cred ca l-a muscat ceva....

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

IRENE11 spune:

dragele mele dragi,
s-a intamplat ceva ciudat:am postat aici pe la sfarsitul lui martie,am primit chiar si raspunsuri(din nefericire,nu-mi amintesc de la cine,dar au fost cel putin 2 fete care mi-au raspuns),iar apoi cand am vrut sa va scriu din nou am constatat ca disparuse acel ultim post ,inclusiv raspunsurile fetelor...

asa ca reiau!
am vesti bune!
si vreau sa va multumesc inca o data voua,tuturor,care ati fost alaturi de mine in toate momentele de grea cumpana!
faptul ca am avut cui povesti ,sfaturile voastre,
toate aceste lucruri m-au facut sa ma simt mai sigura de mine si m-au imbarbatat!
si acum noutatile!

in urma unei ultime discutii cu el,am ajuns la concluzia ca nu putem salva absolut nimic...
si pentru ca ma simteam absolut mizerabil,pentru ca nici la serviciu simteam ca nu mai fac fata,pentru ca atinsesem o culme a depresiei(finalizata la capatul unei zile abominabile cu o ingrozitoare criza de isterie...si,va jur,fetelor,eu nu sunt o isterica de felul meu ...dar atunci ,efectiv,am facut poc si am urlat in baie fara sa-mi mai pese cine si ce aude timp de vreo 2 ore,pana am ramas fara glas,pana m-au scos de acolo pe sus el si cu mama mea...),si pentru ca era si vacanta copiilor de primavara,mi-am facut bagajul,mi-am luat niste recuperari,am luat-o pe mama si am impachetat copiii si...directia munte!!!!
acolo am cautat sa ma gandesc cat mai calm,cat mai lucid,mama a fost langa mine tot timpul,mi-am ocupat mintea cu distractiile copiilor,m-am amuzat cu ei si asta timp de 6 zile intregi...el a sunat in seara in care am ajuns ca sa verifice ca suntem ajunsi cu bine si a sunat apoi vineri sa ma anunte ca vine a doua zi si el la noi...
nu l-am incurajat in nici un fel,dar,fetelor,orele care au trecut pana cand l-am vazut parcand in fata vilei m-au sfasiat...

de cand l-am vazut mi-am dat seama ca ceva il muscase iar,dar era ceva care contracarase "otrava",era luminos,vesel,timid cu mine,retinut cu mama,exuberant cu copiii care chiuiau de fericire ca-l vad.
mama,care e cea mai desteapta si mai moderna mama din lume,a luat copiii dupa masa de pranz si i-a dus la vila iar noi am ramas la discutii in restaurant...
si am discutat...
si iar am disctuat...
mi-a marturisit ca s-a grabit ingrozitor crezand ca se poate desparti de mine,de noi,ca ma iubeste,mi-a jurat ca nu a avut pe nimeni,dar ca s-a simtit coplesit de viata care ne-a furat unul de langa altul,ca a simtit nevoia de a evada,ca a avut chiar si un vis care l-a convins ca ar face cea mai mare greseala daca ar divorta de mine...iar sotul meu nu e un tip care sa aiba inclinatii oculte,nu are superstitii...in schimb,ciudat,viseaza putin si visele sunt premonitorii,ii apar in momente grele...si unul din visele astea l-a avut cat am fost noi departe de el...

l-am ascultat si,cunoscandu-l cat de reticent este in a-si exprima sentimentele(pentru ca nu e un vorbaret),mi-am dat seama ca e sincer,ca ,de fapt,am fost amandoi doi tampiti care au interpretat fiecare problemele care au aparut in mod absolut egoist,dand fiecare vina pe celalalt pana cand am fost la un pas de a rupe totul in bucati...

am realizat si eu la randul meu unde am gresit,cat m-am lasat purtata de cotidian,fara sa mai tin cont de nevoile lui ,ca traiul asta ne uzase pe amandoi pana la o lipsa de comunicare totala,ca faptul ca m-am straduit ca din punct de vedere casnic,sa zic,sa fac sa mearga totul ca pe roate,nu mi-a fost de folos daca pe el l-am lasat in urma,ca faptul ca am evitat sa-l implic in problemele gospodaresti(in ideea ca sa-l las ca are scoala,sa-l las ca e stresat,sa-l las ca e obosit....)a fost una din marile erori ale mele...

mi-am dat cu pumnii in cap cand am realizat ca toate sunt lucruri simple care puteau fi facute,ca mi-ar fi trebuit un gram de diplomatie si rabdare si situatia ar fi fost alta...dumnezeule,sunt lucruri pe care le stiu femei cu mult mai putina carte decat mine si pe care ele le folosesc instinctual...
eu,nu,frate!
am facut de capul meu,am rezolvat eu,am dres eu,m-am inhamat eu la toate si cand situatia a inceput sa ma depaseasca si am realizat ca nici macar nu mai aveam cui spune ce ma doare(pentru ca el incepuse sa "dispara",nu?),m-am incrancenat mai tare,am acuzat cu ochii inchisi ,scotand in evidenta doar efortul meu,parerea mea,ideile mele...

