Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare

daro26 spune:

Sabina, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe socrul tau! Iar voua sa va dea putere si mangaiere. Sunt multe pregatiri de facut pentru inmormantare, pentru pomenirile ce urmeaza, dar cu toata oboseala si atentia pentru pregatiri sa nu uitati sa va rugati pentru el. Asta e cel mai important lucru, care se pierde din vedere de multe ori in iuresul treburilor si grijilor. M-a impresionat reactia Sofiei, mititica de ea!
M-am bucurat sa aflu vesti despre Gandacel, sper sa revina pe forum cat de curand!

Fetelor, mi-era dor sa va citesc. Scrieti, sunteti formidabile.

Revin.


Roxana

amuleta spune:

Sabina, el sa-si gaseasca linistea iar voi sa treceti cu bine prin aceasta incercare.

joanna spune:

Sorina cu totii suntem supusi pacatului.Si nu e vina numai a aluia rau ci a noastra.De multe ori ma gandesc la cite prostii mi trec prin minte si apoi spun ‘ iarta-ma Doamne ca ala rau nu ma mai lasa in pace’.Iar ala rau cred ca ii spune lui Dumnezeu ‘nu eu Doamne ..mie nici nu mi-a trecut prin cap asa ceva….ea e vinovata’.Imagineaza-ti…
Daca eu si sotul ne trezim vorbind de cineva nu de foarte bine(si asta se intimpla mai ales in posturile mari) ne dadeam ‘pedepse’.De un anumit numar de ori rugaciunea inimii..sau Tatal nostru..orice rugaciune .E tare greu sa tii post .Sa faci fapte bune imposibil(spun asta caci te paste o mandrie dupa ce-ai facut ceva bun…de mai bine nu faceai).Mersul la biserica noi il tratam asa:simbata seara pregatim hainele,ne rugam,si ne ducem sa ne intilnim cu cel mai bun prieten, Dumnezeu a doua zi de dimineata.Simpla reteta ..nu?Iarasi e greu cu fapta.In toate astea eu spun ‘Doamne ajuta-ma ,ca fara Tine sunt moarta’.
Te rog frumos sa nu-ti acuzi sotul ca nu face, ca nu merge ..ca zice.Asta gandesc eu ca-i gresit.Tine tu post,roaga-te si pentru el ,incerca sa faci fapte bune..si te va urma.Negresit.Barbatul daca-l fortezi…l-ai pierdut din start.Roaga-l sa te duca la biserica si pe el trimite-l oriunde stii ca-i place….dupa o perioada intreaba-l relaxat daca nu vrea sa intre in biserica pentru scurt timp..si tot asa.
E foarte bine ca spune o rugaciune fie ea si in graba.Puteti spune rugaciunile impreuna si sa te oferi sa citesti tu.Iar tu citeste-le cu tot sufletul si ca si cum el nu ar fi acolo.Asa mai poti aduna rugaciuni ....
Postul negru e ceva tare greu(pentru mine) si eu nu prea pot sa-l tin.De cite ori am incercat nu am depasit ora 7 seara .Iar pacate am facut in acea zi mai multe ca oricand cred.
Incearca posturile de miercuri si vineri intai,apoi posturile din an,si restul vin de la sine.Acatistele nu se citesc usor cu inima…nici cu mintea nu-s usor de patruns.Mancatul de carne mie si mie si sotului ne taie rugaciunea si sporul.
Sorina sa te lumineze Dumnezeu si cere-I ajutorul mereu.Maica Domnului e grabnic ajutatoare dar eu zic sa ii citesti rugaciuni scurte la inceput si mai apoi Paraclisul sau Acatiste .Si cere mereu inger pazitor si pentru tine si pentru sotul tau.
Iarta-ma ca nu am mers o mila in papucii tai…dar iti dau sfaturi.Ce ti-e cu pacatul asta..Vorbeste cu duhovnicul cel mai bine.
Doamne ajuta,


Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

Elena spune:

Sabina, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe socrul tau !

