Sa merg urgent la psihoterapie?

Inainte de a ramane insarcinata imi faceam un milion de vise frumoase: cum as vrea sa fie bb, ce o sa-l invat, cum o sa-l imbrac etc. etc. De cand am aflat ca sunt insarcinata, cosmarurile dureaza si ziua si noaptea. Cel mai rau e cand sunt treaza: daca nu voi duce sarcina la termen, daca bb e bolnav, daca are malformatii, daca... daca... daca... Nu reusesc deloc sa ma adun si sa-mi imaginez ceva bun. Plus o mie de superstitii. Inainte ma ajuta duhonicul meu, dar acum ma streseaza si el ca nu sunt cununata si nu e bine etc. etc. Cei din jurul meu au ajuns si ei cu nervii la pamant, pana si pisica a slabit, eu merg la baie din 3 in 3 min. sa vad daca nu e vreo picatura de ceva, orice se intampla in jurul meu e filtrat si analizat si catalogat drept "potential factor negativ". Incepe sa-mi fie mila de bb, ca are o mama asa nebuna.

Deja ma simt parca mai bine.
Si da, sunt dependenta de (mi-am comandat si 2 tricouri).

Elena, 10s.+5zile

lucia_cs spune:

Libra draga mea,
aceste stari le avem cu toate, la tine e posibil sa fie putin mai marisoare pentru faptul ca ai trecut prin spaima despre care ne-ai povestit in care multi ti-au spus ca bebe este oprit din evolutie.

Fiecare dintre noi cand realizam ca suntem insarcinate este imposibil sa nu ne facem griji, de la "Nu resusesc sa mananc destul, distrug eu sanatatea copilului?" pana la "Oare am sa-i pot oferi mereu ceea ce-i trebuie?"

Aceste stari o sa-ti treaca, dar si tu ai un rol de jucat, de data asta "rol principal".

Tu sa nu te gandesti decat la bebe ca va fi bine si sa sa-L rogi mereu pe Dumnezeu sa fie alaturi de tine.

M-am bucurat sa vad ca la sfarsit ai zis ca te simti mai bine, oricand ai probleme scrie aici si mereu va fi cineva care te va putea ajuta.

Ai grija de voi!

_
Lucia sotia lui Csaba si mamica in devenire (12 sapt).

www.cisst.org/ftp/Lucia/" target="_blank">Poze Bunny

Tonnia spune:

Subscriu la ce a spus Lucia. Cred ca toate avem astfel de stari, intr-o masura mai mare sau mai mica, mai ales la prima sarcina. Si pe mine m-au napadit brusc toate angoasele de cand am vazut testul pozitiv!

Ideea e ca in afara de faptul ca trebuie sa-ti faci datoria, adica sa-ti faci analizele, sa te alimentezi cat poti de corect, nu ai ce face, decat sa incerci sa gandesti pozitiv si sa ai incredere ca cineva acolo sus vegheaza asupra ta!

Luana spune:

Draga mea,

Eu vin sa iti spun ca toate sunt bune si frumoase si ca bebe al tau creste bine si e sanatos si perfect!

TREBUIE SA GANDESTI SI SA SIMTI ASA!

