Mama imi spunea sa las copilul in spital
Raspunsuri - Pagina 2
adrianangi spune:
quote:
Originally posted by NinaB
iubita, dupa gradul in care te implici in multe cazuri speciale, sigur nu te poate acuza nimeni de rautate la adresa acelor mame! nu cred ca e cazul sa te superi pe Iuliana... poate nu a facut o delimitare clara intre articolele tale si alte articole din presa romaneasca. si poate n-a precizat clar de unde se pot desprinde acele concluzii negative...
Da, Nina, da' iti dai seama cit efort trebuie sa depui sa trimiti un "drept la replica" la 9 ziare! N-a fost cu intentie, a fost cu directie. Pacat - le-am spus-o si lor (caci am avut o discutie lamuritoare)- ca nu si-au dat seama ca suntem de aceeasi parte a baricadei...
http://adriana.freewebspace.com/photo.html
NinaB spune:
quote:
Originally posted by adrianangi
Da, Nina, da' iti dai seama cit efort trebuie sa depui sa trimiti un "drept la replica" la 9 ziare! N-a fost cu intentie, a fost cu directie. Pacat - le-am spus-o si lor (caci am avut o discutie lamuritoare)- ca nu si-au dat seama ca suntem de aceeasi parte a baricadei...
http://adriana.freewebspace.com/photo.html
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau
nici dupa discutie nu s-au lamurit de ce parte a baricadei esti?????
acsis spune:
Draga mamico de la Jurnalul National,
Ce surpriza minunata! Mi-ar place sa o citez pe una dintre mame: “ca in filme!”.
Ma bucur sincer sa te cunosc si ca mamica de pe forum! Acum am intrat, ulterior discutiilor telefonice si pe mail, nu am stiut ca ne-ai scris si aici.
Personal, nu cred ca este nevoie de noi discutii, mai ales ca inteleg ca nu am reusit sa iti transmit exact mesajul pe care as fi dorit, si riscam intram intr-un cerc vicios.
Cred insa ca amandoua dorim binele, si fiecare face lucurile asa cum poate, tu la nivel national, luptand prin scris, noi cladind cate 1 an de zile la existente ingemanate.
Sper ca vom reusi sa evitam capcana de a lupta impotriva unor inamici inexistenti si ca vom gasi o cale comuna pentru a concretiza ceea ce ne dorim in suflete!
Cu admiratie sincera,
Iuliana
acsis spune:
Draga Fortelady, nu e nimic daca hainele nu sunt de lux, asa cum spui e mai bine decat nimic! Drum cu folos!
Suntem pe baricade, atat timp cat vom avea forta...
adrianangi spune:
quote:
Originally posted by acsis
Draga mamico de la Jurnalul National,
Ce surpriza minunata! Mi-ar place sa o citez pe una dintre mame: “ca in filme!”.
Ma bucur sincer sa te cunosc si ca mamica de pe forum! Acum am intrat, ulterior discutiilor telefonice si pe mail, nu am stiut ca ne-ai scris si aici.
Personal, nu cred ca este nevoie de noi discutii, mai ales ca inteleg ca nu am reusit sa iti transmit exact mesajul pe care as fi dorit, si riscam intram intr-un cerc vicios.
Cred insa ca amandoua dorim binele, si fiecare face lucurile asa cum poate, tu la nivel national, luptand prin scris, noi cladind cate 1 an de zile la existente ingemanate.
Sper ca vom reusi sa evitam capcana de a lupta impotriva unor inamici inexistenti si ca vom gasi o cale comuna pentru a concretiza ceea ce ne dorim in suflete!
Cu admiratie sincera,
Iuliana
Daca nu ati gasit, pentru a copia aici, asa cum va rugasem, pasajele pentru care m-ati acuzat, un simplu "ne pare rau" sau "ne cerem iertare" ar fi fost de ajuns!
http://adriana.freewebspace.com/photo.html
acsis spune:
Draga Adriana, daca ai sti cum m-am bucurat cand ai spus ca tu esti mama care ne scriai pe forum, aceeasi persoana care ai scris si articolele despre abandon! Pentru mine nu este decat o coincidenta fericita faptul de a suprapune imaginea jurnalistei cu cea a mamei a carei familie o admirasem inainte in fotografii, gandindu-ma si la coincidenta ca preotul care ti-a botezat baietelul mi-a fost profesor la facultate.
Ma bucur sincer ca am oportunitatea si ca mi s-a ingaduit ca in cadrul acestui forum sa pot vorbi mamelor despre "alt fel" de mame. Nu inseamna ca le ridic pe toate pe un piedestal, nu sunt naiva! Am avut destule cazuri in care din diferite motive am fost nevoita sa incetez contractul de acompaniere unora dintre mamele cu care am avut de-a face.
Tot ceea ce sper este ca desi vad ca sunt putini cei care intra in dialog cu noi, totusi sunt multi care citesc ceea ce scriem, si cred ca daca se va intampla ca cineva dintre cei care citesc corespondenta noastra sa intalneasca o mama confuza, care nu stie daca sa isi pastreze sau nu copilul, ii va intinde mana cu prietenie si respect.
