cea mai buna comparatie este cu dragostea, desi comparatia e destul de palida, pebtru ca e o dragoste la un nivel de exceptie, curatata de orice intinaciune...
in fine, iar ma pierd in cuvinte
ideea e ca teoretic stiu tot, am citit destul
stiu si practic, pentru ca am avut oarecare trairi
cu toate astea, nu ma pot "trezi"
quote:
Copiii nostri trebuie sa aibe mame dornice de joaca, vesele, si care se gandesc la binele lor tot timpul...nu mame care sa spuna lasa-ma ca acu tre sa ma rog juma de ora.
iubita, nu de rugaciunea ca si canon vorbeam, ci de traire... la asta se refera si Pr. Arsenie in pilda cu ciorba (ei bine, zice Domnul, nu ai facut rugacinuea, nu face nimica, dar de ce nu te-ai gandit la Mine?!)
fetele, va multumesc ENORM pentru toate cuvintele voastre! m-ati ajutat, am vazut ca aveti si voi probleme voastre... chiar daca vi se pare ciudat, eu sufar de boala de a-i vedea pe ceilalti fara pata si pe mine muma padurii (nu ca n-as fi
)ma ajuta sa vad ca mai sunt fiinte din carne si sange langa mine, nu ingeri:)
sa nu credeti ca asta e ceva de bine
, e una din marile probleme si naivitati ale vietii meleSteinhardt spune: iubesc naivitatea, dar nu la barbosi! (i-am spus asta unui site admin pe care casandra si sabina il stiu si... si... cred ca nu i-a placut!
)mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
Sabina spune:
draga mea gandacica, in primul rand un milion de flori pt poze:)(pt cine nu stie...mergeti la pozansi la sofia galagia...si vedeti acolo minunatie)
Acu...de fapt n-am fost destul de clara.Nu ma refer nici eu la rugaciunea canon...ci la faptul ca ne e ocupata mintea de copii...in sensul ca trebuie sa traim alaturi ei toate experientele lor...si sentimentele lor si sa uitam de ale noastre...macar cat stam in preajma lor.Pur si simplu traim prin altcineva, de aia nu ne putem aduna in interiorul nostru, asta e dupa mine o mare jertfa....eu nu-s inca impacata cu mine,ma apuca niste revolte de genul:da eu unde sunt????cine mai sunt??
mai fetelor...si sa vedeti ce nevrednica sunt.
S-a amanat data limita a concursului enescu!!!!adica mai am exact 2 saptamani sa depun piesa...poate reusesc sa ma adun si sa termin de scris in computer( e cam greu, pun fiecare nota cu mouse-u...)
Nu pot sa cred....mare e Dumnezeu.Tocmai ma impacasem cu ideea ca e ratat.acu...daca nu reusesc...chiar ca e vina mea.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.