cred ca l-a muscat ceva....
Raspunsuri - Pagina 8
hanako2004 spune:
poveste ta este foarte trista sincer mi-a intepat la inima
se poate intampla oricui asemenea necaz
parerea mea este sa te duci un timp de acasa la rude,parinti si atunci cand se va vedea singur poate i-si va da seama de greseli o sa-l macine gandurile si poate ceva se va schimba
eu i-ti doresc mult noroc si sa dea domnul sa-i lumineze mintea sotului tau
http://community.webshotos.com/user/emilyohashi
mirabela spune:
abia acum am citit povestea ta , imi pare sincer rau prin ce treci, fetele ti au dat sfaturile de care ai nevoie ,eu iti doresc sa ai putere si sa treci peste, sa decizi ce este mai bine de facut...
Mary
roxanal spune:
draga Irene, sincer, cred ca te amagesti singura, zau..un astfel de barbat greu sa se mai intoarca din drum, desi nimic nu e imposibil..insa ce este cu chestia asta : azi te vreau, te iubesc, maine nu te mai vreau, nu te mai iubesc..parca suntem pe valurile Dunarii, un val sus, unul jos...
asta-i nu-i viata..tu ce esti? unde sunt dorintele tale, simturile tale au fugit??de ce acepti asa ceva?
chit ca ai 2 copii, si iti va fi greu..e mai bine singura decat asa...si ei vad, sa stii, chiar daca nu zic nimika..ei simt..si e mai rau, ca ei nu stiu nimik din ce se petrece...dar stii cum e , noi nu putem decat sa dam cu parerea aici, numai tu stii ce este acolo, dar din ce-ai povestit...nimik nu arata bine :-(
iti tin pumnii, numai bine iti doresc!
Roxana Lilea,mama Mariei 3 ani si ceva
zepellina spune:
Poate angajezi un detectiv particular sa stii mai multe si apoi pauza e care spun fetele.
Dumnezeu sa te ajute si sa iti dea putere!
zepellina
AngeliquedeS spune:
Viovio, Irene, ce povesti dureroase, m-ati ingrozit. Mi se rupe sufletul de tine, Irene, si nu pot sa iti dau nici un sfat pentru ca nici un caz nu se potriveste cu altul si fiecare in parte stie peste cat poate trece si cat poate sa rabde. M-ati rascolit putin, toate cu ce ati povestit. Anul acesta, in iulie ma pregatesc de nunta dupa o relatie minunata de mai mult de 7 ani. Si ma gandesc a nu stiu cata oara unde poate ajunge o relatie, pentru ca daca te gandesti, toti s-au iubit la inceput la nebunie. Irene, trebuie sa te gandesti bine, raspunsul este in sufletul tau, vorbele sunt intotdeauna mult mai goale decat realitatea si tu stii cel mai bine prin ce treci. Cat despre copii... Parintii mei s-au despartit si ii dau dreptate mamei, nu as fi vrut sa stea cu tata numai de dragul meu. Si totusi acest lucru m-a marcat si mi-a fost foarte greu sa am o relatie. Si acum am ramas cu teama de despartire. Mult curaj si orice hotarare ai lua, gandeste-te bine inainte.
Angelique
http://community.webshots.com/user/kristina_deppner
flafi spune:
irene imi pare rau pentru ce ti se intampla!
ma alatur si eu fetelor care iti spun ca are pe altcineva...
nu pot sa iti dau un sfat stiu doar ca eu daca as fi fost in locul tau l-as fi lasat cu totul acasa si as fi plecat, i-as fi lasat casa, copii grijile tot si as fi plecat... fara ajutor de la parinti fara nimic! sau mi-as fi luat copii si m-as fi carat de urgenta!
tot ce vreau sa iti spun este sa nu-l lasi sa te calce in picioare! amandoi aveti responsabilitati, familie, griji, iar el nu are scuze...
cand nu mai iubesti pe cineva il lasi si pleci... nu stai sa il vezi cum se chinuie, asta e cruzime!
te imbratisez cu mult drag, ai grija de tine si fi puternica!
http://community.webshots.com/user/flafi1
"So if you tried to understand me
Would you crucify or damn me
Or stand by me
Like smoke around the flame" Vaya con Dios
Elise spune:
irene,
e foarte greu sa dai un sfat. Nici eu n-am un barbat prea...comunicativ in ce priveste problemele lui, dar totusi IL SIMT cind are ceva pe suflet.
Al tau sigur n-are?
Sigur nu e problema care il macina?
Sigur nu s-a intimplat ceva ce nu vrea sa-ti spuna, dintr-un motiv sau altul?
Am avut o prietena care au patit la fel..toate bune si frumoase, pina intr-o zi cind sotzul ei s-a trezit cu fatza la cearceaf, a inceput sa spuna ca gata, s-a terminat, nu o mai iubeste, divortzeaza, a foar oricum "un compromis"..etc. Biata femeie era uluita. Ca sa-l traga de limba si sa descopere dupa citeva luni (?!) ca el era sigur ca copilul nu era al lui!! Copilul avea deja 7 ani...si niciodata nu-l pocnise gindul asta inainte!!
Pur si simplu stand si uitand-se la copil i s-a parut ca seamana "izbitor" cu nu stiu ce fost prieten al nevestei....
Asta a fost - o pata!
Pina la urma l-a linistit cu analize ADN, ii intrase in cap ca nu-i al lui si pace!