E minunat ce ai scris, si sa stii ca multi oameni iti sunt recunoscatori pentru articole! Eu insami le-am mediatizat intre toti cei care sunt interesati. Erau extrem de necesare. Mai mult, exista si alte piste legate de problema abandonului, pe care ai putea merge si mai adanc, despre cum este el incurajat...Si vei avea nevoie de foarte mult curaj si tarie cand iti vor sari toti in cap cu adevarat, daca te vei hotari sa mergi mai departe...
Totusi, mi-a fost tare necaz cand am vazut reactia oamenilor pe forumul care a secondat fiecare articol! Daca revezi putin cele spuse de mine, nu zic ca tu personal ai afirmat ca mamele sunt asa cum am scris, in mod explicit, textual.
Dar, faptul ca mamele aflate in risc de abandon sunt puse toate in aceeasi lumina unilaterala defavorabila se vede din reactia oamenilor pe forumul articolelor... Daca se pastreaza undeva si poti sa revezi putin acest sensibil barometru al opiniei publice, care “la cald” a reactionat in legatura cu articolele, ai sa vezi chiar tu ce spun oamenii, cum reactia lor este unilaterala in legatura cu mamele, asa cum se intelege din articole. Si sunt indreptatiti sa gandeasa asa, pentru ca momentan nu au avut de unde sa afle si despre existenta acelor “alt fel” de mame care ulterior si-au asumat toate greutatile si si-au luat copii acasa.
Imi pare rau ca nu iti pot cita exact, si ca nu am pastrat vorbele oamenilor de pe forum, care contin afirmatii in care mamele sunt considerate “monstri” si asa mai departe. Noi ne-am pus mainile in cap de groaza cand am vazut reactia lor, nu am vazut decat o incrancenare a unei atitudini de respingere cu care deja ne luptam de mult. Cred insa ca le poti revedea comentariile daca se pastreaza undeva.
Reafirm faptul ca omisiunea unor cazuri pozitive, a mai multor explicatii care sa arate ca poate mamele nu au acces la alternative pentru abandon (sunt multe care poate si-ar pastra copii daca ar avea cine sa le ajute, iti pot da exemple dintre cazurile de la noi), a declansat o reactie a oamenilor care nu este de natura sa sprijine aceste mame.
Ma gandesc la parabola cu graul si neghina, cum ca e foarte greu sa nu smulgi si graul atunci cand vrei sa smulgi neghina..Oare nu ti s-a intamplat ca vrand binele totusi sa iasa uneori si un rau pe langa, fara sa vrei, neintentionat? Mie mi s-a intamplat!
Zilele trecute ne-a sunat timid, o mama de la care am inteles ca nu si-a putut pastra copilul langa ea, desi a facut eforturi, dar nu a reusit. Stii ce m-a frapat cel mai tare in ceea ce mi-a spus? Iti reproduc cu cuvintele ei: “la noi, numai vedetele pot avea copii fara sa fie casatorite. Oamenii obisnuiti nu.” A aflat de noi si doreste sa ne ajute cu copilul bolnavior din familia cu 6 copii de care am povestit. Sincer, sper sa o cunosc curand, abia astept.
La fel, iata ce mi-a mai scris o mama pe care probabil nu o voi cunoaste niciodata:
“.....eu fac parte din cele care au trecut print-o situatie similara numai ca,n-am avut norocul sa cunosc oameni ca voi.Acum as fi avut baiat de 15 ani,daca as fi gasit o asociatie de acest gen.
Se spune ca timpul le rezova pe toate.Da.Insa nu poti uita.”
As vrea sa iti pot spune cat de greu este sa pasesti impreuna cu o fiinta a carui existenta este franta, care desi este singura, parasita de toti, vulnerabila, aparent fara nici un viitor, este in situatia de a avea grija de un copil,o fiinta si mai vulnerabila..
Si, cum este cand crezi ca ai pus caramizi trainice la a zidi ceva bun in viata unui cuplu cu probleme (mama si copilul initial nedorit), sa vina cineva care sa zguduie cu un cuvant fragilul edificiu al atasamentului dintre cei doi la care te chinui sa contribui mult timp. .Ma gandesc, ca sa iti dau un singur exemplu intre multe pe care le-as putea da, la o mama si un copil aflati in stare de criza, cu care am ajuns in urgenta la miezul noptii intr-un spital din Bucuresti. Imi aduc si acum aminte cum medicul de garda nu a gasit ceva mai linistitor sa ii spuna , dupa ce ma chinuiam de cateva zile sa o linistesc putin, decat:
” Esti curva, de aia te-a lasat barbatul, ca esti curva!!” Daca mie imi rasuna inca in minte cuvintele si tonul pe care le-a spus, oare ce ecou mai au in sufletul ei ? Un om despre ale carui greutati nu stia nimic.