Cum e dupa ce faci o supa? Nu te simti putin cam obosita? Mai prinzi si miros, mai ca iti vine sa renunti si sa inchizi focul, ca te-a luat somnul s.a.m.d.
Dar cum tre sa fie pt. trupul si mai ales pt. sufletul nostru cand pre-gateste un pui de om, cand plamadeste o minune, nu doar o supa pe care o poti gresi din cand in cand? Normal ca simtim epuizare din vreme in vreme.
In urma cu 5 ani am ramas pe neasteptate insarcinata pt. prima data in viata mea
(si a doua oara s-a intamplat la fel - pe neasteptate adica; ce sa facem - suntem oameni simpli si ne lasam copiii sa decida cand e mai pentru ei sa vie in lume; si zau ca n-au gresit; au ales miraculos CELE MAI MINUNATE MOMENTE DIN/ PENTRU DESTINUL NOSTRU si ne-au adus sansele, curajul si belsugul pe care nu le-am fi avut fara ei)
si - pt. primele 5 secunde, privind testul de sarcina, mi-au navalit in cap toate legendele nefericite despre sarcina, bebei nereusiti, casnicii ruinate de aparitia celui de-al treilea ... copilul. Numai prostii.
Da' ingerasul pe care il aveam in mine nu m-a lasat sa continui cu aberatul - m-a scuturat si mi-a dat viziunea miracolului pe care il traiam. Asta am simtit amandoi, eu si iubitul meu sot, deodata si nimic nu ne-a mai intors din gand (eu sunt tare norocoasa, ca el si-a dorit copilasii nostri mai fierbinte decat mine, la inceput, cu mai mult curaj, si a dublat grija si dragostea de care puii asteptati de noi au nevoie;).
In putine cuvinte - AM MENTALIZAT POZITIV CLIPA DE CLIPA
(nemaipunand la socoteala cele 5 nefericite secunde).
Stii ce am facut? Am mers cu iubitu' de sot la librarie si mi-a luat o carte - "Cum sa fii frumoasa in timpul sarcinii". Nimic altceva din ce-am frunzarit. Doar asta. Am gasit acolo sfaturi despre dieta, date despre evolutia fatului, greutate si multe poze cu mamici frumoase. Pe atunci lucram intr-o biblioteca si aveam acces la tot ce se publicase, dar n-am vrut sa ma incarc prea tare. Si sa stii ca a mers - cred ca n-am mai fost vreodata mai frumosa si mai fericita. Mai aveam si eu vise de noapte, nechemate, cu copii monstruosi, dar le alungam iute si le uitam pana dimineata, pt. ca nu VOIAM sa le dau atentie. Am inteles ca e jocul hormonilor, in parte - ne combina temerile stranse in subconstient si le augumenteaza.
Intelegi? Nu voiam sa tin nimic negativ in mine (si aveam si noi probleme su socrii, ne mutam intr-o casa noua, nu aveam prea mult ajutor, mai incercau unii si altii sa ne intoarca din drum, dar nu reuseau; cat despre mine, ce sa zic -aveam inerenta oboseala si slabiciune de sarcina, ma duream oasele de parca voiau sa renunte la rostul lor si sa ma lase intepenita pe veci s.a.m.d.; e normal; viata noastra nu se mutase intr-un glob de sticla.). Oricine ne vedea simtea fericirea noastra - eram mai fericiti decat toti iluminatii din lume pusi laolalta - zambeam si parca aveam aripi la picioare, pluteam pe nori de fericire. Bebe ne dadea energii nebanuite.
Am mentalizat pozitiv, cum iti spuneam - de aceea am avut un bebe sanatos si bun, care nu m-a stresat o clipa, m-am refacut repede dupa cezariana (necesara, ..., dar nu-i sfarsitul lumii; a trecut), am avut atata lapte sanatos si hranitor de ma imbaiam toata din zori si pana si in seara, iar bebe nu mai prididea cu papatul si cu ingrasatul (ma intreba doctorita daca n-o indop pe ascuns cu altceva). Ce sa zic!... O experienta minunata! Ne-am zis inca din dimineata de dupa nastere ce si cum despre bebe 2 - adica sa vezi ce curaj aveam! Si am tinut-o cu planurile de fericire pana in vara asta, dupa 4 ani ju'mate, cand bebe 2 ne-a facut surpriza sa ne aleaga pe noi si pe draga de Miruna, surioara lui. Sa nu iti imaginezi ca acum e simplu, ca avem toti sacii in caruta, ca tot e lapte si miere si ca bebe e bombonica - bebe s-a anuntat odata cu acceptarea pt. primul meu job serios in Canada (asa ca am tinut secretul 5 luni, cat nu s-a observat), dar colegii si sefii au avut timp sa ma cunoasca profesional, m-au placut si mi-au promis ca ma vor astepta la un an dupa intreruperea activitatii; in plus suntem in cautare de casa, locuim intr-un oras nou, ne zbatem pt. joburi si salarii mai bune, dar stii ca toate parca au aripi mai puternice de cand contribuie si baietelul din burtica cu plusul lui de energie si speranta? Toate parca merg mai usor, avem rezultate rapide si nesperate in toate. Zau! Nici nu prea avem timp sa ne gandim la rau si la temeri.
De asta nu pot uita ce mi-a spus mama in dimineata in care am anuntat-o despre faptul ca sunt insarcinata pt. prima oara - "Copilasul va veni cu spor si nu trebuie sa va temeti! El aduce cu el sansele voastre! Asa ai fost tu, mama!(n.m. ca eu sunt prima nascuta). Doar ce ne luasem, nu aveam de nici unele, ca bagasem prea multi bani in nunta, iar dupa 2 luni te-a simtit pe tine si ne-a venit curaj sa le facem pe toate si toate ne-au mers din plin."

