O singura biserica? (5)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 7

Elena spune:

Draga Ana, eu iti doresc din inima sa nu-ti treaca vreodata pacea , ci ea sa ramina mereu in sufletul tau !

Cat despre raspunsuri, stai linistita, raspunde-mi cand vrei si cand poti tu, atita doar ca mi-as dori s-o faci cu aceeasi pace sufleteasca pe care o ai acum si niciodata cu inima tulburata !

antoioana spune:

Elena, pai stai ca noi vorbim de acceptari diferite. :))Daca-i vorba de acceptare drept crede si nu cerceta, dupa care vine intelegerea, daaaa...probabil ca-i tare bine. Daca insa pornesti de la acceptarea aceea care implica niste compromisuri (de fapt cred ca nici nu putem porni de la ea...pornim de la incercarea de a intelege, esec, neintelegere, compromis, acceptare fortata...), atunci cred ca individul este intr-o lupta continua cu el insusi si cu Dumnezeu.
Oricum, ma bucur pentru tine ca au fost lucrurile asa cum le-ai povestit.
Conchita, stai acolo in pacea aceea daca e bine!

Numai bine!
anto

...ce-ntamplare cu mine Anto, ce minune cu ei Ioana si Stefan...

conchita spune:

fetele mele dragi, nush daca e chiar pace, ca ma nascui nelinistita. dar e asa o stare, ca parca imi galgaie rasul in gatlej, sau cum se spune? imi vine sa rad tot timpul ca prostu, o fi, n-o fi cazul. cre'ca totusi ii spune fericire si o fi venit odata cu intelepciunea varstei, te pomenesti? :)) ca io asa, de felul meu pacatos, nush daca am facut mare lucru s-o merit.

asa, si-acuma sa raspund la intrebarea Elenei: Elena, in cazul partilor din Biblie care nu imi sunt accesibile pe nici o cale -a mintii sau a sufletului, actionez ca strutul, adica unde nu cunosc si intuiesc ca niciun raspuns omenesc n-ar fi posibil inca, nu pretind nici un raspuns. am o singura certitudine -aceea ca Dumnezeu exista, intrupat in Iisus. restul are valoarea de detaliu si nu ma preocupa fundamental. adica in indoieli nu cad cand nu inteleg ceva din Biblie, nu consider ca un semnal de alarma ca, gata, Biblia e o carte scrisa de oameni si deci supusa erorii si subiectivitatii -pentru ca am gasit dovada. ma raportez tot timpul la Iisus cand citesc din Biblie, iar asta inseamna ca o interpretez ca pe o carte revelata, dar transcrisa de oameni ca si mine - chestie care nu ii scade cu nimic din Adevarul revelat. asa cum eu receptez de multe ori eronat ce este cu adevarat credinta si cum se merge pe calea asta, chiar daca Dumnezeu imi vorbeste si mie direct, ca si tuturor celorlalti oameni, poate tot asa s-a intamplat si cu cei care au transcris revelatia, cei care au copiat manuscrisele, le-au tradus, le-au transformat de-a lungul vremurilor. poate gresesc chiar acum, spunand lucrurile astea, si sa ma iertati atunci...ce vreau sa spun e ca nu pun versetele dilematice din Biblie deasupra lui Dumnezeu, ca importanta, si nu le iau ca pe o piatra de poticnire. pentru ca am o experienta dezastruoasa cu incercarea de a intelege de ce a spart Moise tablele originale ale Legii?? si mai bine nu ma gandesc la asta, pentru ca importante sunt Legile in sine, care nu au nici un cusur. Dumnezeu are grija ca Adevarul sa ajunga la oameni, chiar daca uneori pe cai mai ocolite, alunecoase, primejdioase, confuze...dar e acolo, sigur e acolo. ideea e ca nu ma preocupa calea, mediul in care circula acest mesaj de Adevar, ci Adevarul in sine.

cam asta e.

casandra spune:

Draga Conchita, mi-am amintit ca, la un moment dat, te intrebai cum sa fii smerit, dar sa iti pastrezi si demnitatea.
Am gasit intr-un articol ( http://www.sfaturiortodoxe.ro/sofian_smerenia.htm ), cateva cuvinte ale parintelui Sofian despre smerenie:
"Smerenia este o mare demnitate sufleteasca."
"Un act de smerenie marunta - asa cum marunti suntem si noi -, de buna-cuviinta si de seriozitate este sinceritatea."
"Un om smerit e un om care tine legatura cu Dumnezeu prin rugaciune. Si Dumnezeu, fiindca este smerit si plin de dragoste, il inspira pe cel smerit ca in toate sa fie pe cat se poate de implinit. Aceasta insa ramane pentru fiecare sa experimenteze in propria sa viata."
"Smerenia este dumnezeiasca si nu se poate dobandi decat prin lucrare, prin lucrarea poruncilor, plinirea poruncilor".
"Dacã vrem sã fim smeriti, sa tinem randuielile crestine."
"ostenelile trupului conteaza foarte mult pentru dobandirea smereniei. Adica postul, metaniile, asceza aceasta trupeasca si sufleteasca, pazirea ochilor sa nu vada desertaciunile vietii, pazirea gurii sa nu spuna vorbe rele - <pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele>, asa cum se canta la slujba de seara."
"Asa încat smerenia inseamna in primul rand buna-cuviinta si respect reciproc; inseamna lupta impotriva mandriei"
"Sa nu spui ceva prin care sa-l umilesti pe celalalt, sa-l rusinezi, ci sa incerci sa-l ajuti cu adevarat. Daca ii spui sincer niste lucruri, el simte, te aude si te respecta."

