Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare
Raspunsuri - Pagina 6
Sabina spune:
dragelor, am reusit, speram ca vine azi preotul,daca nu, oricum s-a "implementat ideea", da DOamne sa iasa bine!~
revin.Maine dimineata vine, spuneti o rugaciune pt tata socru va rog, il cheama Mircea!
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Vianne spune:
HEEEEEI!!!!!!!!!!!
Unde ati disparut?
Sabina spune:
unde sa disparem....eu n-0am asa vesti bune...tata socru are pneumonie, e sub perfuzii( acasa,cel putin)si preotul ce trebuia sa vina azi dimi a fost amanat din cauza de dr....uf.
Nu mai am putere (si nici caderea) sa insist, imi vine greu, eu o pustoaica de 25 de ani sa preiau fraiele unei familii de la 50 in sus...nu prea sunt luata in serios
Poate daca va mai rugati pt noi...
acu citesc din Parintele Cleopa, si anume,aici:
http://math.arizona.edu/~dumitras/dragos/Cleopa2.html
citeam despre moarte
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
conchita spune:
Daro26, cred ca tu ai dreptate cu rugaciunile care trebuie sa acompanieze educatia religioasa, asa e, ai dreptate. ma gandeam totusi...exista asa ore separate cand se insufla educatia religioasa, adica de exemplu: gata, acum vorbim despre Dumnezeu in care e bine sa crezi, etc? ma gandesc ca educatia, ori e religioasa, ori e laica, nu prea poate sa fie jumi-juma, sau ma insel? si deci daca e religioasa, inseamna ca Dumnezeu si lectiile credintei in El se desfasoara permanent in timpul educatiei. si-atunci, unde-i calea de mijloc si ce faci cand perspectiva de-acasa contrazice lectiile de la scoala, sa zicem, sau morala sociala(mentalitati, etc)?
Sabina, Dumnezeu sa fie cu tine si cu familia ta, ma rog si eu pentru socrul tau, Mircea, dar si pentru tine sa te intareasca si sa iti ia gandurile alea de inferioritate. esti poate mai mica in ani, dar la 25 de ani esti o forta! 
Sabina spune:
Ana, esti cea mai draguta
, nu-s neaparat de inferioritate,ci pur si simplu au alta viziune asupra vietii.
Eu cred ca ed relig.s-ar putea face in conditiile in care toti profesorii se ghideaza dupa principiile crestine...in interior. Adica fara a forta, exagera, ci cu multa subtilitate.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Elena spune:
Ana, ma risc si eu 
cu niste raspunsuri la intrebarile tale.
quote:
exista asa ore separate cand se insufla educatia religioasa, adica de exemplu: gata, acum vorbim despre Dumnezeu in care e bine sa crezi, etc? ma gandesc ca educatia, ori e religioasa, ori e laica, nu prea poate sa fie jumi-juma, sau ma insel?
Eu zic ca cel putin la copiii mici nu prea merge si nici n-ar fi recomandat "ore" de religie, cum spui tu aici "gata, acum vorbim despre Dumnezeu" , ci copilului ii vorbesti in fiecare zi despre El in diversele ocazii care apar ("sa-i multumim lui Doamne-Doamne ca bunica se simte mai bine" sau ca putem vedea asa un apus frumos de soare, sau ca putem merge cu totii in excursie la munte, etc).
Apoi, dupa parerea mea nimic nu trebuie impus copilului; inca de mic poti sa-l familiarizezi cu notiunea de Doamne-Domane si acum exista Biblie pentru copii foarte atractiv ilustrata si colorata; Laura mea a fost foarte incantata cand i-am citit din ea, acum cunoaste multe personaje din Biblie(printre preferatii ei sunt Samson si Moise, au impresionat-o cel mai mult povestile lor) si de multe ori cand o intreb ce vrea sa citeasca imi aduce Biblia. Oricum, ideea este sa nu simta religia ca o fortare, ca ceva impus, ca o cazna, ci sa simta prezenta lui Dumnezeu si legile Lui ca pe ceva firesc. Am intalnit o multime de oameni care adulti fiind L-au respins pe Dumnezeu si credinta, tocmai fiindca in copilarie au fost crescuti prea strict, cu impuneri si restrictii exagerate sau intr-o atmosfera de habotnicie si extremism religios.
