Mama imi spunea sa las copilul in spital

„Am plecat plangand, singura la spital pentru a ma interna. Nu ma gandeam decat la ce o sa fie si ce o sa se intample, imi era frica de orice si plangeam tot timpul mai ales când vedeam ca alte mamici erau vizitate si sustinute de familiile lor. In urma unui tratament la sala de nasteri, am nascut o fetita de 3,5 kg,48 cm , o mogaldeata mica si urata cu care nu stiam ce voi face – parintii mei îmi spusesera deja sa o las in spital si sa plec sau sa o dau spre adoptie, tatal copilului nu dadea nici un semn de viata, nu aveam unde sa merg impreuna cu ea . Doctorita care m-a asistat la nastere, afland ca nu am unde sa merg cu copilul, mi-a spus ca exista centre maternale unde pot sta mamele cu copiii lor.
In ziua in care m-am intors acasa si i-am spus mamei ca voi lua fetita din spital si voi merge cu ea intr-un centru maternal, a izbucnit scandalul. Mama s-a enervat foarte tare, a inceput sa tipe si sa ma loveasca, imi spunea tot timpul sa las copilul in spital, sa nu-l chinui luandu-l cu mine. La prima intalnire cu asistentii sociali in urma careia avea sa se decida primirea mea in apartamentul social, aveam un ochi invinetit si mana dreapta umflata in urma batailor mamei.” (Gabi,21 ani)


„Am nascut foarte greu dupa un travaliu de 12 ore. Nu am vrut sa vad copilul, nu ma interesa cum arata, vroiam sa-l las in spital – tot ce am auzit a fost că am un băieţel de 2400g şi 48 cm. In noaptea imediat urmatoare nasterii, am vrut sa fug din spital dar in momentul in care am vrut sa ma dau jos din pat , nu am putut sa merg.
Dimineata, au venit la mine asistentele sociale m-au dus mai mult fortat sa-mi vad copilul si, in momentul in care l-am vazut, mi-am dat seama ce minune adusesem pe lume.
Dupa ce l-am luat prima data in brate am simtit cu adevarat ca e copilul meu , ca sunt intr-adevar mama si ca nu mai vreau sa-l abandonez. Le-am spus asistentelor sociale plangand ca nu-mi voi mai da copilul de langa mine chiar de-ar fi sa stau pe strada. A fost o mare surpriza pentru mine deoarece credeam ca o sa am o fetita, toata lumea imi spusese asa. Nu-mi venea sa cred ca acel copil minunat poate fi al meu.” (Mihaela, 19 ani)

„Viata mea s-a schimbat de cand mi-am dat seama ca sunt gravida. Pana la 6 luni si o saptamana am ignorat acest lucru deoarece eu nu vroiam sa accept ideea ca voi avea un copil. Dar pe 20 martie s-a făcut un control la scoala, deoarece eram in clasa a-8-a, si cum era si normal, asistenta care m-a controlat m-a intrebat daca sunt gravida. Eu nu am recunoscut acest lucru.
In aceeasi zi toti colegii au aflat. Ma priveau din cap pana in picioare , în special burta; vorbeau despre o excursie pe care doreau sa o faca si erau foarte veseli, iar eu ma simteam ultimul om, eram disperata si nu stiam ce sa fac.Dupa ore m-am dus acasa, iar mamei nu i-am spus nimic despre cele intamplate .
A doua zi , imediat ce m-am trezit , mi-am luat ghiozdanul,cartile si caietele care erau in el le-am dat jos, si am bagat in el cateva haine. Ma hotarasem sa nu ma mai intorc acasa. Seara mi-am petrecut-o intr-o scara de bloc. A fost o zi foarte urata – afara era foarte frig, am mers cu mai multe tramvaie ca să nu inghet, pana seara tarziu.
Noaptea am stat in blocul alaturat celui in care eu locuiam; ieseam din bloc si ma uitam la geamul unde era familia mea, imi doream atât de mult sa fiu acolo incat urcam tot mai aproape de etajul la care locuiam si ma plimbam pe hol, dar nu puteam sa ma apropii de usa de frica sa nu iasa mama. Mi-era frig, foame, nu mancasem nimic de 2 zile si eram foarte uda si murdara de noroi.
A treia zi m-am dus la o verisoara, i-am povestit ce s-a intamplat si am ramas la ea cateva zile. De la ea am plecat la matusa mea unde ma astepta mama. M-a certat, mi-a spus lucruri foarte urate si m-a intrebat ce am de gand sa fac cu acel copil. I-am raspuns ca vreau sa-l abandonez. Nu-mi iubeam deloc copilul, ba mai mult – vroiam să fac ceva sa dispara.”(Larisa, 16 ani)