Daca ai sti de cate ori le-am sfatuit pe mame sa nu spuna la angajare ca au copil acasa, ca nu au sot..Pentru ca nu le angaja nimeni.
De aceea, draga Adriana, mi-e groaza de asemenea atitudini, si de tot ceea ce ar putea sa le creasca!
Si iata, de asemenea, cate piste pe care ai putea sa mergi mai departe in munca care ai inceput-o !
Cat despre faptul de a-mi cere scuze, am sa reproduc aici doar o parte dintre cuvintele mele din cadrul corespondentei de pe mail:
“Ehehe, suntem toate asistenti sociali, cu multe picioare rupte prin
maternitati, pe drumuri de Ferentari..Nu avem experienta in relatia cu
presa, e prima data cand scriem si noi ce ne doare si nu stim cum sa o
facem.
Si noi ne-am confruntat cu birocratia si cu tot specificul "tarii pe care
o meritam", asa cum spuneti. Am simtit ca suntem pe aceeasi parte a
baricadei, de aceea v-am si contactat prima data telefonic. Am vrut doar sa
subliniati si un alt aspect al abandonului maternal: acela ca trebuie
aratata si existenta cazurilor "reusite" ca sa se schimbe ceva, mai ales la
nivelul opiniei publice.
Ceea ce am scris se leaga de articolele dumneavoastra prin tema
abandonului maternal, nu neaparat ca un drept la replica ci un semnal de
alarma vizand riscurile unilateralitatii.
Va invitam sa cunoasteti si activitatea celor care lupta pentru prevenirea
abandonului.
Cu admiratie sincera si multe felicitari pentru articolele de pana acum,
Iuliana”
“Da, nu este semnificativ la nivel de tara, adevarat, am si subliniat asta.
Pentru ca nu sunt bani sa faci mai mult, simplu! Nu am intentionat sa atacam
pe nimeni, asa cum v-am spus nu cunoastem mecanismele din presa, am vrut
doar sa fim auziti.”
« ....imi pare rau, si sincer nu inteleg exact ce s-a intamplat si ce v-a
facut atat de mult rau! Nu avem intentia sa ne urcam in spatele nimanui.
Daca am lucra conform unui astfel de principiu probabil ati fi auzit de
mai mult timp de noi si in modul cel mai sigur nu am fi lucrat in domeniul
social..
Noi ramanem deschise la dialog, chiar daca poate nu ne-am priceput sa il
initiem intr-un mod care sa nu va creeze neplaceri. Si pastram convingerea
ca impreuna putem face mai mult decat daca tipa fiecare in coltul lui ca il
doare. Cel mai bine ar fi sa primeze lupta pentru bine, nu discutiile in
contradictoriu, pe care, trist, le-am inceput acum..
Va dorim un sfarsit de saptamana senin in suflet,
Echipa Acsis”
Iar daca simti ca nu este suficient ce am spus, mai spun odata ca imi pare sincer rau ca te-am ranit in bunele tale intentii in care initial nu am avut incredere, fiind satule de vorbele goale ale unora si ale altora, de luarile peste picior si jignirile altora care nu cauta decat senzationalul, si ca imi doresc si sper la fel de sincer sa intelegi si punctul nostru de vedere!
Imi vine sa iti spun, si chiar am sa iti spun,
Cu mult drag,
Iuliana
adrianangi spune:
E ultimul raspuns pe care-l postez la acest subiect!
Nu am atacat asociatia ACSIS, cu atit mai putin mamele pe care le sprijiniti ca sa nu-si abandoneze copiii in maternitati. Dar voi m-ati atacat pe mine si ziarul la care lucrez, trimitind "drepturi la replica" altor publicatii. Si punind astfel, sub semnul intrebarii, in ochii confratilor mei, toata munca mea.
In acel drept la replica nu era nici o referire la vreun rind aparut in "Jurnalul National", desi el se intitula "in legatura cu articolele aparute in Jurnalul National". Nu se face asta...
Mai mult, imi spuneti ca nu aveti experienta in relatia cu presa, dar continuati pe acelasi ton, plin de reprosuri si de scuze gen "cauza noastra e nobila". Cauza mea e mai putin nobila?! Eu lupt pentru copiii ale caror mame n-ati reusit sa le convingeti! Eu scriu despre copiii care zac in spital de luni si de ani, nu de trei zile!
Ati copiat corespondenta privata pe care am avut-o, desi nici asta nu se face! Si eu, ce sa fac? Sa-mi copiez raspunsurile din mesajele trimise de mine? Pentru ce? Pentru cine?
Ce rost are tot acest schimb de replici? Incercati sa va faceti cunoscuti prin activitatea dvs., prin rezultatele pe care le aveti, nu scriind "drepturi la replica".
Din punctul meu de vedere, dialogul nostru a luat sfirsit. Eu chiar am treaba!
http://adriana.freewebspace.com/photo.html
desprecopii spune:
DC a hotarat sa inchida acest subiect!
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.