mamici de adolescente

andreutzaa spune:

nu stiu dak am nimerit unde trebuie,dar vreau sa-mi dau si eu cu parerea in legatura cu tema asta..am 17 ani,si un prieten de aprox 3 luni,dar nu mi=am inceput inca viata sexuala,si asta nu din cauza k mama ma cicaleste la fiecare pas sa n-o fac(dak vroiam s-o fac puteam,fara sa afle ea) ci din simplul fapt k nu sunt eu pregatita.curiozitatea este, insa nehotararea este mai mare,asa k nu vreau sa ma grabesc k sa nu-mi para rau mai tarziu.deci asta depinde numai de copil,cand de curios,matur si hotarat este,mai putin de ceea ce zik parintii..dovada k multi nu=i asculta

Miruna Enescu spune:

Nici eu nu-i povesteam de-ale mele maica-mii, pentru ca, si fara sa vrea, emitea pareri si judecati (chiar si fara sa spuna un cuvant) - si mai ales pentru ca, de fapt, mie nu mi se parea ca este de partea mea , ci de partea ei. (Chestia asta cu invatatul care este pentru binele meu mi-a intrat in capul asta tare mult-mult mai tarziu).

DAR - mama a facut un lucru mare - de multe-multe ori a avut grija sa-mi spuna ca, orice s-ar intampla in viata mea, pot sa vin oricand la ea, si ea ma va ajuta sa rezolv acea problema. Asa ca n-am simtit niciodata nevoia sa fac ceva doar ca sa "ma razbun" pe mama sau ca sa fiu contra.

Asta vreau si eu sa le spun acum baietilor mei, pentru ca greseli pot face multi copii, dar daca stiu sa vina din timp la mine, urmarile nu vor putea fi la fel de grave (cum ar fi daca ar incerca sa se descurce singuri sau cu ajutorul prietenilor). Ma refer acum la greseli grave, de viata, nu la greseli din care pot invata sau cu care se pot descurca usor si singuri.

alinaxeni spune:

Ma alatur si eu,sa "suferim" impreua.Fata mea are 13 ani si nu pot spune ca avem probleme majore.Cu invatatura stam foarte bine si abia acum incepem sa vb. despre drame existentiale.Norocul meu a fost ca am remarcat ca o framanta faza cu ciclul si am inceput sa-i povestesc ce si cum e.Nu pot sa va spun cum statea cu gura cascata si asculta tot ce-i spune am.Am gasit momentul cand gateam,ca atunci,sub pretextul ca tre' sa fie atenta la degete,sa nu se taie,nu trebuia sa ma priveasca.Ii era foarte greu sa vb. cand ma uitam la ea.La un moment dat am ajun si la subiectul"baieti",tot in timp ce gateam,dar nu prea ne ajungea timpul,ca eu fac mancare doar sambata,iar subiectul o macina foarte tare,asa ca singurica a inceput sa ma intrebe,dar numai cand ne uitam la TV sau cand era o situatie de nu trebuia sa ma priveasca direct.
Dupa cateva luni de gatit si povestit a venit,si cu emotia pana-n varful unghiilor mi-a spus ca-i place f. tare de un coleg.Nu pot sa va spun cum am ramas eu cu gura cascata,dar am facut fata cu brio.Binentele ca a venit si momentul deceptiei,a plans pana s-a umflat,dar am fost alaturi de ea ,am discutat ca si cu un om mare si la sfarsit ne-am amuzat.A inteles fata mea ca la momentul asta baietii nu prea stiu ce vor ,iar ea are alte treburi si n-are timp de indragosteala.Am hotarat de comun acord ca trebuie sa-i mai lasam pe baieti sa se maturizeze si sa-si dea seama ce vor.
Am discutat si despre sex,nu mi-a fost usor,si am convenit ca atunci cand va hotara sa-si inceapa viata sexuala sa ma anunte pt. ca trebuie sa mai stie niste lucruri pe care nu e momentul acum sa le discutam.Sa dea D-zeu sa fie cat mai tarziu.
La momentul asta cred ca le preda lectii la colege ,ca a venit si mi-a spus ca e tare norocoasa ca eu vb. asa cu ea pt. ca colegele ei nu vb. asa cu mamele lor.
Hai ca m-am lungit prea mult,o sa mai revin si cu alte povesti.


alina

Mirunaa spune:

Eu cred ca fetitele noastre(cele care sunt mai putin comunicative cu noi) prefera destainuirile catre altii decat catre noi pt ca in mod sigur nu sunt criticate.O prietena nu te critica chiar daca ai note mici si-ti umbla capul dupa baieti....sau mai stiu eu ce.

Eu am o fetita de 12 ani si jumatate.Inca n-am probleme in ceea ce priveste comunicarea.Imi spune de ceea ce face, gandeste si simte.Sunt convinsa ca-mi spune numai anumite lucruri.Mi se pare normal, si de aceea nici nu fortez nota, sa aiba micile ei secrete.La mine problema este alta.Mi se pare ca-i indolenta, neglijenta....N-o intereseaza mai mult decat ceea ce o priveste pe ea in mod direct.Am din ce in ce mici scandaluri cu ea si uneori imi dau seama ca sar calul si nu as vrea s-o indepartez.Dar nici s-o las sa faca chiar ce vrea numai de teama de a nu o indeparta.