„ Acum am copilul langa mine si cand se va face mare nu va spune: de ce m-ai lasat mama?”(Mihaela 20 ani)

Acestea sunt marturisiri ale catorva dintre zecile de mame singure care trec prin astfel de situatii. Ne-am gandit sa vi le impartasim si voua, mamelor care va aflati acum si aici, gandindu-ne ca forta voastra de mame ar putea dubla eforturile pe care incercam sa le facem la randul nostru.
Cine suntem noi?
Suntem chiar o parte dintre aceste mame care am avut sansa de a fi ajutate la timp de catre oameni inimosi, care nu ne-au judecat, asa incat acum putem fi impreuna cu copiii nostri, avem un servici, o viata normala. Am vrea ca la randul nostru sa ajutam alte mame care sunt acum la fel cum am fost noi, ale caror greutati le pot pune in situatia de a face o alegere care le poate desparti de copilul lor poate pentru totdeauna!

De aceea, noi mamele, impreuna cu cei care au fost alaturi de noi cand ne era cel mai greu, asistenti sociali si cadre medicale, am infiintat o asociatie cu numele ACSIS in 2004, in Bucuresti, cu scopul de a ajuta alte mame sa nu isi abandoneze copii din cauza greutatilor si lipsurilor de tot felul.

Mai avem putin si implinim 1 an! In 2004, prin intermediul finantarii celor care ne-au ajutat sa ne infiintam, fundatia Terre des hommes, am sprijinit 72 de mame in situatii dintre cele mai dificile. Cum? Am vorbit cu ele, le-am povestit prin ce am trecut noi, si cum am reusit sa ne castigam echilibrul. Le-am oferit hainute pentru copii, bani pentru cresa sau chirie, bani pentru cursuri de calificare profesionala, pentru pampers, alimente..

Sunt mame care vin la noi in ultimul trimestru de sarcina si nu au nici un fel de sprijin, mame care din cauza violentelor din familie ajung in situatia de a se separa de copil incredintandu-l unui asistent maternal, mame respinse de cei de acasa care nu doresc copilul, mame de 16 ani care isi doresc copilul dar nu sunt acceptate din cauza „gurii lumii”...Ce sanse au ele sa isi gaseasca echilibrul impreuna cu copiii lor daca nu vor fi sprijinite?

Dorinta noastra este sa ni se alature mai multe mame, ca impreuna sa putem ajuta alte mame sa lupte pentru a putea ramane impreuna cu copii lor.

Am ramas impresionata, este extraordinar acest site www.desprecopii.com, cu mamele care se ajuta in mod concret una pe alta. Cam asta incercam si noi, si am vrut sa va spunem ca existam.

ACSIS are deja mai mult de 60 de membre, este cunoscuta de catre directiile pentru protectia copilului din Bucuresti, de maternitati, de spitale pentru copii, de alte mame din comunitate. Toti ne trimit cazuri disperate in care am dori sa ajutam cat mai mult asa incat mama si copilul sa ramana impreuna, mama sa poata gasi o locuinta, un loc de munca..Cel mai greu este atunci cand ai nevoie de un ajutor destul de substantial si imediat, cum ar fi plata unei chirii sau a unei crese pentru 1-2 luni, asa incat mama sa poata cauta un loc de munca.

Problema noastra este ca nu putem ajuta atat de mult cat am dori, si atat de mult cat este nevoie!!! Activitatea noastra se desfasoara datorita cotizatiilor membrelor, a unei mici finantari din partea Terre des hommes si din donatii ale mamelor ca voi, si e atat de greu sa te gandesti pe cine sa ajuti mai intai?