Nu spun ca ar fi aceeasi situatie.
Dar poate in mintea lui, ascuns undeva, exista un motiv pt. care se paorta asa: in fond, nu numai cu tine e asa, ci cu toata lumea, cu familia lui.... Trebuie sa existe o explicatie.
Elise
mircea42 spune:
"Acasa tace malc,indiferent ce-i spun de bine sau de rau,indiferent in ce incerc sa-l implic(si ma refer aici la copii,in special)..."
Momente de genul asta ma duc cu gindul la o chestie din fizica. Un metal, indeobste, este elastic intre anumite limite, adica revine la forma initiala. Daca solicitarile sint in sa prea mari, iar in cazul casatoriei problemele generind certuri importante nu sint rezolvate (care are bafta asta), se intra in faza deformarii plastice. Deja nimic nu va mai fi cum a fost.
Regretabil, dar asta e viata.
Cu speranta totusi ca mariajul Irenei se va indrepta!
andira spune:
Irene, am sa-ti spun si eu ceva, tot din experienta proprie. S-a intamplat insa nu dupa 10 ani de casnicie, ci dupa 20. E adevarat ca starea de tensiunea incepuse sa se acumuleze de atunci (acum sunt 25 de ani de casnicie).
El venea acasa baut, sau lipsea pana la 3-4 dimineata, petreceri cu prietenii, colegii la care ea nu era invitata - si nici nu vroia sa se duca, ii repugna asistenta.
Relatiile intime lipseau cu desavarsire, e drept, impuse de ea, dar oricum convinsa ca nu are pe nimeni. Situatia a durat 3-4 ani, nici nu mai stiu... El s-a si mutat de acasa undeva cu chirie, singur, pe motiv ca "vrea sa-si traiasca viata"!!!
Nu te-am intrebat cati ani are sotul tau, pe personajul de care iti povestesc il suspectez ce criza varstei mijlocii, faimoasa varsta de 45 ani in care se presupune ca functiile neuronilor sunt atrofiate si depasite de altele..
In continuare, pentru ca el locuia singur, ea era convinsa ca nu are pe nimeni. S-a pus problema divortului, insa ea nici nu vroia sa auda. Mai trecuse odata prin experienta unui divort, tinara si proasta fiind, si in plus, fiind amandoi oameni cu functie de conducere, nici unuia nu-i convenea sa inainteze primul cererea de divort. Si atunci... bomba!! Telefoane noaptea, telefoane de amenintare sau in care nu vorbea nimeni, telefoane care o faceau albie de porci ca nu vrea sa divorteze si sa-i lase in pace!!
Nu pot sa-ti spun ce soc a fost sa realizeze ca el de fapt avea de mult pe altcineva, si vroia intr-adevar sa plece.
N-a vrut sa divorteze, s-a umilit, a incercat sa-l inteleaga (prea tarziu), si intr-un final, el s-a intors. Tinara juna cu care se incuracse s-a saturat intr-un final sa fie doar "amanta" si i-a dat papucii, l-a trimis acasa.
Acum chipurile s-au impacat, viata a revenit la normal, sunt in continuare impreuna, locuiesc sub acelasi acoperis, DAR SUNT 2 STRAINI. Nu se poate numi casnicie forma de convietuire pe care o adopta, dar nici nu se despart. Nu inteleg de ce, am renuntat sa incerc.
Nu este si nu va mai fi niciodata ceva intre ei. Nu se suporta, o fac doar de ochii lumii.
Ce vreau sa-ti spun este sa deschizi bine ochii. Poate sa stea singur, si sa aiba de nu stiu cata vreme pe cineva. Eu sunt sigura ca are pe altcineva.
Situatia pe care ti-am povestit-o, e adevarat, e mult mai grea. Dar drumul de inceput a fost la fel.
Te admir pentru cat de rationala esti si pentru stapanirea de sine. Dar umilinta nu e o solutie, am vazut.
Iti tin pumnii sa se rezolve si sa va impacati, si ca constati, peste ani de zile, cum zicea cineva pe aici, ca n-a fost decat un vis urat.
carmensilva spune:
Cuvintele sunt de prisos in asemenea situatzii!E simplu sa dai sfaturi din exterior,dar totusi gandeste-te la tine si la copii si nu te lasa umilita.Nu-ti mai cauta tie defecte !Copiilor le va fi mai bine fara el decat sa va vada cum va certatzi sau ca statzi ca doi straini.Indiferent de motiv ,situatzia exista.Ce importantza mai are daca are sau nu pe altcineva daca s-a ajuns aici?Oricat de greu iti va fi ia decizia corecta pt tine si copii tai care nu au nici o vina.Cand s-a casatorit nu stia ca va avea responsabilitatzi?acum e copleshit si isi ineaca amarul in alcool?
Daca as fi in situatzia ta cred ca nu i-as mai da ocazia sa mai imi zica si a doua oara ca nu ma iubeste.Nu cred ca e asa din senin,si tu nu potzi trai in incertitudinea asta toata viatza.Sau sa stai stresata sa nu-l apuce iar vreo criza de genul asta.Mai ales daca ai si sprijinul parintzilor tai,lasa-l sa-si duca viatza pe care si-a ales-o si pina la urma vei afla si care a fost adevaratul motiv.Sunt sigura ca te vei descurca si fara el,de fapt deja ai facut-o!Succes!
Carmen