si NOI?
unde mai eram noi?
aia indragostitii?
aia frumosii?
aia care se atingeau pe sub mese si se sorbeau din ochi?
asta m-a intrebat el...unde am disparut noi?

fetelor,nu ma condamnati!
sunt mai mult decat lucida:barbatii ,in general,au reactii brutale cand e vorba sa se simta privati mult timp de lucruri care le produc foarte multa placere
si pe care le considera ca sunt normale (indiferent cat de obositoare a fost ziua care a trecut peste noi ca un tavalug),sau cand e vorba de lucruri care le solicita rabdarea(fereasca d-zeu de o boala!)

iar sotul meu nu e o specie rara!
intruneste toate defectele si calitatile "rasei"sale!
faptul ca eu il iubesc nu-l salveaza si nu-l absolva in nici un fel!

dar eu am mai asimilat o lectie!
dura,e adevarat,si care ma putea costa mult,mai ales cand e vorba de echilibrul meu ca femeie,sau de echilibrul copiilor...
lectia are si o morala,trista ce-i drept(sau cel putin inechitabila,pentru noi,ca femei) dar pe care multe din voi au inteles-o de la inceput si,in felul asta au fost scutite de suferinte inutile...

ca sa inchei,am sa citez o prietena...sunt cateva cuvinte scrise de o fata care e mai mica decat mine ca varsta,care nu e maritata,dar care are o experienta sau un bun simt al realitatii,sa zic asa..
iar mie mi-a placut cea scris!
sper sa va placa si voua:

imi plac barbatii .. cu toate spaimele lor de oameni mari .. cu toate senzatiile pe care le traiesc fara sa se complice sa le disece in mii de discutii inutile.. cu toata aparenta lor detasare .. cu toata dorintza lor de calificare .. si recunoastere si catalogare.. cu incapatinarea care se lupta intre ei.. premiantii clasei .. ficare pe macar o singura zona.. sau toti la toate categoriile ... cu stingacia lor cind simt si eleganta lor cind mimeaza ca o fac.. cu atentiile pe care mi le ofera .. cu egoismul cu care se bucura de femeie .. cu rautatea cu care ii taie capul.. cu arogantza cu care consuma .. cu placerea cu care ranesc si cavalerimul cu care iarta.. cu minciunile lor complicate catre ei.. si nepasarea explicatiilor catre noi.. cu disperarea cu care se vor iubiti si indirjirea cu care vor sa ne convinga sa renuntzam.. cu puterea de a taia capete si regretul ca trebuie sa simta singe pe maini .. cu tema de singuratate si superioritatea - ca apartenentza la un alt fel de grup.. cu frica de a apartine unei haite si dorintza ca singura haita din lume sa fie numai a lor .. cu femeile din jurul lor care spun totul despre ei... cu grija cu care se ascund si neglijentza cu care se afisaza .. cu gesturile lor marunte pe care nu stiu ca le au.. cu privirile impartite pe milisecunde... cu ardoarea cu care se vor descoperiti si incrincenarea cu care se apara.. cu placerea pentru jocuri pe care le inventeaza si apoi le lasa sa ruleze nesupravegheate in vietile lor.. cu disperarea cu care fug de responsabilitati si ostentativul fin si bine dozat cu care si le asuma.. cu dragostea lor pentru confort si privirea speciala si unica cu care isi ating copii .. cu stangacia lor de a iubi si violentza cu care sufera.. si pentru mii de alte lucruri..

ii vad .. ii simt.. ii recunosc.. dupa miscari dupa priviri dupa prietenele cu care merg la teatru ,dupa femeile pe care le fut cind sunt beti.. dupa proiectiile pe care le plimba la bratz.. dupa placerea cu care conduc sau dupa modul cum isi achita nota la restaurant.. dupa tonul cu care vorbesc la telefon.. dupa tristetea cu care isi deschid usa apartamentului... dupa agresivitatea cu care daruiesc si dupa blindetea cu care supun..

asta e citatul fetelor,si mie imi face bine de cate ori il citesc!
va pup si astept sa-mi mai scrieti!

Aliada spune:

Cred ca am citit una din cele mai incredibile povesti!Era cat pe aci sa cred ca defapt sotul tau si-a dat seama ca e gay ca altfel nu-mi explicam comportamentul.
Ma bucur pentru tine ca totul s-a terminat cu bine pana la urma si-ti doresc din suflet sa ramana asa.

ramonai spune:

Chiar ca viata bate filmul...
O poveste deosebita din care amandoi ati invatat mult si din care tu, Irene, ne-ai invatat si pe noi... Sa fiti fericiti toata viata!

IRENE11 spune:

asta cam asa e ,fetelor!
va urez la toate va urez numai bine si sa tineti ochii deschisi!

xandra28 spune:

kiar ca viatza bate filmul
super poveste... am urmarit-o cu sufletul la gura
irene, casnicie fericita itzi doresc, numai bine, shi cred ca toate am avut ceva de invatzat din experientza ta
pupici
xandra, 15+

angelp spune:

Multi regizori ar putea sa faca bani frumosi daca ar scoate filme pe seama povestilor postate pe DC....(dar multi nu cunosc seitul).....mai ales cel cu happyand!...mi/au dat si lacrimile..zau asa!