De exemplu, avem acum o mama cu 6 copii, pe care ii creste singura. Tatal copiilor e in inchisoare condamnat la 7 ani pentru furt, cand mama era insarcinata cu ultimul copil in luna a 3-a...Mama cu cei 6 copii locuiesc intr-o garsoniera confort 3. Copii au intre 2 luni si 11 ani. 3 dintre copii merg la scoala si au 1 singur ghiozdan, si se asteapta unul pe celalalt ca sa se foloseasca pe rand de el.

Mama ne-a cerut ajutorul, copilul mic sufera de displaxie luxanta sold bilateral si medicul i-a spus ca trebuie sa poarte cate 2 pampers odata.

Va asteptam si pe voi mamicilor sa veniti alaturi de noi! Cum? Am vazut deja atatea idei aici pe site, initiative, sugestii si creativitate care vin din suflete de mame carora le pasa!

Poate impreuna reusim sa facem lucruri care pot ajuta alte mame sa nu recurga la solutii radicale cum ar fi abandonul copilului, lasarea lui intr-un centru de plasament, incredintarea unui asistent maternal...

Daca vreti sa stiti mai multe lucruri despre noi, suntem aproape: www.acsis.ro , e-mail: acsis@b.astral.ro si telefon: 211 30 94.



Iuliana, membru fondator al ACSIS

Mickyyy spune:

acsis, felicitari pentru intiativa .

Sper sa nu te superi prea tare pe mine, mi-am permis sa copiez o bucatica din mesajul tau la un alt forum (ajutor umanitar) in ideea ca putem face ceva concret pentru acea mamica cu 6 copii de care povesteai mai sus.

Mi-ar place sa pot sa va ajut si eu, cel putin cu o cotizatie lunara care cred ca va fi binevenita, pentru ca la capitolul timp liber stau destul de prost deocamdata (mai am mai putin de o luna pana nasc, si inca un bebe mic acasa).

Mickyyy (36 saptamani) si Malina Ioana (31.03.2004)

RaluD spune:

Pentru ca asociatia voastra are personalitate juridica, ce-ar fi ca noi, mamicile, sa directionam acel 1% din impozitul pe venit catre voi?
Daca ne adunam multe, suma va fi mai mare.
Eu sunt impotriva avortului, dar si a abandonului. Deci cred ca acel procent din impozitul meu nu putea fi mai bine cheltuit!
Numai bine,

Raluca

www.unprocent.ro

V-as sugera sa va inregistrati pe lista organizatiilor de pe acest site.

acsis spune:

Sambata 14.05.2005

Am scris un raspuns luuuung tuturor, si din nepricepere, ca sunt noua in ale tehincilor astora de internet, nu stiu cum am pierdut mesajul !!
In primul rand trebuie neaparat sa va spun ca ma bucur tare, tare mult sa vad cate mame doresc sa ne sprijine in ceea ce facem!!! Am primit mesaje de la voi pe adresa asociatiei, in care fiecare vrea sa contribuie cu ceva: idei, forte personale, timp, lucrusoare pentru copii, cotizatii...Zilele trecute am primit si un pachet cu lucrusoare de la o mamica din Canada! Sunteti cu adevarat mamici...fara frontiere!

Asta dorim cel mai mult, ca solidaritatea materna, care se poate crea numai intre cei care imparasesc cumva aceleasi greutati si bucurii ale maternitatatii sa se intinda pana la cei carora din cauze diferite: blamul celor din jur, mizerie, saracie, nu le deschide nimeni usa sau nu le adreseaza macar o vorba buna! Si va marturisesc ca e un sentiment minunat sa vad cum incet incet, ideea noastra este imbratisata de mame care vor sa faca ceva impreuna cu noi!

Dintre mamele pe care am incercat sa le sprijinim in timp, marea majoritate au ramas impreuna cu copii lor!!! Si asta pentru ca la momentul potrivit, a existat un impuls, o vorba buna si un ajutor potrivit, moral si material,care le-a redat speranta ca se poate sa isi creasca singure copii in pofida tuturor greutatilor! De exemplu, fata de 16 ani a fost dusa de catre asistentul social in maternitate sa vada copilul, si incet incet s-a atasat de el. Mai mult, a luptat enorm pentru el!! Copilasul a suferit o interventie chirurgicala pentru eliminarea unor hematoame de pe creier, iar aceasta tanara fata a avut puterea si curajul sa stea alaturi de copilul ei la aceasta operatie! Acum are 19 ani, lucreaza intr-o fabrica de incaltaminte, si copilul merge la cresa. Cazuri ca al ei ne motiveaza sa mergem mai departe.


