O singura biserica? (5)
Raspunsuri - Pagina 6
Elena spune:
Gandacelu, da, ai dreptate, Steinhardt se referea la ortodocsi, dar pe prima pagina din cele scanate de tine dansul scrie ca neoprotestantii sunt cei care spun ca numai ei se mantuiesc si apoi ii indeamna pe ortodocsi sa nu faca la fel.
Intr-adevar, rezolutia nu este prea buna, dar, chiar si-asa, scrisul e "citibil" !
quote:
Originally posted by gandacelu
elena, nu stiu cat de bine s-a vazut acel articol (rezolutia e cam proasta) DAR pr. nicolae la ortodocsi se referea cu judecata:)) tocmai de aceea l-am postat aici:)
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
Elena spune:
quote:
Elena,cred ca daca faci asta colega o sa aiba si mai mult material contra ta,si ,in loc sa se potoleasca ,o starnesti mai mult.Eventual iti mai tranteste in fata si ceva de genul "mai zici ca esti crestina".Pe cand daca la relele ei ai cate un raspus bun si o rugaciune in gand,poate ca Dumnezeu o va lumina.Sunt de acord ca,omeneste,acest lucru este imposibil ,dar Hristos nu ne lasa daca noi vremsa ne semanam cu El.Pana la urma,ce bine facem daca ii iubim doar pe cei care ne iubesc?Si paganii fac la fel(acum imi predic /mie insumi,poate se prinde ceva si pun in practica
)
"Intre ce gandesc, ce vreau sa spun, ce cred ca spun, ce spun, ce vreti voi sa auziti, ce auziti, ce credeti ca intelegeti, ce vreti sa intelegeti si ce intelegeti de fapt, exista cel putin 9 posibilitati sa nu ne intelegem."(Bernard Werber)
Citind cele scrise de tine, mi-am adus aminte de acest citat, caci mi s-a parut a fi tare nimerit in discutia asta a noastra !
Draga Irina, acuma sigur ca am putea sa ne dam cu presupusu la nesfarsit despre ce ar zice si ce ar face aceasta ipotetica colega, dar eu am vrut sa atrag atentia asupra principiului, ca in functie de situatie trebuie sa reactionam intr-un fel sau in altul !! bineinteles ca tii cont de felul de a fi a celei care vrea sa-ti faca raul si cantaresti bine daca se merita sa reactionezi la spusele/faptele ei sau nu. Iar cand m-am referit ca ii spui "vreo doua", nu m-am gandit evident ca iti pui mainile in sold si ii spui ce iti vine la gura, ci pe un ton cat se poate de cuviincios, dar ferm, ii spui sa-si vada de treburile ei si sa te lase in pace sau stiu eu, alte cuvinte care se potrivesc situatiei. Deci nu vad de ce ar raspunde cu "mai zici ca esti crestina", dar daca totusi ar insista ai putea s-o intrebi daca in viziunea ei crestinii sunt niste idioti cu creierele spalate, care doar zambesc timp atunci cand altii intra cu bocancii in vietile lor....dar hai ca deja astea sunt simple speculatii, pentru ca pana la urma ideea este ca oricum ai reactiona, cel mai important este sa o faci fara patima sau rautate sau ura !! iar daca aceste sentimente apar, te duci in fatza Domnului si iti cer iertare si il rogi sa te curateasca de orice resentiment si gand necurat, astfel ca a doua zi, cum spuneam, sa te poti comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!!
Ca decat sa-i dai un "raspuns bun", cum zici tu, dar in sufletul tau sa clocotesti de manie, de indignare si de resentimente, mai bine ii spui si tu ce ai pe suflet si te eliberezi si eviti in felul asta sa-ti otravesti inima cu astfel de sentimente. Si bineinteles ca spui si o rugaciune, cea mai nimerita, dupa mine, fiind rugaciunea pe care o facea David atunci cand era asuprit de cei rai "indeparteaza, Doamne, pe cei rai de la mine !"