In vacanta asta nu a facut nimic pt scoala.Nu a citit nici-un rand.Dimineata cand s-a dus fratiorul ei la ea in camera, dormea.Rares a insistat sa se scoale.I-am zis lui Rares s-o lase sa se odihneasca....ca este obosita intelectual saracuta.A prins-o imediat si mi-a spus ca ce am cu ea de cateva zile????
Dupa ce cel mic a plecat cu sotul meu....am rugat-o pe Ioana sa-mi faca si mie doua oua in timp ce fac eu dus(vroiam sa recuperez din timp).Mi-a zis ca este extrem de obosita intelectual si nu poate sa-mi faca...si NU MI-A FACUT!M-a durut acest comportament dar nu i-am mai zis nimic.

Sunt multe altele care ma deranjeaza la ea....dar ma consolez cu ideea ca, una peste alta, este un copil bun.Sper sa nu-l pierd pe drumul asta intre adolescenta si tinerete.

Toate cele bune!

alinaxeni spune:

Mirunaa,am trecut si eu cu fata mea prin perioada asta,de delasare,dar i-am spus de trei ori sa faca un lucru,nu am luat nimic in ras si acum si-a revenit.
Incearca sa o faci sa inteleaga de ce trebuie sa faca anumite lucruri.Daca nu vrea sa faca ceva primeste pedeapsa,cand va face ii ridici pedeapsa.
In ceea ce priveste raspunsul ei,ar trebui sa-ti ridice un semn de intrebare.Ai jicnit-o si ti-a raspuns cu aceasi moneda,a fost un semnal pe care la trimis catre tine,probabil ca de la tine vin toate observatiile.Incearca sa-ti imlici si sotul in educatia ei,cand face ceva rau nu o mai certa tu,spune i sotului,sa ia el atitudine.

alina

Mirunaa spune:

Alina, si eu ii spun de mai multe ori sa faca un lucru si nu-l face.Odata pt ca nu a vrut sa faca ceva(tin minte ca-mi era rau si-mi trebuiau neaparat cereale pt cel mic) si am pedepsit-o "confiscandu-i" mobilul.A mers o perioada si dupa aceea a luat-o de la capat.
Recunosc ca sunt foarte nervoasa(si serviciu si cel mic care face cat trei mici), stiu ca pt ea asta nu inseamna nimic, desi ar trebui sa insemne...De fapt, problema noastra este ca Ioana mi-a prins slabiciunea fata de ea si stie ca nu-i rezist.O sa incerc sa-mi schimb atitudinea fata de ea...treptat.
In ceea ce priveste implicarea tatalui fata de atitudinea ei....nu-mi convine mie.Niciodata n-am suportat s-o certe el(de bataie nu s-a pus niciodata problema...nici eu nici el).Atunci cand el a certat-o nu m-am bagat dar ma doare sufletul, desi stiu ca merita cearta respectiva.Stiu ca gresesc....dar asta e.Prefer s-o mustruluiesc eu...
Am mai spus....ma consolez cu ideea ca este totusi un copil bun !

Toate cele bune!

cami30 spune:

Vreau sa raspund si eu ca mamica a 30 dintre copiii vostri ( poate)..
Sunt diriginta a 30 de copii.. 14 fete si 16 baieti, in clasa a 11-a acum in toamna, care imi mananca zilele uneori si alteori ma bucura..