Elena spune:

un articol interesant

RECLAMELE SI SUFLETUL NOSTRU
TRAIM FARA DOAR SI POATE intr-o lume caleidoscopica, intr-o lume poleita, intr-o lume sclipitoare. E de-ajuns sa deschizi televizorul pentru a te convinge de acest lucru. La orice fel de emisiune te-ai uita, te lovesc din cand in cand… reclamele. Uneori, dimpotriva, am senzatia ca reclamele sunt intrerupte de fragmente de film… S-ar parea ca-s bine venite, caci mai afli lucruri noi si utile, ca de exemplu: trebuie sa arunci periuta cat mai repede, pentru a nu da nas in nas cu virusii, sa-i “lucrezi” numai din taste pe colegii care te enerveaza, sa mananci napolitane, raspunzand cu gura plina la telefon si sa spui respectivului ca a gresit numarul, etc.

Mai aflu ca daca ai un brat plin de ciocolate poti spune ca “ai fost in paradis” sau ca matreata e flagelul inceputului de mileniu (cine oare m-a mintit spunandu-mi ca SIDA e acel flagel?…), ca barbatii “nu se mai satura de bere”, nu de sete, ci deoarece e musai sa strangi capace pentru concurs. Mai aflu si ca, de nu cumperi sapunul sau detergentul potrivit sau nu consumi sare iodata, esti un om terminat si “faci parte din turma”. Inteleg din ce vad ca reclamele la alcool sunt facute special pentru betivi. Replicile din spoturile publicitare observ ca au devenit “automatisme” in discutiile dintre tineri (gen “Pleaca, bre, ca iei vopseaua!”, “Inca una si ma duc”, etc.). Cred ca intai le-am auzit pe strada si apoi am inteles ca-s luate din reclame. Aflu, de asemenea, ca produsele de fast-food (numite inspirat in argoul american junk-food - adica hrana nesanatoasa, “moarta”, cu multe calorii) sunt naturale, probabil pentru simplu motiv ca au in continut cel putin un ingredient sanatos.


Inteleg din ce vad ca sexul, aluziile sexuale pot vinde orice produs (de la sapunul care face spuma pe pielea catifelata a top-modelelor, pana la branza topita a colegului care anima mintea unei fetite de clasa a III-a care se intreaba: “Daca ma saruta data viitoare!!?”. No comment!).

Ceea ce m-a socat indeajuns, incat am crezut ca voi avea cosmaruri, este macabra reclama ce ne recomanda sa nu folosim copiii la incalzirea sufrageriei, caci “copiii nu sunt combustibil”… Dar si aceea in care unui tanar ii iese un mic “alien” suparat din stomac, pentru ca nu a citit cu atentie prospectul produsului din care consuma.

Reclamele nu ne mai conving, ci ne sperie, ne socheaza si uneori ne si scarbesc. Prea mult, ajunge! Inca un fenomen saturat, spun multi. Ei devin suspiciosi orice le-ai spune. Omul modern se simte mintit, furat, inselat de stralucirea aramei ce seamana izbitor cu aurul. Dar nu e acesta aurul. Iar daca e sa li se spuna oamenilor: “Uite, acesta-i aurul”, te privesc banuitor. Iar lipsa increderii, banuiala, de buna-seama, e pacat.

Credinta este din auzire (Romani 10, 17), dar vai, “nu mai credem tot ce auzim”. Ne-am ars cu atatea reclame, incat suflam in orice. Suntem suspiciosi permanent, credem ca toti au un interes ascuns, toti vor ceva de la noi[1]. Si pe Hristos Il tinem departe de noi din aceleasi motive… Hristos a venit sa ne dea, nu sa ne ia. El cere inima noastra pentru a o umple, inca de aici, de bunatatile ceresti. El e aurul de care vorbeam, dar noi prea am fost mintiti si putini mai credem ca El e raspunsul la toate intrebarile noastre, ca dupa El tanjeste sufletul nostru, ca El este ceea ce ne trebuie. La Hristos nu avem alternativa viabila. Multe sunt pe lumea asta, insa noua nu ne trebuie. Bine spunea dumnezeiescul Pavel cand afirma: Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos (I Corinteni 6, 12). Mi se poate reprosa ca le vad pe toate teologal, dar, spunea N. Steinhardt, conditia umana e o conditie teologala[2].