Iar asta cu iubitul celor care nu ne iubesc, nu isi are rostul in cazul asta, dupa parerea mea, pentru ca nu e vorba aici daca o iubesti sau n-o iubesti pe acea persoana, ca poti s-o iubesti foarte bine, dar in acelasi timp sa-i raspunzi cu fermitate si demnitate. Cum si noi mai raspundem, nu-i asa, celor dragi, uneori mai taios sau ii certam, ii dojenim, dar asta nu inseamna ca nu-i iubim !
quote:
Pacatul mandriei cred ca ne stapaneste pe toti,si sfantul Tihon probabil ca l-a avut,dar de asta e sfant acum,fiindca nu a fost stapanit de el,
Pai stai ca noi nu vorbeam aici de pacatul mandriei, ci de cel al maniei.
Adela99 spune:
eu zic ca uneori mandria si mania merg mana in mana ... ca poate uneori te simti tentat sa raspunzi celui care te jigneste din mandrie, si de fapt te enervezi (manii) din madrie
Elena spune:
Da, ai dreptate, Adela !! de la mandrie pot sa cazi si in alte pacate.
Irina, imi cer scuze, intr-adevar, cand am spus de Sf. Tihon, la mandrie si fala ma refeream in special si nu la manie.
Si sunt de acord cu tine ca toti oamenii sunt stapaniti de acest pacat, dar unii mai mult, fiind pacatul lor principal, slabiciunea lor cea mai mare, in timp ce pentru altii, mandria sa nu fie printre primele pacate pe lista.
quote:
Originally posted by Adela99
eu zic ca uneori mandria si mania merg mana in mana ... ca poate uneori te simti tentat sa raspunzi celui care te jigneste din mandrie, si de fapt te enervezi (manii) din madrie
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by Elena
Gandacelu, da, ai dreptate, Steinhardt se referea la ortodocsi, dar pe prima pagina din cele scanate de tine dansul scrie ca neoprotestantii sunt cei care spun ca numai ei se mantuiesc si apoi ii indeamna pe ortodocsi sa nu faca la fel.
de ce oare?:)) nu tocmai pentru ca asa facem???
de aceea discursul era indreptat exclusiv catre ortodocsi:)
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
Adela99 spune:
Paste fericit si linistit!
va doresc tuturor celor care sarbatoriti Pastele acum 
Elena spune:
Multumim, Adela !! 
De fapt noi sarbatorim si acum si Pastele ortodox.
Fie Ca Lumina de Paste sa lumineze mereu in sufletele noastre si jertfa lui Hristos sa n-o facem zadarnica !
Paste Fericit !!
antoioana spune:
quote:
Originally posted by Elena
Conchita
quote:
legat de celelalte porunci si sfaturi de smerenie, voi cum procedati: urmati porunca pentru ca vine de la Dumnezeu, sau incercati mai intai sa ii patrundeti sensul cu totul, sa o asimilati profund, sa o intelegeti pana devine parte naturala din comportament?
Legat de ce intrebi aici as vrea si eu sa iti pun tie, dar si celorlalte fete niste intrebari asemanatoare, intrebari care mi-au fost puse si mie si pe care le-am gasit foarte folositoare:
voi cum faceti, acceptati versetele, textele sau invataturile care le cititi in Biblie (sau in carti/articole despre credinta) sau incercati sa intelegeti mai intai ? sunt si situatii cand acceptati fara sa intelegeti ? care din acestea doua, acceptarea si intelegerea , duce mai mult la cresterea in credinta??
Conchita, eu cred ca acceptarea si intelegerea merg mana in mana, sub Harul lui Dumnezeu. Nu este intelegerea aceea rece, algoritmica, calculata,...este o intelegere intuitiva care porneste de la intelect, dar si de la inima.