As vrea mult sa imi dau seama cum as putea sa introduc poze pe forum, ca sa vedeti si mame de la noi cu copii lor, am sa incerc.

Nu ne-am propus sa facem marea cu sarea, sa mutam muntii din loc, sa eradicam abandonul in Romania ! Am vrea doar sa nu fim indiferenti, si sa facem putinul pe care il putem. Si cred ca doar multi putem sa facem mult, asa cum fac furnicile din poveste care aleg macul de sare..

Am sa raspund pe rand tuturor:

Draga mamica Mickyyy, iti multumesc mult ca ai pus pe forumul cu ajutor umanitar lucruri despre noi!!! Am vrut si eu sa fac acelasi lucru, dar se pare ca am gresit ceva si mi s-a respins mesajul, si mi-a fost greu sa il refac atunci, am sa fac si asta. Am vrea sa se stie de noi ca vrem sa ajutam alte mame cu copii si ca de asemeni ne-am dori sa ni se alature si alte mame in ceea ce incercam sa facem.

Avem un proiect finantat de catre fundatia Terre des hommes, pentru mamici, dar din aceasta finantare nu putem ajuta mai mult de 10 mame pe luna ( din Bucuresti) cu mai mult de 600 000 lei alocati in diferite moduri (cresa, lapte praf cand e nevoie de unul care nu se da gratuit, alimente). Noi ne tot gandim cum am putea face ceva sa ne autofinantam de exemplu... E putin greu insa, ca nu ne prea pricepem la...afaceri, si legislatia asta nu prea e pe limba noastra. Sper ca la un moment dat sa gasim o mama care ar putea o astfel de initiativa, sau pe cineva care ne-ar putea descurca cu termenii legislativi. Am incerca sa depunem proiecte la diferite agentii finantatoare, dar suntem prea..mici, adica nu avem inca un an de existenta, si cei mai multi cer sa ai 2 ani de activitate, iar pana iti dau un raspuns finantatorii dureaza cam 6 luni...

Ne bucuram pentru orice noua membra in asociatia noastra, si iti spun de pe acum bine ai venit!! Orice mama care ni se alatura este pentru noi o mare incurajare, ne face sa simtim ca facem ceva bun si util, si ca nu ne luptam chiar cu morile de vant. Fragmente despre statutul nostru gasesti si pe situl nostru www.acsis.ro, si iti vom da si un exemplar cu prima ocazie cand se va putea...de vreme ce esti aproape de momentul cel mare!! Unde ai sa nasti?

Draga mamica RaluD, noi toate membrele asociatiei care lucreaza au directionat cei 1% catre ACSIS, si am tot spus si noi in stanga in dreapta la toti pe care ii cunoastem. Si iti multumim si tie pentru dorinta si idee!! Ar fi fost utila un fel de “campanie” pentru asta, si tare mult as vrea ca anul viitor, daca da Domnu sa reziste ceea ce facem, sa putem fi mai pregatite. Sa avem pe cineva care sa ne editeze niste afise, sau macar tus de imprimanta ca sa facem noi niste afise, si sa le dam tuturor celor care vor sa ajute cate un afis sa il puna la gradinita sau cresa copilului de exemplu, sau cine stie ce alte idei mai ne vin, poate mult mai bune decat asta care mi-a trecut mie acum prin cap.

Am introdus date despre noi pe situl Asociatiei pentru Relatii Comunitare, si multam de informatia legata de situl de care spui, despre care nu stiam! O sa intram si acolo.

Nu stiu daca nu e tarziu, pana pe 15 mai stiu ca trebuiau depuse declaratiile dar oricum sa stiti ca avem Codul Fiscal: 16392636.

Sa ne citim curand, sanatate multa gravidutelor si pruncusorilor!