La fel cu rugaciunea, dupa parerea mea copilul Nu trebuie obligat sa spuna rugaciunea....o data vrea, de trei ori nu vrea :)) asta e, nu-i nimic.... si in special, parerea mea (de quaker, btw (o: ) este ca nu trebuie obligat sa spuna rugaciuni pe de rost, ci mai bine spune una din inima lui de copil decat unele invatate pe dinafara.
quote:
si deci daca e religioasa, inseamna ca Dumnezeu si lectiile credintei in El se desfasoara permanent in timpul educatiei.
Exact ! dar cum spuneam mai sus, nu ca la scoala...
Uite ce spune Scriptura, cand Moise le-a vorbit evreilor dupa iesirea din Egipt:
"4. Asculta, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
5. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta.
6. Cuvintele acestea, pe care ti le spun eu astăzi, să le ai în inima ta si în sufletul tău;
7. Să le sădesti în fiii tăi si să vorbesti de ele când sezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci si când te scoli."
quote:
si-atunci, unde-i calea de mijloc si ce faci cand perspectiva de-acasa contrazice lectiile de la scoala, sa zicem, sau morala sociala(mentalitati, etc)?
Nu mi se pare asa o mare problema, ii explici ca nu toti oamenii sunt la fel, ca unii nu cred in Dumnezeu, altii cred in alti dumnezei, dar tu crezi in Dumnezeul Bibliei....Cat sunt mici accepta aceste diferente si diversitatea fara probleme; Laura m-a intrebat de ce prietena ei nu merge la biserica si i-am spus pentru ca probabil parintii ei nu sunt credinciosi si nu a parut prea mirata, dar m-a intrebat de ce nu sunt credinciosi si atunci i-am spus ca unii oameni nu cred in El. Punct.
Oricum mai tarziu copilul/adolescentul isi va pune el singur intrebarile astea & altele :)) si pana la urma el si numai el va hotari calea pe care sa mearga, dar eu cred ca e de datoria noastra ca parinti sa le spunem cum credem noi ca e bine.
Intelepciune, echilibru si cumpatare la toti parintii le (si imi) doresc !
Iar pentru Sabina, Dumnezeu sa-l intareasca pe socrul tau si la fel pe voi toti ce sunteti alaturi de el !!
----------------------------------
Elena spune:
Hai ca acum m-ai starnit :)) si iaca va atasez un fragment cu niste invataturi grozave, de foarte mult bun simt, ale unui tata catre fiica sa 
:
Scrisoare adresata de Al. Vlahuta fiicei sale, Margareta:
“Sa traiesti M. draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intii cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea… al doilea, de! Norocul si celelalte ‘pere malaiete’ care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapinire si nici o putere, pe cind fericirea, adevarat fericire, in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cind ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa – cind pierzi rabdarea imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… atiti cit merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atita caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cite ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urite, daca, in sfirsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire [lesne-i de zis!], am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautatae si de necinste murdara, din care se-ngrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din nenorocirile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramine doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa cauti singura drumul cel adevarat.
Asa, M. draga, cearta-te de cite ori te simti egoista, de cite ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, drepta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cite ori desertaciunea te indeamna sa strigi ‘uitati-va la mine!’ Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul sufletului tau aceasta: sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina ca o constiinta curata.”
joanna spune:
Viviane si star 33 ma bucur pentru voi si alaturi de voi pentru vizita voastra la Prislop.
Sabina,nu te necaji ca Bunul Dumnezeu iti vede inima buna dar te rog sa nu uiti sa ceri totusi:'dar Te rog Doamne fa voia Ta asupra dorintelor si gandurilor mele'
Conchita(Ana-tare esti binecuvintata asupra numelui)eu ma gandesc ,uitandu-ma in jur la prietenii mei credinciosi cum isi cresc mladitele, ca ne vom ruga la Dumnezeu si Maica Domnului sa ne lumineze cum e mai bine .Si acolo unde e Mana Domnului e si Lumina.