O prietema m-a abonat la o revista pt. mamici, dar am evitat sa o citesc, ca nu gasesc decat nastrujnicii numai cu ce NU tre' sa fac, ce NU tre sa mananc, ca iese copilu' asa si pe dincolo, un extraterestru s.a.m.d. Stii ce? Nu ma intereseaza!!! Am grija de mine, dar nu pot sa imi fac viata iad, incarcandu-ma cu toate teoriile. Le-am evitat si pe prietenele mele, care au avut sarcini dificile (serclaj, diabet de sarcina, travaliu interminabil etc.) si sunt mai rau ca Nostradamus (au uitat ca eu mai trecut prin asta si ca am o fetita minunata si sanatoasa care a fost odata embrion, fat, bebe etc.). Ca de ce ma vopsesc (pai daca nu ma vopsesc la 2-3 luni arat ca bunica mea, ca am mai mult de 50% par alb, si chiar ca ma apuca plansul si mila de mine), ca de ce fac amor, ca sotul meu poate astepta si el 9 luni, ca n-o fi foc (dar eu nu vreau sa astept, na! ca il iubesc si mi-e dor de el!), ca sa nu mai merg la slujba, ca e periculos (da' ce? ori sunt bolnava?) s.a.m.d.

Nu e simplu, asa-i - am insomnii agasante aproape noapte de noapte, mingiuta pe care o port cu mine e uriasa (mai am 2 luni si arat ca in ziua in care am nascut-o pe Miru), dar mi-e drag de ce mi se intampla, ma ingrijesc si ma simt frumoasa si iubita, stiu ca depinde de gandul nostru bun sa plamadesc o fiinta perfecta si intreaga si mai stiu ca voi fi prea batrana sa mai incerc asta vreodata si nici energie pt. 3 sau 4 copii nu avem, ca sa fim sinceri (am 31 de ani si jumatate). De ce sa nu gust bucuria cu tot nesatul?

De aceea, Draga mea, te rog frumos sa iei gandurile frumoase cu tine, iar pe celelalte sa le speli cat mai iute. Toate "burticoasele" (vorba cuiva de pe forum) avem junghiuri, dureri de oase, greturi, spaime, oboseli, dar tre' sa gandim cat mai mult la bucuria pe care o traim si la bebele perfect care va pregatit curand sa ne sada in brate. Eu - de pilda - mor de curiozitate sa vad cum puiu' asta seamana cu mine (e musai!), pt. ca fetita noastra e leita sotului si in toate am avut prilejul sa il (re)cunosc pe iubitul meu. Iti dai seama ce provocare minunata ne daruieste natura?

Vorbesc in multe superlative. Sa nu crezi ca am fumat ceva ierburi ... Pur si simplu simt sa este sectiunea din viata mea care merita pe deplin cuvintele mari si intregi.

Ai grija de tine! Toate vor fi EXTRAORDINARE in ceea ce-l priveste pe bebelusul tau!

L.

Luana spune:

Draga Libra,

tocmai am citit in urma mesajele tale.

Inteleg de ce in sufletul tau sunt atatea indoieli si spaime.

Imi amintesc ca primul medic la care am mers mi-a dat sa iau din prima o sacosa de medicamente. Se uita pretios la eco, imi facuse si tuseu vaginal, avea o mina incruntata si rece (sa nu crezi ca-i medic barbat! e o dama, draga mea!), nu facea comentarii - doar scria misterioase notite in dosarul meu. Am indraznit intr-un tarziu : "Nu va suparati? E ceva rau? Ce-i cu mine? Cum e bebe?" Mi-a raspuns dupa o vreme cu un ton de teatru antic, ca spera sa fie bine, dar ca imi prescrie ... nenumarate, ca sa fiu eu si embrionul meu in siguranta. Dar numai siguranta nu simteam in ce imi spunea. Am plecat de la doctorita asta, faimoasa, ce sa zic, dar mi-am jurat ca nu ma mai intorc. Am mers la alta doctorita. Nu i-am spus nimic despre precedenta consultatie. Pentru ea totul s-a aratat normal cu mine si cu bebe si eu am ales-o pe ea. Am indragit-o din prima si am capatat incredere in ea. (Chiar si acum i-am scris si i-am cerut sfatul). Daca nu imi "cadea cu tronc", cautam in alta parte. Ori am fost eu extraordinar de sanatoasa, dar bebe al meu a crescut sanatos cu vitamine si minerale de sarcina si cu asistenta profesionista a unei doctorite careia ii sunt indatorata. Si aici am avut acelasi noroc, cu o doctorita in ale carei minte + maini am incredere sa ma las.

FA CEEA CE SIMTI! Alege doctorul pe care il simti bun pt. tine si opreste-te la el! Instinctul matern deja functioneaza. Nu vei gresi.

L.

Roxee spune:

Luana, foarte fain mesajul tau catre Libra. Si catre toate burticile .
Ai dreptate. Trebuie sa gandim pozitiv.
John C. Maxwell, in cartea sa "Incepe sa gandesti" spune ca ceea ce ni se intampla astazi este rezultatul a ceea ce am gandit ieri, dupa cum ceea ce gandim astazi se va materializa in ceea ce vom trai maine.