Si sa ne tineti pumnii! Marti am fost chemate de catre directorul de la Directia pentru protectia copilului sector 2, care au auzit de noi si vor sa ne cunoasca!

adrianangi spune:

Acsis,

Ma bucur ca existati si ca incercati sa faceti ceva pentru prevenirea abandonului de copii. Nu stiu cita deschidere gasiti la DPC-uri. Daca ele devin partenerii vostri activi, sau pasivii care se bucura ca le fac altii treaba.
ma gindesc la o modalitate prin care sa ajut demersurile voastre si te voi contacta. Site-ul vostru: acsis.ro este foarte bine conceput!

PS. Explica-mi, te rog, urmatoarea nebuloasa. Iti citez din Povestea Larisei (16 ani), la care ai facut referire aici:
"Dar pe 20 martie s-a făcut un control la scoala, deoarece eram in clasa a-8-a, si cum era si normal, asistenta care m-a controlat m-a intrebat daca sunt gravida. Eu nu am recunoscut acest lucru."

Asta se intimpla acum 3 ani, in Romania? Ce fel de control se face in clasa a 8-a? Ne-am intors la perioada "decreteilor"?

http://adriana.freewebspace.com/photo.html

grenouille spune:

adriana, cand am terminat eu generala (acum vreo cativa ani buni) se facea fisa medicala pentru admiterea la liceu. presupun ca se mai face si acum, nu stiu - si parca am mai facut si un vaccin...
sau fata a facut o radiografie, si atunci te intreaba sigur daca esti sau nu gravida. exista totusi o posibilitate

No person is entirely bad or entirely good. Therefore learn to forgive yourself for error the same as you should forgive others...

acsis spune:

Dragi mamici,

In urma unei solicitari scrise pe care am facut-o pentru a sprijini mamele pe care le au in centrul de plasament sa devina independente, adica la externare sa incercam sa le platim o cresa pentru copii, o chirie, pana iau ele primul salariu, am fost chemate la DPC ca sa ne cunoasca personal..Zis si facut! Dar, 2 zile am facut anticamera cate o ora la usa directorului ca sa intram, desi aveam stabilita o ora de intalnire. Si am plecat..Ce era sa facem? Sa stam inca o ora? Inca o zi? Nu stiu daca am procedat bine sau rau, pana la urma mamele au de suferit.

Larisa a fost depistata cu sarcina la un control de rutina la scoala, nu a fost vorba despre un control ginecologic!

Multumesc din adancul sufletului tuturor mamicilor care ne scriu, care ne arata ca ceea ce facem noi nu este un strigat in desert! In mod deosebit mamcii Mickyyy care ne-a scris mai des si pe mailul asociatiei. Este un mare sprijin psihic pentru noi cand cineva ne scrie ca vrea sa puna umarul impreuna cu noi la ceea ce facem, si face asta in mod concret!

Avem de cateva zile un mic filmulet pe situl nostru www.acsis.ro in care unele dintre mamele care au fost in riscul de a-si abandona copilul povestesc despre greutatile prin care au trecut.
Va invit din toata inima sa il vedeti, este foarte scurt, cateva minute, dar foarte impresionant.

Nu stiu daca cineva dintre voi a putut citi articolele care au inceput pe prima pagina a ziarului Jurnalul National despre situatia copiilor abandonati in maternitatile si spitalele de pediatrie. Sunt impresionante! Si utile, pentru ca sunt bine scrise si documentate, si prezinta situatia reala.

Ceea ce este insa la fel de trist ca situatia copiilor abandonati este faptul ca mamele sunt toate puse in aceeasi tagma in aceste articole, puse intr-o lumina atat de proasta, ca si cand toate mamele care aleg decizia asta, de a lasa copilul in maternitate, toate ar fi niste monstri, hoate, prostituate, fara inima...

