mamici de adolescente

Adrianaa spune:

mamici de adolescente

Si eu am o fetita de 12 ani, dar care inca este foarte copilaroasa si tare ma bucur ca este asa, deocamdata.
Natalis imi plac ideile tale si imi pare bine ca ai dorinta de a ni le impartasi, eu una astept in continuare interventiile tale

Natalis spune:

Iarasi mereu aceeasi problema cu dragostea. Cum ziceam, la 12 ani pe cat de superficial vise pare voua, mamicilor, simpatia fetelor pentru nu stiu ce baiat din clasa, pe atat de mare este amaraciunea fetitei care se viseaza alaturi de baiatul drag plimbandu-se in parc de mana, asa cum au vazut pe alte fete :). Vorbiti cu ele spunandu-le ca nu exista numai acel baiat in clasa ( sunt multe care tind sa idolatrizeze persoana "iubita") si ca mai sunt si alti baieti draguti, simpatici care merita atentia lor. Vechea metoda cu "lasa fata mamii, ca nu te merita" nu numai ca nu da roade, dar va spori afectiunea pentru acel baiat si mai mult din dorinta de a demonstra ca nu s-a inselat si ca el ii este cel sortit pentru o relatie de lunga sau scurta durata.

In ceea ce priveste fetele mai mari, de peste 15 ani, am observat ca marea majoritate a parintilor se plang de o comunicare ce abia incolteste, ajutata doar de discutii ocazionale pe mai stiu eu ce teme. NU trebuie sa discutati cu copiii vostri doar atunci cand vin de la scoala sau doar atunci cand vi se pare ca sunt tristi si abatuti. In permanenta trebuie sa discutati cu ei, in permanenta trebuie sa aveti un fir de chat deschis numai pentru ei, indiferent de cat de obositi ati fi si indiferent de ora din zi sau din noapte- asta in primul rand ( sa dati impresia ca sunteti disponibile 24 de ore din 24 pentru abosolut ORICE s-ar ivi). Cea mai mare teama a copiilor si a adolescentilor este sa nu fie certati sau criticati pentru ceea ce simt, ceea ce gandesc, ceea ce vor sa faca.

Normal ca in unele momente aveti tendinta sa ii criticati cand vin acasa cu idei de genul "Mama, vreau sa stau afara pana la 23" sau "Vreau sa ma duc cu prietenii in club X ". Normal ca nu vi se par stralucite ideile de genul acesta, dar in loc sa ii spuneti un "Nu!" categoric copilului, mai bine aratati-i riscurile la care s-ar expune ( toate riscurile, de orice natura), daca ar face ceea ce isi doreste.
Spuneti-i ca dvs sunteti raspunzatori de siguranta lor si ca in cazul unei probleme nu v-ati putea permite sa ii pierdeti sau sa li se intample ceva grav. Deocamdata asta ar fi ideal de spus adolescentului "Inca mai raspund de tine, inca nu ai varsta la care sa te poti descurca intr-o situatie de criza si ca atare as vrea sa faci cum te indrum eu", Va garantez ca reactia va fi de 2 ori mai placuta decat in cazul unui " Faci asa ! Ca asa iti zic eu ! Cat stai sub acoperisul meu, tu asa sa faci ca altfel o sa discuti tu cu tactu`!" ( ce m-am distrat cat am scris asta) Totul se rezuma la contactul dintre priviri, la tonalitatea cu care se comunica, la disponibilitatea parintelui de a vorbi cu copilul lucruri elementare.

Este adevarat ca adolescentelor nu le face cea mai mare placere sa vorbeasca despre prietenul lor. E ceva care tine de intimitate. Nu este vorba de un refuz de a comunica. Nici vorba. Ramane la latitudinea ei daca vrea sau nu sa impartaseasca anumite detalii. In cazul meu de exemplu. ai mei au fost de acord ca baiatul sa vina si sa il cunoasca, au fost de acord sa ies cu el afara de cate ori vreau ( mai ales acum in vacanta, in timpul scolii o mai rarim ca avem de invatat), au fost de acord sa merg cu el pe strand, au fost de acord sa merg sa ma cunoasca si ai lui si iata ca totul este OK. Nu am luat-o razna, mi-am vazut de invatat, chiar am avut o medie mai mare ca anul trecut, nu mi-am inceput viata sexuala, nu mi-am neglijat treburile casnice-pe scurt nu mi s-a urcat la cap si asta pentru ca au avut incredere in mine. sunt cu acel baiat de aproape un an si respectul pe care il avem unul fata de celalalt sta la baza dragostei si intelegerii reciproce. IMPORTANT! Aratati-le copiilor ca aveti incredere in ei si in puterea lor de decizie, in capacitatea lor de a-si alege prietenii si a-si gasi prietenul/prietena de suflet.