Constat cu uimire ca parintii nu mai comunica deloc cu copiii lor fie din lipsa de timp, fie ca asa au fost si ei tratati la randul lor de parinti. TOata comunicarea se rezuma la compensatiile materiale atunci cand copilul ia o nota mare sau un examen. Nu e bine deloc asta, pentru ca in acest fel copilul nu va face nimic in viata decat pentru a-si obtine rasplata si nu va fi automotivat in viata.
Copiii dumneavoastra nu mai sunt preocupati decat de tel mobil cu care se joaca pe sub banci ( desi sa fim seriosi nu cred ca va sunati copiii pe mobil cat timp sunt la scoala) ( apropos are si scoala telefoane si daca aveti nevoie sa contactati urgent copilul o puteti face prin secretariat), ultimile haine si pantofii cu toc de la 15 ani sau chiar mai devreme, pantofi care le strica mersul pentru ca habar nu au sa mearga si nici nu au pe nimeni sa le invete...
Comunicati despre sex si alte probleme inca de timpuriu pentru ca eu ma lovesc la fiecare lectie de dirigentie de astfel de probleme, si ei vin si ma intreaba si imi spun ca le este teama sa vb cu parintii. Si atunci o vor face fara sa vb cu voi si se vor trezi in situatii neplacute pentru ca nu si-au primit lectiile de contraceptie si nici nu cunosc riscurile...
Ar trebui invatati sa munceasca si sa respecte valorile materiale si munca voastra, a parintilor, pentru ca altfel se vor intoarce impotriva voastra.
Eu am avut niste parinti care m-au invatat in primul rand respectul fata de munca lor, iar dupa moartea tatei, desi mama a muncit enorm pentru cei2 copii pe care ii avea, nu mi-a lipsit nimic. Si cu toate astea imi amintesc copil fiind, adolescenta, ca nu i-am cerut niciodata nimic... Aveam o masina de cusut in casa si mi-a spus ca daca vreau haine frumoase pot sa invatz sa imi fac. SI asa am invatat.. Chiar si azi, cand imi permit cu siguranta multe lucruri, prefer sa mi le fac, sa-mi respect munca si banii, atunci cand stiu ca pot sa fac singura ceva, in loc sa ma duc sa arunc banii aiurea.
Asta incerc sa le explic si elevelor mele care se plang ca parintii nu le fac toate mofturile, ca nu le cumpara aia sau ailalta. Le-am invatat sa munceasca, sa-si faca singure sau sa-si castige un banutz al lor ajutandu-i pe parinti. Am o fetita care a mers sa culeaga iarba din gradina unei vecine, fapt pentru care a fost rasplatita. PArintii s-au infuriat pentru ca vezi doamne CUm sa munceasca copilu la 15 ani? TOtal gresit. Fata a fost fericita pentru primii bani castigati din munca ei.. si mi-a multumit.
Dar repet.. cel mai important este sa comunicati cu copiii vostri. Stiu ca mamelor le este frica de greselile trecutului si si-ar dori ca ele sa nu fie repetate si de copil. INsa din nefericire este inevitabil uneori. Si daca asta nu se poate evita, e mai bine sa fie protejati si sa cunoasca toate riscurile dar si lucrurile bune..


cami

lilach spune:

Am si eu un pic de timp simi-am spus sa va impartasesc si voua cite ceva.
Andra (Sandra) cum ii spun cei de aici are aproape 17 ani la toamna merge in clasa XII si ne intelegem bine insa de cind era mica am discutat foarte deschis cu copiii mei, chiar si cu baiatul.
Acum, Andra are un prieten cu 1 an mai mare decit ea si cum tot stam noi de vorba(bineinteles cind avem timp) din una in alta am ajuns sa discutam si despre relatii sexuale, nu ca pina acum n-am fi discutat...insa acum simt ca e pe aproape ...deja sint impreuna de citeva luni si stiu sigur ca e ceva serios pentru ca deja si noi il cunoastem...a fost de multe ori cu el acasa la noi.
Deci, pentru ca simt ca e pe aproape mi-am permis sa vorbesc cu dr. meu ginecolog si ea mi-a spus ca nu ar fi rau sa o duc la ea sa stea si ea de vorba cu ea...asa ca la sfirsitul lunii avem programare...defapt ea are programare...eu nu voi intra cu ea...vreau sa simta ca am incredere in ea...si ea stie ca am incredere. Pina acum sigur nu a facut nimic...ea mi-a spus ca stie ce face si nu vrea asa repede sa intre intr-o relatie sexuala.


Asa cum Cami scria...comunicare, comunicare si iarasi comunicare...copiii trebuie sa inteleaga ca nu compensatiile materiale sint totul. Noi stam deschis si vorbim despre problleme financiare prin care trecem...ei stiu bine de tot cit ne putem permite...si nu vor cere niciodata recompensa materiala pentru note.




"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.

andreutzaa spune:

oof..ce n-as da sa ma intrebe si mama mea lucruri din astea,i-as raspunde cu mare placere,dar ea nu vorbeste niciodata cu mine,dak as intreba-o ceva despre sex,ar zice..aa..esti prea mica,nu-ti trebuie asta acum,dar poate eu vreau doar s-o intreb,sa ma ajute,sa ma invete,sa stiu ce sa fac,dar niciodata nu ma asculta..e ff distanta..si cand vb cu ea..ori vb cu mine la misto..ori nu e atenta,ori face crize..

lilach spune:

quote:

---

Originally posted by andreutzaa

oof..ce n-as da sa ma intrebe si mama mea lucruri din astea,i-as raspunde cu mare placere,dar ea nu vorbeste niciodata cu mine,dak as intreba-o ceva despre sex,ar zice..aa..esti prea mica,nu-ti trebuie asta acum,dar poate eu vreau doar s-o intreb,sa ma ajute,sa ma invete,sa stiu ce sa fac,dar niciodata nu ma asculta..e ff distanta..si cand vb cu ea..ori vb cu mine la misto..ori nu e atenta,ori face crize..

we have just one life,so don`t lose it,use it!

---

Nu stiu ce virsta are mama ta (intre mine si fiica cea mare sint 23 de ani diferenta),din cite povestesti tu s-ar putea ca ei sa-i fie rusine sa discute cu tine despre "all about sex"...ceea ce dupa mine e pacat...pentru ca cel mai bine e ca sa te "introduca" ea in acest univers.
Ce-ar fi sa fii tu cea care iei initiativa in acest sens...spune-i ca ti-ar face mare placere ca sa-ti spuna ea...sa-ti povesteasca cite ceva...bineinteles nu cu lux de amanunte
Succes.
Tine-ne la curent cu progresele.

"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.