mai este cineva ca si mine sau eu sant.....nebuna

simina2005 spune:

Bine v-am gasit!

---

Am si eu doi copilasi, mici si neastamparati.Primul copil(o fetita ) a murit la doua zile dupa o nastere prematura.Nu va zic ca la urmatoarea sarcina am stat cu o frica teribila(daca pierd sarcina...daca moare).Am nascut la termen un baietel (acum are 4 ani)dar agitatia si frica mea nu i-au facut bine.Am trait aceasta frica pana cand baietelul avea cam 6 luni.Atunci am intalnit o familie numeroasa (11 copii) si i-am intrebat cum isi protejeaza copii, lor nu le este frica ca li se poate intampla ceva rau? Mi-au raspuns simplu ca pe ei ii protejeaza Dumnezeu.Ca Dumnezeu tine mana deasupra fiecarei persoane si o protejeaza, dar cand Dumnezeu isi ia mana ...atunci nimeni nu stie ce se poate intampla.Intre timp am mai nascut o fetita vesela si sanatoasa (1 an si 10 luni) si regret enorm cat rau mi-am facut mie si baietelului traind acea frica inutila.Am citit mult pe aceasta tema si mi-am dat seama ca"sanatatea fizica si psihica a parintilor are o mare inseamnate pentru copiii lor".Nu sunt atee, sunt doar un om trecut prin multe incercari mai mult sau mai putin dureroase.

qsar spune:

Inca o mamica speriata, www.desprecopii.com/forum/pop_profile.asp?mode=display&id=16392" target="_blank">alinutza13: www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=44325" target="_blank">imi este teama sa nu o pierd vreodata.

alinutza13 spune:

As vrea sa le multumesc tuturor mamicilor care mi-au raspuns.
Sunt mai linistita acum si cu siguranta va voi urma sfaturile.
Va doresc la toate o viata linistita alaturi de bebicii vostrii.


Mama Alina si ingerasul Fabiana



alinutza

rodicaosoian spune:

alinutza13,bine ai venit pintre noi

alinutza13 spune:

Bine v-am gasit.Ma bucur enorm ca am gasit aici o mare familie cu care pot discuta orice problema,cu care imi pot impartasii bucuriile si necazurile;acestea din urma ne rugam Domnului sa nu existe.


Alinutza si Fabiutza

alinutza

herra spune:

noroc ca am cautat mai atent; ma pregateam sa deschid un subiect intitulat "FRICA"... pentru ca si mie mi-e frica; frica sa-l la plimbare cu bona (daca da o masina peste carut...); frica pentru ca o sa incep serviciul si va trebui sa-l las cu ea; mi-e frica chiar sa vorbesc pe forum despre progrese, despre cum mananca...sa pun poze...

ma intreb daca eram la fel daca nasteam la termen; trebuia sa fac cezariana si sa stau intr-o rezerva, cu o prietena, insarcinata si ea.......am nascut la 34 de saptamani, mi s-au rupt membranele noaptea pe la 4, m-am speriat ingrozitor ca pierd copilul, inca nu m-am vindecat de amintirile din spital...

cred ca s-a declansat criza cand m-au despartit de el; in prima noapte am dormit (de fapt am stat, n-am inchis un ochi) in camera de vis-a-vis de cea cu incubatoare, in zgomotul de la aparatele alea de respirat si de nu mai stiu ce; tot venea o asistenta si inchidea usa, eu ma ridicam si o deschideam, sa fiu cu ochii pe incubator; a doua zi m-au mutat la alt etaj (unde am stat o noapte si doua in pat, in alta ordine de idei...)
au trecut 10 zile pana m-au lasat cu el in camera! de cate ori auzeam un planset ma duceam sa vad daca e el; si asistentele se uitau urat la noi, li se parea ca le controlom cum isi fac treaba sau mai stiu eu ce...

abia asteptam sa mai treaca trei ore sa mergem "la muls", sa ne mai vedem si noi copiii, ca niste animalute speriate sa nu suparam pe dna asistenta, poate ne lasa sa-i luam si in brate; nici nu e de mirare ca o colega de salon a ramas si fara lapte de atata stres.

dar poate am sa scriu alte amanunte la "povestea nasterii". Sau poate mai bine nu...
oricum, astept ziua cand o sa fie si in maternitatile noastre macar cate un psiholog care sa-si faca treaba; sau poate era/sunt, dar nu cand am avut eu nevoie.

nu stiu cand/daca o sa-mi treaca "nebunia"; realizez ca nu e bine/normal sa stau numai cu el, ca ar trebui sa ies macar cate o ora, incerc sa fac asta, dar nu ma tine mai mult de doua zile...

ma rog si eu...dar ma intreb - poate ca sunt prea labila psihic ca pot duce grija unui copil in lumea asta plina de nenorociri...ce-am sa ma fac, oare???





Good friends are like stars.........You don't always see them, but you know they are always there.

Cristina & Vlad (23 septembrie 2004)

me, my family and MY SON

alus spune:

Fetelor daca voi sunteti nbune eu as fi trebuit sa fiu deja inchisa la spitalul de nebuni. Este normal cea ce simtiti, credetima. In fiecare dimineata cand Julia se trezzeste si rade la mine sunt fericita ca am un copil fericit si sanatos, si ii multumesc lui Dumnezeu ptr. asta, chiar daca sunt cam suparata pe el. Credetima psihologul nu prea te ajuta, eu am fost si ce ma linistit dar nu de tot. Mie mia spus ca in fiecare zi cand ma trezesc sa gandesc pzotiv si atunci cand incep sa gandesc negativ ar fi bine sa incep sa fac ceva, sa ma ocup cu ceva, cateodata ajuta dar nu intodeauna. Mama intodeauna se va ingrijora de copilul sau chiar si atunci cand el va avea propia familie.

www.julka.za.pl

Alus+Julia

bellissima spune:

Baiatul meu are acum 14 ani si desi nu mai au aceeasi intensitate tot mai am ganduri negre.Dar nu e numai asta problema.Datorita faptului ca am fost superprotectoare baiatul a ajuns dependent de mine.Sfatul meu este sa mai faci un copil.Cand altii m-au sfatuit si pe mine sa fac lucrul asta nu i-am inteles.Acum e prea tarziu si nu pot sa-ti spun ce mult regret.Dar el era si este si acum universul meu.