Acum cu smerenia...cred ca daca pornim in toate numai si numai cu dragoste, ajungem si la smerenie. E foarte greu...:(...cel putin pentru mine. Nu cred ca a fi smerit inseamna sa te pleci in fatza prostului, sa taci in fatza nesimtitului, arogantului, etc...., dar sa-i pui la punct cu dragoste. :))Ca ce merit avem daca ii iubim numai pe cei ce ne iubesc, nu?
Elena, nu-mi vine nimic din biblie...ceva ce sa accept fara sa inteleg. Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg, dar asta nu ma pune in dilema.
De fapt nu sunt sigura ca interpretez corect intrebarea ta...Cum adica ce duce mai mult la cresterea in credinta? Suna ca si cum acceptarea si intelegerea se exclud. Ori una, ori alta.?? Imi pun multe intrebari...si incerc sa inteleg...am incetat a mai pureca biblia de capul meu :)fiindca stiu, simt ca e o mare eroare...si caut sa obtin raspunsuri de la oameni cu har, oameni care tin post, oameni-luptatori intru credinta. Nu resping gandurile si parerile prietenilor bine intentionati :). Acum da-mi voie sa te intreb si eu ceva: cu ce ai gasit folositoare intrebarile respective?Oameni buni, voi reusiti sa tineti postul cum trebuie? Eu cand ma cred mai tare, atunci cad cu toatele de la a la z.
Nu ma refer numai la a nu manca una alta...:(( ca doar postul e mult mai mult decat atat...In sfarsit am vazut si eu The passion...(am imprumutat caseta de la biblioteca fiindca n-as fi vrut sa-l vad in public) si m-a facut sa ma gandesc mult la faptul ca noi, nu, hai sa zic eu fiindca n-am dreptul sa generalizez...deci eu iau prea superficial acel acesta este sangele meu...care se varsa pentru pacatele noastre.
Doamne ajuta la toti!
...ce-ntamplare cu mine Anto, ce minune cu ei Ioana si Stefan...
Elena spune:
Anto, multumesc pentru raspunsul tau ! chiar nu ma gandeam ca o sa-mi mai raspunda cineva :))
Uite cum stau lucrurile cu mine- eu am acceptat, prin credinta, o multime de lucruri fara sa le inteleg, am acceptat fara sa inteleg insasi existenta lui Dumnezeu, am acceptat fara sa inteleg crearea universului, crearea vietii pe pamint, am acceptat fara sa inteleg jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru noi, oamenii pacatosi, am acceptat fara sa inteleg dragostea Lui pentru mine, chiar si cum poate rugaciunea pe care o fac in camaruta mea sa ajunga la El este ceva ce nu pot intelege....toate astea plus inca altele le-am acceptat prin credinta, unele chiar fara sa incerc macar sa le inteleg, pentru ca stiu ca-mi depaseste cu mult puterea mea de intelegere!! Insa asa cum spui si tu, faptul ca nu le-am inteles, nu m-a pus deloc in dilema.
Ei, dar uite ca sunt anumite lucruri pe care totusi as vrea sa le inteleg pentru ca simt ca trebuie sa existe o explicatie pentru ele, sa-ti dau un exemplu- cruzimile care sunt descrise in VT....mult timp mi-am batut capul gandindu-ma la o explicatie si pana la urma am gasit, slava Domnului, pe cineva care sa-mi explice si am inteles. Si intelegand acele lucruri, am inteles mai mult si despre El si astfel, prin intelegere, credinta mea a sporit, pentru ca am ajuns sa iL cunosc mai bine pe El.
Deci, eu zic asa- nu poti sa incepi sa crezi in Dumnezeu decat prin acceptare si NU prin intelegere. Daca vrei sa intelegi credinta, daca vrei sa-L intelegi pe Dumnezeu, e clar ca ai pornit pe un drum gresit si in felul asta nu vei ajunge vreodata la El. Insa, dupa ce ai inceput sa crezi, mi se pare la fel de importanta si intelegerea. Cel putin in cazul meu asa a fost/este si mi s-a parut mie ca si Conchita este la fel...Dar sunt convinsa ca nu la toata lumea este la fel si d-aia eram curioasa cum sunt si alti credinciosi...