Noi am scris o replica la aceste articole in care am incercat sa atragem atentia ca sunt mame care datorita unui sprijin initial au gasit forta de a lupta pentru copilul lor. Am sa trimit mamicilor care ne-au scris pe adresa de mail a asociatiei articolul scris de noi ca sa nu incarc aici spatiul prea mult, iar daca sunt mamici interesate de acest articolele despre abandon si replica noastra va rog sa ne scrieti si va trimit imediat materialele.(adresa noastra e acsis@b.astral.ro)

Am trimis replica noastra la 9 ziare din Bucuresti, dar nu am avut pana in prezent parte de nici o reactie din partea ziaristilor. Mi se pare trist ca oamenilor nu le pasa sa puna la “panoul de onoare” din prima pagina a ziarelor si lucrurile minunate care se intampla. De exemplu zilele astea a venit la noi o mama de 18 ani care initial a fugit din maternitate si dupa 3 zile a sunat sa intrebe ce face copilul. I s-a spus ca e bolnav, ca are o malformatie la inima. Si in loc sa inchida telefonul si sa uite ca are copil, aceasta mamica s-a dus si si-a luat copilul din maternitate! Dar despre astfel de cazuri..nici o vorba!

Ca urmare a articolelor, am putut gasi totusi oameni mai sensibilizati ...Si ne-am oferit sa incepem un program de ajutorare a mamelor in dificultate din Maternitatea Bucur si din Spitalul Sf Pantelimon din Bucuresti. Am vorbit deja cu medicii sefi de la sectiile de neonatologie si ne vom intalni saptamana viitoare ca sa le prezentam cum am dori sa ne implicam alaturi de ei.

Vrem ca la aproximativ 3 zile sa impartim tuturor mamelor din saloane pliante despre noi si despre modul in care am putea sa le ajutam, sa discutam cu cele care doresc sa se deschida catre noi, si in mod concret sa sprijinim material si financiar mamici in dificultate care ni se adreseaza direct sau care sunt trimise de medicii din cele doua maternitati, asa cum se intampla cu alte maternitati si dispensare.

Dar, revin la cele 3 paini pe care trebuie sa ii impartim la 100 oameni.. Avem nevoie si de sprijinul vostru pentru asta ! Pliantele si materialele informative le scoatem la imprimanta, iar bugetul nostru pe care il avem de la Terre des hommes, fundatia care ne-a ajutat sa ne infiintam, ne permite sa mai cumparam doar un rand de cartuse pana la sfarsitul anului. De aceea, daca cineva ne-ar putea ajuta cu niste cartuse de imprimanta, sau daca ar cunoaste pe cineva care ar putea sa le editeze gratuit (eventual sa isi puna logoul pe pliant alaturi de noi) ar fi de foarte mare ajutor. Ne trebuie cateva sute de pliante! Avem si un material informativ despre mame care initial au vrut sa isi abandoneze copii dar au reusit sa ii pastreze, cu pozele lor cand copii erau mici si cu poze cum sunt acum, cu povestiri si marturisiri ale mamelor. Noi credem ca ar fi extrem de bun contactul dintre mame care au trecut prin astfel de greutati si mame care sunt potentiale “abandonatoare” cum sunt numite de ziarista de la Jurnalul.

De asemenea, daca asociatia noastra se angajeaza sa sprijine mai multe mame, acest lucru inseamna ca vor fi necesare mai multe resurse materiale si financiare. Astazi am trimis un material de prezentare a activitatilor noastre cu fotografii color la 7 firme din Bucuresti care comercializeaza produse pentru copii, cu o solicitare scrisa anexata, dar nu sunt foarte optimista. Am mai incercat asa, dar nu prea am reusit sa atragem atentia..De aceea, daca stiti firme mai inclinate catre acte de caritate si care s-ar putea alatura eforturilor noastre cu pampers, produse de igiena pentru copii, hainute, anunati-ne.

La fel, orice va prisoseste si stiti ca ar fi util unei mame si unui copil nou-nascut saraci care se externeaza impreuna din spital, va asteptam alaturi de noi sa le strangem si sa le daruim! Numai asa, aratand ca ne pasa, cred ca putem sa facem mame care sunt singure in sufletul lor sa nu se mai teama si sa isi ia copii acasa..