Nu ii tratati ca si cum ei nu ar sti ce inseamna sexualitatea sau sexul. Pot pune pariu ca multi dintre copii dvs stiu mai multe decat stiati dvs la varsta lor sau decat stiti acum. Ei nu au nici o vina, nu trebuie sa priviti in mod negativ aspectul acesta. Mai bine sa stie fata ce se intampla cu ea si cu corpul ei, decat ca maine-poimaine sa vina gravida (multe cazuri datorate rusinii mamei in a discuta cu fata aspecte legate de sex si ceea ce implica si o simpla "joaca" cu prietenul). Stiu ca este greu si ca nu va gasiti cuvintele si poate ca regretati ca nu mai puteti spune vesnica poveste cu samanta din burta mamei, dar acum si nu mai tarziu trebuie sa ii informati, este o necesitate la fel de mare ca si apa. Se stie ca cine detine informatie, detine putere si asta este valabil in orice domeniu. Ca atare, spuneti-le dvs ce este de spus si nu asteptati de la copii sa fie autodidacti, sau sa se informeze de la colegi sau media.

Voi continua, nu stiu de ce dar am mereu senzatia ca mai este ceva de spus. Mereu cred ca multi parinti sunt inconstienti si se blameaza atunci cand vad ca proprii copii ii resping. Nu trebuie sa intrati in panica. Trebuie sa o luati cu binisorul. Nu asteptati prea mult de prima data. Atat va spun : Spuneti-le ca ORICE s-ar intamplat, ORICE ar auzi, ORICE ar vede si ar vrea sa va comunice, sa vina si sa va spuna dvs. si ca veti discuta cu ei fara nici un fel de problema, fara sa fie certati sau judecati.

Va pup si va doresc succes ! Sper ca ceea ce v-am scris sa va fie de ajutor :)

Orice sut in fund e un pas inainte.

Natalis spune:

Netul si discutiile pe messenger sunt pure distractii. Nu au ce sa pateasca, asta doar daca nu stabilesc vreo intalnire cu vreun chater, chestie care stiti cat de periculoasa poate fi ( v-am linistit, nu-i asa ). Cel mai bine ar fi sa vorbiti cu ele despre chestia asta, apoi nu cred ca ar mai putea exista vreun pericol. Si normal ca inchid ferestrele de messenger ! Voi nu ati face asta daca ati scrie o scrisoare de dragoste sotului sau iubitului ? V-ati ascunde tot asa...apare un sentiment ciudat - cum ca daca lasa ferestrele deschise ar fi ca si cum si-ar lasa inima deschisa si gandurile. Nu e nimic interesant acolo, va faceti griji degeaba. Si cu toate astea, ca sa va convingeti puteti verifica, dar mai bine sa nu spionam ca nu e frumos ;)

Orice sut in fund e un pas inainte.

aelita spune:

Maggy nu te ingrijora si nu te simti data la o parte ca nu iti povesteste nimic.
E NORMAL sa povesteasca prietenelor !
Oricat de mult am vrea sa le fim mereu aproape,exista o bariera de generatii .
Nu te speria si nu te supara pe ea.
Credeti ca o atrageti cu povesti despre voi,dar in povestile alea,voi va judecati greselile din trecut cu mintea de acum.
Si nu i le povestiti ca fapt divers,i le povestiti ca ea sa priceapa sa nu repete greseala.
Asta o indeparteaza de voi !
Pt ca vede cum va judecati pe voi insiva,in trecut,si isi da seama ca daca si ea va povesteste ca a facut asa ceva va fi judecata aspru.

Dragele mele,nu le judecati dupa mintea voastra de acum.
Judecati dupa mintea voastra de atunci.Ati uitat ?