"Intre umilinta si smerenie este o apropiere, pentru ca prin umilinta vine smerenia, daca umilinta este acceptata din interior. Mantuitorul a fost umilit, a fost umilit de oameni; dar a fost si smerit prin dumnezeirea Lui, izvorul smereniei si al dragostei Lui. Daca nu este acceptata umilinta, apare o revolta in noi. Daca este acceptata umilinta, devine smerenie si atunci e unita si cu rugaciunea si te rogi pentru dusmanul tau care te-a umilit. Daca ajungi la aceasta stare, ai smerenia si o porti inaintea lui Dumnezeu."

"- Parinte, cum putem renunta la orgoliul intelectual?

- Orgoliul intelectual este un fel de nebunie. Pentru ca ti se pare ca toti se invartesc in jurul tau, ca tu esti stalpul de lumina pentru toata omenirea, si trecuta, si viitoare. Acesta e orgoliul cu gradul cel mai înalt. E o mare prostie, pentru ca totdeauna au fost oameni mai invatati decat mine, mai priceputi decat mine, mai frumosi decat mine, mai intelepti decat mine; multi altii, dintre contemporani si din istorie, au fost în trecut si apar în viitor. Incat a ma face pe mine centrul inteligentei, centrul centrelor, asta este o lipsa de buna-cuviinta in primul rand. Si e bine sa-si revina o astfel de persoana... este bine sa mai posteasca, sa se mai roage lui Dumnezeu, sa mai citeasca niste lucruri duhovnicesti. Si, daca e sincer in acelasi timp, se vindeca."

Theiuta spune:

Fetelor, ceea ce voi scrie acum nu prea are legatura cu subiectul , dar sint sub puternica impresie a suferintei Suveranului Pontif.

Am ascultat la Tv, ca cel mai mare vis al Papei a fost sa uneasca bisericile surori. Ca a recitat Crezul fara adaosul specific catolicilor Filioque.

Si-a cerut iertare negrilor, evreilor, tuturor celor pe care Biserica Catolica i-a suparat vreodata cu ceva.

A restituit o icoana a Maicii Domnului, foarte pretioasa< Bisericii Ortodoxe Ruse.

Un mare crestin...sau mai bine as spune un exemplu pentru toti crestinii lumii, fie ei protestanti catolici sau ortodocsi!!

Theiuta

http://community.webshots.com/user/theiuta

casandra spune:

Astazi, la sfarsitul slujbei, parintele ne-a amintit ca liderul bisericii de apus a trecut la cele vesnice si ca toata crestinatatea este in doliu, intrucat Papa s-a luptat, pe parcursul celor 26 de ani cat a stat in fruntea bisericii catolice, pentru binele intregii umanitati.
Dumnezeu sa il odihneasca!

adusca spune:

O religie in zdrente

Pentru cã omul este o fãpturã conflictualã, nici una dintre marile religii nu este "unitarã". Ar fi fost straniu ca religia noastrã - crestinismul - sã aibã, ea singurã, o coeziune fãrã fisuri. N-o are. Dimpotrivã: istoria lui de douã milenii a devenit arena unei puzderii de interpretãri divergente ale Revelatiei. Au rezultat trei mari ramuri confesionale (ortodoxia, catolicismul si protestantismul). Si pe lîngã ele, încã vreo 300 de asa-zise denominatiuni (neo-protestante).

Toate au apãrut din cearta unor iluminati sau din ambitia unor lideri orgoliosi. Ce-i drept, oamenii spiritualizati, atîtia cîti mai existã, stiu cã acest mozaic e înselãtor (stiind, cu alte cuvinte, cã adevãrul e unul singur). Majoritatea celorlalti, prinsi în capcana acestei lumi, au impresia înduiosãtoare cã numai ei au dreptate: ei si biserica lor, mare sau micã. Privit din afarã, crestinismul seamãnã cu Turnul Babel. E un edificiu complex, dar neterminat, întrucît constructorii sãi nu vorbesc aceeasi limbã.