Iuliana

adrianangi spune:

Ehe, maica, pe vremea mea nu prea "era normal" sa te intrebe daca esti gravida in clasa a VIII-a...

http://adriana.freewebspace.com/photo.html

grenouille spune:

adriana, cand faci radiografie sigur sigur te intreaba. pe mine m-au intrebat, aveam doar 14 ani, era acolo un medic care putea sa imi fie tata!
acsis, eu am o gramada de haine pe care nu le mai imbrac; nu sunt ele super lux dar cred ca sunt mai bune decat nimic. Duminica trebuie sa plec din tara si ma intorc dupa 3 saptamani; daca mamelor din centrul vostru le pot fi de folos, eu le dau cu mare drag!
Chiar daca sunt plecata din tara, voi avea permanent conexiune internet si ma poti contacta pe mail.

No person is entirely bad or entirely good. Therefore learn to forgive yourself for error the same as you should forgive others...

adrianangi spune:

Iuliana,

eu sunt cea care semneaza articolele din "Jurnalul National". La ziarul nostru n-ati trimis nici un drept la replica... Te rog, oficial de data asta, sa-mi extragi pasajele in care am scris despre mamele abandonatoare descriindu-le drept niste "monstri, hoate, prostituate, fara inima..."
Singurele referiri la moralitatea acestor mame sunt citatele medicilor care au ramas sa se ocupe de copii, in urma lor. Eu nu mi-am permis si nu-mi permit in continuare sa comentez gestul lor. Am si eu o parere, dar in gestiunea materialului e neinteresanta...
Pe de o parte spui ca articolele sunt bine documentate si ca in urma lor, ati fost contactati de persoane care vor sa va ajute, de pe alta parte ma acuzi de niste chestiuni care n-au acoperire... Decide-te.
Si copiaza-mi, te rog inca o data, pasajele incriminatorii, pentru ca ceea ce ai facut tu se numeste tot incriminare...

PS. Nici o institutie mass-media serioasa nu va difuza un drept la replica la un articol aparut intr-un alt ziar! Prin lege, singurul care poate publica acest drept la replica este ziarul in care a fost publicat articolul respectiv. De altfel, voi ati luat legatura cu mine telefonic si v-am promis ca va voi contacta, pentru un reportaj. Ati scris si la comentariile la articole de pe pagina de web a ziarului si v-am raspuns si acolo, reafirmindu-mi dorinta de a va cunoaste. Nu e deloc "fair" cum procedati!

http://adriana.freewebspace.com/photo.html

NinaB spune:

quote:

---

Originally posted by adrianangi

Iuliana,

eu sunt cea care semneaza articolele din "Jurnalul National". La ziarul nostru n-ati trimis nici un drept la replica... Te rog, oficial de data asta, sa-mi extragi pasajele in care am scris despre mamele abandonatoare descriindu-le drept niste "monstri, hoate, prostituate, fara inima..."
Singurele referiri la moralitatea acestor mame sunt citatele medicilor care au ramas sa se ocupe de copii, in urma lor. Eu nu mi-am permis si nu-mi permit in continuare sa comentez gestul lor. Am si eu o parere, dar in gestiunea materialului e neinteresanta...
Pe de o parte spui ca articolele sunt bine documentate si ca in urma lor, ati fost contactati de persoane care vor sa va ajute, de pe alta parte ma acuzi de niste chestiuni care n-au acoperire... Decide-te.
Si copiaza-mi, te rog inca o data, pasajele incriminatorii, pentru ca ceea ce ai facut tu se numeste tot incriminare...

PS. Nici o institutie mass-media serioasa nu va difuza un drept la replica la un articol aparut intr-un alt ziar! Prin lege, singurul care poate publica acest drept la replica este ziarul in care a fost publicat articolul respectiv. De altfel, voi ati luat legatura cu mine telefonic si v-am promis ca va voi contacta, pentru un reportaj. Ati scris si la comentariile la articole de pe pagina de web a ziarului si v-am raspuns si acolo, reafirmindu-mi dorinta de a va cunoaste. Nu e deloc "fair" cum procedati!

http://adriana.freewebspace.com/photo.html
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau

---

iubita, dupa gradul in care te implici in multe cazuri speciale, sigur nu te poate acuza nimeni de rautate la adresa acelor mame! nu cred ca e cazul sa te superi pe Iuliana... poate nu a facut o delimitare clara intre articolele tale si alte articole din presa romaneasca. si poate n-a precizat clar de unde se pot desprinde acele concluzii negative...