Deasemenea o indepartati cu reprosuri gen : mie nu imi spui nimic,in schimb spui totul prietenelor!
Eu imi amintesc perfect cum mama se supara tare pt asta,si asta ma deranja foarte tare si ma facea sa nu ii mai spun nimic .
Deasemenea ,faptul ca le chestionam anturajul ,ii face sa creada ca sunt judecati.
Prietenii inseamna foarte mult la varsta asta,si trebuie incurajati sa aiba cat mai multi prieteni.
Nu trebuie judecati prietenii,isi vor da seama singuri daca merita sau nu sa fie langa ei .
Eu am avut prietene din toate categoriile,si de nici una nu ii placea mamei .
Nu pot avea prietenii pe care si-i doresc parintii,pt ca pur si simplu ei sunt diferiti si au gusturi diferite .
Intr-un anturaj,toti seamana intre ei .Si se ajuta sufleteste .
Niciodata un adolescent nu se va simtit cu sufletul descarcat in fatza mamei cum se simte in fata unei prietene.
De ce?Pt ca ei gandesc la fel in momentul ala.
E adevarat ca prietena nu o ajuta,ca poate ii si intoarce spatele intr-o zi,si mama e acolo pt ea oricand,dar asta nu e un motiv ca ea sa nu simta clipa prieteniei atat cat ea exista !
La fel de adevarat e ca unele prietenii au rezistat o viata,si pe vremuri mama nu dadea doi bani pe ele.
Lasati-le cu intimitatea lor ,prin curiozitatea voastra le faceti sa nu mai aiba incredere in ele.
Voi invatati-le ce e bine si ce e rau in lumea asta,lucrurile de baza,sa nu faca rau,sa nu se lase calcate in picioare prea tare,sa iubeasca,sa imparta tot cu prietenii.
Nu le invatati ca prietenii maine poimanie se duc pe cand mama e mama.Asta e foarte rau pt ca simt ca e vorba de posesivitate
.Prietenii sunt un dar de la Dumnezeu,si trebuie cultivata asta intr-un copil .
E bine pt sufletul lui.
Uite,cum noi ,femeile,ne adunam aici,cam de aceleasi varste,cam cu aceleasi preocupari,
asa si ei,se aduna intre ei si se simt bine.
Mama avea obiceiul ca,atunci cand eu si fratii sopteam intre noi,sa se supere foarte tare ca de ce avem secrete !
Si asta ma indeparta si mai tare de ea.
Nu trebuie ca ea sa stie tot !!!E ca si cand ai intra buzna in inima cuiva .
Sau daca scriam vreoscrisoare unei prietene,si cand intra ea puneam mana sa nu vada,deasemenea.
Nu am suportat si nu am sa suport niciodata sa imi citeasca cineva in jurnal.
Nici in scrisori.
Nu scriam nimic deosebit,dar stiam ca eu ii scriu unei prietene,e destinata prietenei,si nu mamei.
Sau se supara daca nu ii aratatm scrisori de la prietene.La fel mi se parea lipsa de respect fata de alta persoana .
Ea,desigur ,credea ca cine stie ce secrete militare scriem eu acolo!
Si asta pt ca nu avea incredere.


O mica observatie am Alinaxeni,si sper ca nu te superi,ti-o spun cu tot dragul ,
facand o paralela intre ce simteam eu pe vremuri,ca tot o fire mai inchisa fata de mama eram .
iar ea are alte treburi si n-are timp de indragosteala

asta nu o intelege nimeni! la nici o varsta !

dragostea nu cere timp.
te indragostesti si gata.
poti la fel de bine sa inveti,sa citesti,sa desenezi .
vorbeste cu ea si razi mult.
dar nu ii spune ca ea nu are acum timp de asta.
pt ca tu ii spui una,dar inimioara ei ii spune alta.
din cauza ca parintii tind sa le spuna ce e mai bine sa faca ei,
si pe ultimul loc sa fie indragosteala,copiii nu mai spun nimic.
cu un adolescent cand sufera din dragoste nu merg cuvintele :
esti destul de tanara ca sa suferi pt dragoste,ai sa vezi ca mai tarziu o sa fie altfel.
deocamdata nu ai timp de asta,acum ai altele de facut.
tot timpul ,in viata,ai altele de facut,dar de dragoste,inima nu intelege .
timp de indragosteala trebuie sa stie ca exista.nu le luati avantul.
nu or sa mai aiba incredere in ele,si nic in dragoste .si nici in prieteni .
sper ca nu consideri ca iti dau sfaturi in cum sa iti cresti copila,departe de mine asa ceva .
sunt convisa ca o cresti mai bine decat oricine in lumea asta si ca ii vrei doar binele.

dati-le mult spatiu si multa incredere.cu cat voi aveti incredere in copile,atat vor avea si ele incredere in ele ,in viata,in oameni ..