În rarele momente de pace (prin "pace" înteleg nu atît lipsa rãzboiului, cît luxul discernãmîntului) crestinii au început sã admitã cã situatia lor e anormalã. Asa cã au încercat sã punã la punct un soi de esperanto. Aceastã lingua franca se mai numeste si "ecumenism".

Biserica a fost divizatã încã de la începuturile sale apostolice. E de ajuns sã cititi Faptele Apostolilor sau epistolele pauline ca sã vã convingeti de acest lucru. În primele secole, cînd se cristalizeazã ierarhia si cînd se deschide bãtãlia precãderii (cine conduce lumea crestinã), disputele erau de naturã mai curînd organizatoricã. Ulterior, controversele au cãpãtat substantã dogmaticã. Teologia si politica au devenit inseparabile, pentru cã împãratii - romani si mai apoi bizantini - guvernau alãturi de factiunile crestine cele mai puternice. Cu toate acestea, ruptura dintre feluritele Biserici nu a devenit masivã (si vizibilã) decît în mileniul al doilea, cînd înstrãinarea civilizationalã dintre Orient si Occident s-a desãvîrsit.

Prin anii '50 au apãrut institutii dedicate dialogului între Biserici. Locale, continentale, globale. O multime de personalitãti s-au antrenat în aceastã cãutare a unitãtii. Bineînteles cã nici una dintre ele nu a putut produce solutii unanim acceptate. S-a alcãtuit chiar o birocratie cosmopolitã de experti ai reconcilierii, cu diplome si limbaj de specialitate.

Pe durata rãzboiului rece, miscarea ecumenicã a suferit o (pesemne inevitabilã) polarizare ideologicã. Acum toate sistemele internationale se reformeazã: încearcã sã-si recalibreze vocatia si sã-si adapteze calendarele sau doar instrumentele în raport cu noul context mondial. Lor li se asociazã, timid, si organismele ecumenice, începînd cu genevezul Consiliu Ecumenic al Bisericilor si terminînd cu Conferinta Bisericilor Europene, care mediteazã nu doar la noi bugete si la o mai suplã alocare a resurselor umane, ci si la ratiunea lor de a fi în veacul XXI dupã Hristos.

Observatorul detasat - în mãsura în care asa ceva existã - poate rãmîne însã cu impresia cã politicienii sînt mai adaptabili la nou decît Bisericile, medii - s-ar zice - foarte conservatoare. Cu alte cuvinte, crestinii au rãmas în urmã, fascinati de traditionala lor dezbinare. Nu e vorba doar despre conflictele armate - precum acela dintre catolicii si protestantii din Irlanda -, ci si despre o anumitã inertie, o slabã capacitate de a "citi" semnele timpului. Îmbrãtisãrile si declaratiile au loc la nivelul ierarhiilor, asa cum dialogul doctrinar le revine teologilor de meserie, dar "oamenii simpli" se mentin în afara curentului, prizonieri ai atîtor, sumare, prejudecãti. Ar fi de altfel exagerat sã le cerem celor mai vîrstnici, sau care trãiesc la tarã, mari cunostinte despre alte Biserici crestine decît acelea în care au fost botezati.

De aceea, speranta de a îmbunãtãti situatia îi vizeazã mai ales pe tineri, care folosesc Internetul, îsi scriu e-mail-uri, circulã prin lume (pentru studii sau afaceri) si poartã cu ei impulsul firesc al schimbãrii.

Ne lipseste doar disciplina de a transforma acest avantaj într-un progres social perceptibil.

Teodor BACONSKY

Sursa: Dilema

Viata e ca carosabilu'...unii vine, altii trece...

RA spune:

Mai,eu zic ca,asta de-a scris articolul, a citit cu siguranta cele cinci capitole din "O singura biserica"

Papa,Dumnezeu sa-l odihneasca in pace,a fost cu adevarat un exemplu.
Dupe parerea mea,demn de urmat de multi prelati si inalt prea sfintiti.

Casandra,multumim pentru lectia despre smerenie.E printre cele mai grele pentru unii dintre noi...Cu atat mai greu,cu cat vedem in acelasi timp,in jurul nostru oameni smeriti care nu fac eforturi sa fie astfel.Eu,cel putin,am zilnic un astfel de exemplu in fata si
de vreo 15-16 ani nu contenesc sa ma mir si,in acelasi timp sa ma-ntreb de ce nu reusesc sa fiu si eu la fel,sau cel putin,nu constant.

Theiuta spune:

Ascultam acum la ztv. ca autoritatea de departe cea mai ilustra care va participa la funeraliile lui Ioan Paul cel Mare va fi Patriarhul Bartolomeu I al Greciei, autoritatea suprema a Bisericii Ortodoxe.

Cred ca nu mai este nimic de adaugat!!!!!

Theiuta

http://community.webshots.com/user/theiuta