Acum sa raspund si la intrebarea ta, de ce mi s-au parut atit de folositoare aceste intrebari ? si am sa-ti spun de ce, dar e foarte posibil ca altcineva sa nu le gaseasca la fel de folositoare ca si mine :))
In momentul in care mi s-au pus eu eram convinsa ca, dupa ce ai inceput sa crezi acceptand, practic nu poti creste prea mult in credinta daca nu intelegi lucrurile legate de credinta si daca nu intelegi ce scrie in Biblie. Eu credeam asa pentru simplu motiv ca asa s-a intamplat cu mine !! de abia dupa ce mi s-au explicat versete din Biblie si mai multe lucruri legate de credinta si le-am inteles, pot sa spun ca am experimentat o crestere semnificativa in credinta (sper totusi sa nu ma intelegeti gresit, "semnificativ" inseamna ca de la stadiu de "bebelusha in credinta" hranita exclusiv cu lapte am ajuns acum la stadiu "mar ras cu biscuiti" :)) dar chiar si atit, pentru mine a fost un salt imens pentru ca ani muuuulti nu am reusit sa trec de stadiu cu "laptele duhovnicesc" si am batut pasul pe loc).
Cand mi s-au pus aceste doua intrebari,mi s-au pus in fatza doua exemple, primul, mersul pe ape a lui Petru, ca reprezentativ pentru acceptare si al doilea, pretentia lui Toma de a pune degetul in semnul cuielor, ca reprezentative pentru intelegere si de abia atunci mi-am dat seama ca la fel de importanta este si acceptarea prin credinta si nu numai intelegerea. Pentru ca daca Petru ar fi vrut sa inteleaga ce si cum si ar fi vrut explicatii cum de se incalca legile fizicii atunci cand mergi pe apa, atunci cu siguranta n-ar fi putut face nici un pas pe apa aia !! dar el a acceptat si L-a crezut pe Domnul ca poate merge, fara a incerca sa inteleaga cum s-ar putea face asa o minunatie !! pe de alta parte, Toma cel plin de indoieli (cu care ma identific intr-o oarecare masura) nu a putut crede si nu a putut accepta ceea ce mintea lui nu putea sa inteleaga, adica Invierea din morti !
Iar concluzia concluziei :)) , cea mai importanta dupa mine este ca
oricare ar fi ponderea intre acestea doua, acceptare si intelegere, in viatza de credinta a unui om, ce conteaza cel mai mult pana la urma este FAPTA. Pentru ca indiferent daca accepti sau intelegi un lucru sau altul, tot fapta credintei sporeste credinta,asa cum e prea-bine scris,ca respectiva credinta duce la fapta si prin fapta credintei sporeste credinta! pentru ca de multe oriprin implinirea faptei, prin implinirea Cuvantului apare si intelegerea pana la urma, ba poate inca mai buna decat prin explicatii cu vorba!
Imi cer scuze, am scris o gramada
, orele sunt inaintate :)) si nu stiu cat am fost de coerenta....dar sper ca ma intelegeti si sper ca acceptati faptul ca un mesaj scris la 1 jumate noaptea nu poate fi chiar prea coerent...
quote:
Originally posted by antoioana
Elena, nu-mi vine nimic din biblie...ceva ce sa accept fara sa inteleg. Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg, dar asta nu ma pune in dilema.
Doamne ajuta la toti!
...ce-ntamplare cu mine Anto, ce minune cu ei Ioana si Stefan...
conchita spune:
Multumesc si eu pentru raspunsuri si mii de scuze Elena pentru ca nu ti-am raspuns inca la intrebari. promit sa revin cand mi-o trece pacea asta interioara, mm, e asa de bineee :)) va doresc la randul meu toata fericirea posibila, dintr-aceea nascuta din si intru dragoste.