aelita spune:

goodmomy incearca sa ai incredere in fetita ta !
Spui ca invata bine,asta o ajuta mult sa isi gandeasca singura actiunile,
si sa nu faca greseli majore.
Cat despre droguri si bautura nu le feriti daca va bagati in secretele lor de fetite.
Pt droguri e nevoie de bani, e de ajuns sa o urmaresti cand pleaca si cand vine acasa,
bautura miroase,iar starea de ebrietate sau de dorg se vede .
Nu poate sa vina o copila beata acasa si sa nu stiti.
Incercati sa va cunoasteti fetitele,ca ele sa se apropie de voi.
Nu mai faceti compratii cu cazuri extreme de copii drogati,beti.
Sigur copilul vostru nu e acel caz!
Daca i-ati oferit echilibru,va avea o minte echilibrata.
Nu i-am spus mAmei secretele,nu i-am aratat scrisorile(pe vremea aia nu era internet),
nu mi-am parasit amicele care pt ea nu erau bune,
si cu toate astea nu am facut nimic gresit in viata,nimic de care sa ii fie rusine.
De ce trebuie sa stiti ce scriu ele?
Au secretutele lor,le faceti sa se ascunda de rusine de ceea ce scriu ele,pt ca in general sunt tampenii d copii.
Daca ati citi ,ori va va pufni rasul,si se vor simtit jignite,
ori va veti lega de ceva si veti spune:ia uite cu ce va opcupati voi,in loc sa invatati.
Defapt pe voi nu va supara ca poate fac ceva grav acolo,
pt ca sincer,daca vreau sa aflu ce scrie copilul meu,aflu tot,fara ca el sa stie.
Pe voi va supara ca sunteti date la o parte prin gestul ala al lor de a inchide fereastra,.
Si asta trebuie sa va controlati voi.
Cum sa te pui in spatele fetei sa vezi ce scrie??Eu nu suport asa ceva acum,ca sunt batrana!!
Intimitatea copilului vostru nu e si intimitatea voastra!
Cautati sa ii cunoasteti altfel persoeanele cu care intra in contact,sa va spuna cine sunt amicii de pe net,
sa stiti cu cine iese afara (fara sa criticati prietenii si amicii)
Singurul pericol e cu adultii de pe net,si asta le invatati din timp sa nu creada in oricine,
si in orice povesti,si sa nu mearga niciodata la intalnire cu vreun necunoscut.

morgane spune:

Ai dreptate, aelita. Fetelor nu le place indiscretia, cum de altfel nici mamicilor nu le place.
Fetita mea are un jurnal si in copilaria ei naiva mi-l arata din cand in cand: e plin de desene expresive.
Aveti rabdare, daca nu le cereti sa va arate ce scriu in scrisori si sa va spuna ceea ce comunica prietenelor, va vor arata si va vor spune singure !!! Sunt sigura de asta.
Mult succes!
(ma bucur ca am gasit acest site, ma simt putin acasa!)

goodmomy24 spune:

aelita iti multumesc foarte mult pentru sfaturile pe care ni le dai
la un moment dat m-am gandit ca acest subiect s-a inchis
pe mine ma ajuta foarte mult,pentru ca incerc sa ma schimb si cum ai zis si tu,sa incerc sa am mai multa incredere in fetita mea.
probabil ..........de fapt nu probabil ci mai mult ca sigur.........ma sperie gandul ca se maturizeaza si ca in curand pleaca de langa mine. e adevarat ca o supraveghez foarte mult si sunt constienta de faptul asta dar de multe ori nu ma pot abtine pur si simplu.nu as dori,si cred ca nimeni nu ar dori sa isi vada copilul mergand spre o alta cale decat aceea pe care o visam fiecare parinte pentru odorul nostru.
am inceput sa fiu mai intelegatoare fata de ea,nu mai stau calare pe ea cand e pe net,incerc sa discut cu ea ca si cum asa avea varsta ei.
sper sa reusesc sa o fac sa se apropie de mine sa fim din nou cum eram inainte.
chiar ma uitam zilele trecute la pozele de cand era mai mica si asa as fi dorit sa fie din nou acel copil inocent...........imi este atat de dor de inocenta ei.






rockeritza mea
cati

eliane spune:

quote:

---

Originally posted by morgane

"Fetita mea abia a implinit 12 ani si este indragostita lulea de un baietel din clasa. Tacit, insa, el habar nu are. Sufera in tacere si se crede neatragatoare pt ca acest baietel no sesizeaza din grupul de fetite populare din clasa.