Oricum, ceea ce ne-ai impartasit ca fiind experienta ta cu cele doua sarcini m-a inspirat si m-a... imbarbatat.

Multam fain ,

6+

andira spune:

Luana, frumos mesaj!
Eu iti multumesc pentru el, si pentru ca ma ajuti sa-mi depasesc temeri pe care fiecare le are!
Sunt sigura ca si Libra va gandi la fel.

Pupici!

danuta_t spune:

Libra, cred ca toate mamicutele la prima sarcina trec prin tot felul de nelinisti. Stiu ca e greu, dar incearca sa lasi toate gandurile negre deoparte. Nu iti fac bine tie. TU trebuie sa te BUCURI de miracolul la care participi.
In primele luni eram si eu groaznic de ingrijorata. Doua lucruri m-au ajutat sa gandesc pozitiv:
- mi-am ales un dr care are o tinuta si o voce care nu ma lasa sa ma isterizez la fiecare consultatie; citeam de tot felul de probleme potentiale care ar putea aparea in sarcina si in prostia mea, credeam ca toate o sa mi se intample mie; dar fiecare vizita la dr imi dadea tot mai multa incredere ca nu are ce sa se intample rau
- citisem undeva ca in 99% din cazuri, organismul femeii stie daca fatul este in regula sau nu si face ceea ce trebuie (altfel lumea ar fi plina de oameni bolnavi, iar daca urmaresti statisticile, populatia globului este tot in crestere de o gramada de ani).

A, si inca ceva: refuza sa asculti povesti negative despre sarcina si nasteri. Sunt destui oameni care au o placere deosebita in a povesti sau exagera chestii de genul asta. Nu vad de ce am fi obligate sa ascultam ceea ce nu dorim, numai asa din politete. Spune-le direct ca nu vrei sa auzi asa ceva si crede-ma, nu se vor supara - esti gravida si vor da vina pe hormoni.

Inca nu am nascut, dar deja ma gandesc la un al doilea copil, tocmai pentru a savura din nou aceasta perioada de gratie.

Gandeste pozitiv, bucura-te de sarcina care o ai si vei avea un copil frumos care o sa iti lumineze viata.

Dana si bebelica sapt.36+

Libra spune:

Nu mai stiu cum sa va multumesc pentru sfaturi, incurajari si lamuriri. Ma emotionez pana la lacrimi cand vad atata solidaritate (si nu cred ca e din cauza hormonilor). Ma rog la Dumnezeu pentru noi toate, sa ne dea sanatate si putere, sa ne bucuram de prunci.

Va pup cu mare drag,

Elena

P.S. Dr. mea e o tipa super si am incredere deplina in ea, numai ca nu o pot acapara (si-asa o sun aproape zilnic si merg la ea saptamanal). In plus, saraca e mai mult ginecolog decat psiholog si asta e f. bine.

adelamaria spune:

Luana, MULTUMESC! Multumesc din suflet! Nici nu stii cat de mult bine mi-au facut cuvintele tale si mai ales linistea si seninatatea care se simte in spatele lor! Ai fost medicamentul de care aveam nevoie!...Sa-ti dea D-zeu numai bine si multa fericire pentru ca ce ai facut tu pentru mine scriind acel mesaj (care nici macar nu-mi era adresat!), n-a facut nimeni de un an de zile!...Un an in care am cautat cu disperare raspunsuri la toate nelinistile mele, la toate problemele...un an in care am citit, am cautat, m-am informat...am plans si am suferit pentru ca nu gaseam raspunsuri...Iar tu mi-ai dat o lectie pe care nu cred ca o voi uita! De fapt, sunt sigura! O sa-mi printez mesajul tau, o sa-l pastrez si o sa-l reitesc ori de cate ori ma va cuprinde din nou tristetea...Si-l voi arata sotului! Sa vada si el, sa inteleaga...sa indrazneasca...Esti minunata! Multumesc din nou!
Iar tu, Libra, incearca din toate puterile sa gandesti pozitiv! Fii optimista, fa exercitii de fericire in fiecare zi! Reactiile tale de acum sunt pe undeva normale si justificate, dar incearca sa le ignori!
Nimic rau nu se va intampla puiului tau! Are deja un ingeras al lui care il vegheaza! Cununa-te, daca asta iti doresti si te va face sa te simti bine! Dar nu mai asculta pe toti "binevoitorii"! Lasa-te dusa de instinct si totul va fi bine! Sunt convinsa!
Mai asteptam vesti de la tine, sa ne spui ca ti-ai revenit si ca te bucuri de fiecare clipa din perioada asta minunata!
Pupici!

Luana spune:

Multumesc.
nu as fi crezut ca ceea ce am scris va avea ecou atat de puternic in voi.

va multumesc!
Sa fiti fericite!

L.