Nimic bun nu exista si nu se poate face fara Dumnezeu cu atat mai mult educatia unui copil care va fi si el dator sa educe mai departe.
Mi se pare
ca, lantul ortodoxiei se lungeste de la tine la copii si mai departe nepoti.Daca o veriga e subreda(si devine daca il las pe copil sa decida mai tarziu)lantul se poate rupe.Dar eu sint si minte ingusta si pacatoasa asa ca voi scrie cateva cuvinte ale parintelui Paisie Aghioritul:
'-...Cind copilul de mic se umple cu Hristos ,merge la biserica cu parintii,se impartaseste,canta,se roaga,mai tarziu cind se mareste si pleaca departe de parinti,chiar daca se afla intr-un mediu urat,nu este in primejdie.Caci este ca lemnul care,fiind imbibat bine cu ulei de in,nu-l mai vatama ploaia,deoarece este imbibat cu uleiul,si nu primeste apa.'
Roxana,parintelui Epifanie ii apartin cuvintele:'Sa vorbiti mai mult lui Dumnezeu despre copiii vostri decat copiilor vostri despre Dumnezeu'.Si tot de la acest parinte:
'Pentru o educatie crestina corecta a copiilor vostri e nevoie de putine cuvinte,mai mult exemplu si mai multa rugaciune.'
Doamne ajuta,
Joanna
Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.
Parintele Arsenie Boca
conchita spune:
ce frumoasa e scrisoarea lui Vlahuta, e prima oara cand o citesc! si e general valabila, cred eu, adica asta e morala universala. multumesc si eu Elena ca ai impartasit-o cu noi. vedeti, in loc sa ma gandesc cum citeaza Joanna (si tu ai nume binecuvantat! ) la puterea propriului exemplu si sa incep sa ma adun de pe drumurile indoielii+carcotelii, sa merg drept si sa ma las, cum se zice, in grija lui Dumnezeu, ma tot cramponez de teorii, concepte si alte bazaconii. no, ca m-am suparat pe mine acum. 
ma uit la voi cu pacatul invidiei, as vrea si eu ca Adela99 sa am pacea aceea a certitudinii care strabate din tot ce spuneti...voi aveti asa o caldura a fiintei ceva de neimaginat...stiu ca va vine de la credinta in Dumnezeu, dar mai stiu si cat de greu se capata asa ceva....
m-a impresionat tare ce zice parintele Epifanie...ma gandesc eu asa retroactiv ca asta ar trebui sa facem pentru toti cei pe care ii iubim, in loc sa ne chinuim sa decidem in locul lui Dumnezeu ce e mai bine pentru ei...
legat de educatie, mai am un gand. sa zicem ca vine copilul acasa ca a invatat el la scoala despre sistemul solar si te intreaba unde e Dumnezeu in universul asta, unde stau ingerii, cum arata ei, ce mananca, unde-i iadul etc. asa, si sa zicem ca nu mai e la varsta la care merg explicatiile simple (multumitoare). ma gandesc eu asa ca e infricosator sa iei pe cugetul tau un adevar prost spus si aiurea explicat care de fapt ar putea sa-ti indeparteze copilul de Dumnezeu in ultima instanta. sau, cand vine vremea sa fii confruntat ca parinte credincios cu alti adulti atei, sa zicem. ce spui copilului? ca aia mint? sau ca sunt rataciti? n-ai cum, ca nu-i drept in fata lui Dumnezeu, cine suntem noi sa judecam, nu?
am citit si pe linkul dat de Sabina, la "Cugetarea despre moarte" si restul predicilor despre moarte si m-a luat cu rau. asa mi s-a ingreunat sufletul...mai bine nu va zic de ce, ca va impovarez si pe voi cu ce mi se arata mie ca ispita a gandului...
daca bat campii, ignorati-ma.
Vianne spune:
Sabina, incearca sa ramai pozitiva si cu incredere in Dumnezeu. Va trec pe acatist duminica la Slujba, numai sa imi spui ce nume sa trec.
Pupici