---

Draga mea Morgane,

iata-ma-s in aceeasi situatie aparent fara iesire.
Si papusa mea este indragostita de un baiat din aceeasi clasa. Si ea se considera la fel de neatragatoare, se uita mereu in oglinda si se raporteaza la celelalte fete, intrebandu-ma daca o gasesc suficient de frumoasa pentru virsta ei si pentru baiatul acela.
Am discutat de multe ori pe acest subiect, o ascult si o indemn sa-si deschida inima. Sfaturi mi-a cerut, nu stiu daca am spus ceea ce trebuie in situatia data, i-am spus ca este inevitabil sa se compare cu o persoana sau alta, dar ca trebuie sa puna mereu in balanta si personalitatea ei, frumusetea exterioara dar mai ales cea interioara si sa judece si cu mintea, nu doar cu inima. O vad ca uneori sufera foarte mult, mai ales cand dl. X nu se inalta la asteptarile ei si vorbeste mai urit sau se poarta nepoliticos cu fetele. Alteori vine zburand si toata un zimbet, numai pentru simplul fapt ca dl. X i-a deschis usa si a salutat-o mai deosebit dimineata.
Ce am decis sa fac? sa las lucrurile de la sine. Voi fi categoric linga ea sa o sustin, dar nu vreau sa intervin in nici un fel in aceasta poveste, ci doar sa o las sa-si traiasca experienta de viata pur si simplu asa cum se desfasoara.

Sper sa reuseasca sa traga invatamintele necesare, sper sa se intelepteasca usor-usor, fara sa faca o drama din orice.
A mai trecut cineva prin asta?

pupicei
Eliane

morgane spune:

Buna Eliane,

Iti multumesc pt sfaturi si pt sentimentul ca nu sunt singura in acesta situatie.
Copiii se indragostesc si gata, nu pot ocoli sentimentele care-i incearca. Cineva, spunea pe forum, ca sunt prea mici pt asa ceva. Nu cred ca sa poate "lipi" o varsta.
Este prima data cand fetita mea se indragosteste si cand se confrunta cu suferinta de inimii frante.
Ii sunt mereu aproape si povestim multe si marunte impreuna. Asta o ajuta sa treaca peste momentele grele si sa inteleaga ca nu va fi prima data si nici ultima oara, dar ca de fiecare data invata cate ceva.
E nacajita ca respectivul da atentie unei alte fetite, cu un caracter mai putin placut, dar cu un "ambalaj" superior ei, crede. Adica se refera la burtica goala, rochite pana sub popou, contur de ochi, lipgloss si alte trucuri feminine. Incerc sa-i explic ca nu acesta este criteriul de alegere a unei prietene ... dar ce stiu eu. Ramai mereu aceeasi persoana, indiferent de circumstante! e motto-ul meu pe care incerc sa i-l transmit.

Eliane, inca o data multumesc si succes in meseria de parinte!

Pupici,
Morgane

nuschu spune:

Wow, Natalis, tu ai 17 ani ? Pentru ca vezi lucrurile impartial, echilibrat, asa cum mi-ar fi palcut si mie sa le vada parintii mei si cum mi-ar placea sa le vada copiii mei cand vor ajunge la 17 ani.
In general, eu cred ca relatia cu parintii si deschiderea adolescentilor fata de ei se construieste mult inainte de perioada adolescentei. In functie de cata atentie, intelegere, respect, incredere a primit de la parinti pe tot parcursul vietii, va fi in masura sa se deschida si sa caute ajutorul sau sprijinul lor cand are nevoie.
Eu, de exemplu, incerc sa conturez un contra-model al parintelui la mama mea. As vrea sa fiu o mama calma, stapana pe ea, capabila sa inteleaga faptul ca nu toti sunt construiti dupa modelul meu. Sa fiu o mama sincera (sa nu ofer jumatati de adevaruri), sa incerc sa ma intereseze copilul in totalitatea lui, sa-i inteleg interesele si nevoile, sa-i expun alternative, idei, pareri, dar sa nu-i dau sfaturi si retete.
Mama mea a auzit de la mine despre mine numai ceea ce vroia ea sa auda, nu ce era real in viata si sufletul meu. Am facut greseli mari, pe care le-am reparat singura, dar care ar fi putut fi evitate daca am fi fost amandoua sincere.
Cred ca trebuie sa fii cinstit (sincer) si tolerant cu copilul.
Problema e cat de dispusi sunt parintii sa "suporte" problemele copilului.

Pisica, zambind