Exista un cuvant evanghelic care ma pune pe ganduri de fiecare data cand il descopar rasfoind Scriptura: Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el; Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac. (I Ioan 2, 15-17).

Acestea trei: “pofta ochilor”, “pofta trupului”, “trufia vietii” le vad a fi in antiteza cu cele trei voturi monahale: pofta ochilor si saracia de buna voie; pofta trupului si castitatea; trufia vietii si ascultarea neconditionata. Voturile, in acest caz actioneaza ca niste capace, ca niste inchizatoare de robinet. “Canalele” sunt astupate! Pe de alta parte, cei din lume care insa nu vor sa fie din lume, sunt bombardati de sute de mesaje comerciale zilnic… Toate ne invata cate ceva, toate deschid robinetul. Toate ne deschid spre lume, de fapt spre minciunile ei. Toate ne starnesc pofta ochilor (”trebuie sa-l ai”, “e timpul sa ai si tu…”, “doreste-ti mai mult”, “n-o imparti cu nimeni”), pofta trupului (”rasfata-ti simturile”, “pentru barbati adevarati”), trufia vietii (”fii cool”, “iesi din turma”, “pentru ca meriti”, “fac ce vreau, dar stiu ce fac”). Adevarul este ca “ni se dicteaza dorinte ce ne-ndurereaza” (Alain Souchon).

Ma intrebam deunazi daca oamenii cu idei din publicitatea romaneasca sau de aiurea au studiat teologia, nu de alta, dar cunosc mult prea bine elemente de ascetica (stiu sa sageteze, stiu sa stimuleze neputinte si patimi, sa creeze dependenta). Bine au facut anumiti ierarhi cand au cerut neimplicarea slujitorilor altarului in industria reclamelor (advertising-ului)… Si totusi sa nu stam cu mana-n san, dar ce putem face?

Sa le evitam cat putem! Sa recomandam, cu dragoste, sa nu se mai experimenteze idei morbide si mincinoase pe cobaii telespectatori. Bietii de ei, ce vina au? Dau sonorul mai incet si asteapta sa vada in continuare, “peste cateva momente”, interesantul talk-show, dar de fapt… au si uitat la ce se uitau. Nu mai conteaza. E vremea rugaciunii. Se cere atentie sporita, caci diavolul ne ajuta si el sa uitam ca vorbim cu Creatorul lumii, intervenind cu “reclame”…

Si ne da noua, celor ce mergem spre somn, odihna sufletului si trupului…

——
Note:

[1] Un redactor publicitar (copy-writer), personaj de roman, descopera in cateva randuri mentalitatea celor de bransa: “Lucrez in publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care va vinde rahat. Acela de va face sa visati la lucruri pe care n-o sa le aveti niciodata. Cer vesnic albastru, gagici care nu-s niciodata nasoale, o fericire perfecta, retusata pe Photoshop, imagini bibilite, muzica ultimul racnet (…). Apostolatul meu e sa va fac sa va curga balele. In profesia mea nimeni nu va doreste fericirea pentru ca oamenii fericiti nu consuma” (Frederic Beigbeder, 199.000 lei, Pandora-M, 2004, p. 23). Cuvintele pot parea dure, dar exprima o realitate.

[2] N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 111.


sursa:
http://ro.altermedia.info/?p=2316

casandra spune:

Sabina, Dumnezeu sa il ierte!

amuleta spune:

N-o sa spun nimic despre mesajul lui Joanna, ca nu vreau s-o smintesc.
Carnea multa te face putin mai agresiv, mai nelinistit si prea multa mincare incetineste rugaciunea. Dar si prea putina, pe mine ma face sa obsedez cu gindul la frigider si s-a terminat cu rugaciunea.
Cred ca un duhovnic stie cel mai bine ce poti face fara s-o iei razna, adica sa fie mai rau ca inainte. Ca una patita de nenumarate ori, sint foarte prudenta in experimente sufletesti, ca n-am un duhovnic bun.
Rugaciunea la Maica Domnului este extraordinara dar cred ca trebuie sa ai putintica rabdare cu ea, s-o faci cu multa blindete si sa ai icoana ei in fata ochilor. S-ar putea la altii sa fie altfel, nu ma luati de experta. Cum era aia cu orbul care conduce pe alt orb ? Eu vad discutiile astea mai degraba ca pe alea de la Alcoolicii Anonimi in care se face schimb de experienta.

star33 spune:

quote:

---

Originally posted by amuleta
Cred ca un duhovnic stie cel mai bine ce poti face fara s-o iei razna, adica sa fie mai rau ca inainte. Ca una patita de nenumarate ori, sint foarte prudenta in experimente sufletesti, ca n-am un duhovnic bun.
Rugaciunea la Maica Domnului este extraordinara dar cred ca trebuie sa ai putintica rabdare cu ea, s-o faci cu multa blindete si sa ai icoana ei in fata ochilor. S-ar putea la altii sa fie altfel, nu ma luati de experta. Cum era aia cu orbul care conduce pe alt orb ? Eu vad discutiile astea mai degraba ca pe alea de la Alcoolicii Anonimi in care se face schimb de experienta.

---

Eu am fost tare prinsa o vreme in cele duhovnicesti, citeam foarte mult Sfintii Parinti, incercam sa spun Rugaciunea Inimii pana adormeam, ma rugam in fiecare seara. Si in loc sa fiu mai linistita, din contra! Visam urat, eram intr-o permanenta stare de stres, eram tulburata. M-am spovedit si l-am intrebat pe duhovnic ce se intampla si mi-a raspuns ca cel rau vede ca eu intru pe calea cea buna si nu sta degeaba si ma sfatuieste sa ma rog in continuare, sa nu abandonez rugaciunea, ca tocmai asta vrea si cel rau.

Dupa spovedanie m-am simtit mai bine, dar acum, dupa un timp, am aceleasi probleme, stres, neliniste si cu cat ma rog mai mult ele se amplifica. Voi patiti asa ceva ? ce trebuie sa fac, sa vorbesc din nou cu duhovnicul meu, sa ma spovedesc mai des?

Teolina spune:

Star, eu zic sa mai vorbesti cu duhovnicul tau. Dar banuiesc ca iti va spune acelasi lucru. Eu cred ca ti se intampla ce iti zicea el, dar asta e acum, va trece in timp si probabil ca vor veni altele... Mie mi se intampla alta chestie, daca ai vazut ce am scris mai sus, nu i-am spus duhovnicului, dar ii voi spune, desi stiu ce se intampla. Ai credinta si roaga-te, o sa fie bine. Toti suntem incercati intr-un fel sau in altul. Stiu ca esti tentata sa abandonzei rugaciunea poate, dar exact asta si vrea cel rau, de aia ai starile astea, ca sa te faca sa renunti. Ma gandesc la tine, Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze! Roaga-te Maicii Domnului, nu cred ca e acum cazul sa citesti paraclisul sau acatistul, ci roaga-te ei cu cuvintele tale, te va ajuta sigur. Sau poate gresesc eu zicand asa de paraclis sau acatist, intreaba-l pe duhovnic.

Pupici tuturor!

star33 spune:

Multumesc, Teolina pentru sfat si incurajari! Acum inteleg de ce viata crestina este o LUPTA! Uite, trebuie sa luptam cu noi insine si asta e cel mai greu. Am vazut ce patesti tu cu rugaciunea de la Caraiman. Eu am tinut acea rugaciune 40 de zile, sunt sigura ca poti sa o tii si tu !!Nu renunta sub nici o forma! Eu am tinut-o intr-o perioada cand eram foarte suparata din cauza unei probleme si imi doream foarte mult rezolvarea ei.

Asa o sa fac, o sa vorbesc cu duhovnicul, ca altfel simt ca imi pierd mintile! Vorba Amuletei, o iau razna altfel!

Am gasit un post tare frumos la "In fiecare zi cu Dumnezeu", care incepe cu "Caci nu stim cum trebuie sa ne rugam..." , care explica incercarile astea prin care trecem : http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=9&TOPIC_ID=37789#890524