Cit de "rau" poate fi tantrum-ul?

Adica ccc cit de departe poate merge, ca sa nu intram la idei ca odrasla noastra are, doamne-feri!, ceva pitici la mansarda?
Bogdanelu meu are destul de des crize, mai ales in locurile publice, care sint declansate, evident, de faptul ca nu i se face pe plac.
Astazi, de exemplu, am crezut ca dau cu el de pamint- da, stiu ca nu-i sanatos sa ai astfel de sentimente fata de copilul tau, dar recunosc ca mi se mai intimpla...Cum ziceam, azi am crezut ca innebunesc- mai am si-acu o durere crincena de cap- dupa ce a reusit sa ia de pe raft un pachet cu biscuiti care aveau strat de-a dreptul urias de ciocolata, si a fugit cu el, desfacind pachetul, evident... am strigat ca nebuna dupa el 10 minute, cautind-ul prin tot supermarketul, si domnu era ascuns dupa niste genti, tacind milc!! Bun, trece, cu toate ca i s-a repetat de nspe ori ca nu are voie sa plece de linga mine, iar daca dispare, sa raspunda, naibii, ca ma trec toate naduselile pina-l gasesc...ajungem la casa, sa platim, acolo incepe criza, cu tavalit pe jos si niste zbierete de ziceai ca-i un purcel inainte de a fi facut caltabos...Nu s-a potolit absolut de loc pina acasa, iar acolo a luat-o de la capat! Toata tarasenia a durat mai bine de doo ore, de-abia l-am potolit...In plus, a inceput sa urle din orice, fleac, daca rupe un biscuit, ca sa-l manince, urla ca nu se mai lipeste, daca o chestie nu sta la dreapta, ci sta la stinga, e alta sursa de criza...
E normal asa ceva?
In rest e vesel, a inceput sa vorbeasca, si face progrese uluitoare pe zi ce trece, e iubitor si receptiv, incerc sa ma joc numai cu el, sa avem timp pentru noi, dar cind vine criza, gata, nu mai aude nimic si zbiara din toti rarunchii, de se uita lumea ca la urs!...
O sa-si revina curind? Stiu ca sint crize normale la virsta lor, de tranzitie, dar nu stiu pina unde pot fi numite "crize specifice" si de unde incepe altceva mai grav...
Sint binevenite cu sfaturi -si incurajari - si mamicile in situatii asemanatoare.

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia zbintuita

Poze cu noi

didita spune:

Iren, mult curaj! Nu stiu ce varsta are baietelul, dar promite. Si fata mea are potential. Are 4 ani si inca mai urla dintr-o data ca-mi sta inima in loc ca nu se pune capacul pe cutie (normal avand in vedere ca nu capacul cutiei respective!!!) Eu, nestiind ce se intampla, ma trec apele, las totul balta si fug sa salvez copilul.
Ca sa o potolesc in situatii din astea ii atrag atentia in alta parte sau ma amuz de ce prostioara face explicandu-i ca nu e grav. Cand mi-a plans ca s-a stricat felia de paine i-am inghitit-o din prima ca daca o supara si o face sa planga eu nu vreau s-o mai vad! A ramas cu gura deschisa, dar ...am avut liniste.
In alta ordine de idei cand aveam cam 2 ani incepuse sa se rostogoleasca pe jos uralnd cand nu i se faceau poftele (de ex ii spuneam ca trebuie sa plecam din parc). Solutia care a dat roade a fost s-o las sa urle pe jos intr-o indiferenta totala timp de jumate de ora. Ea se taraape jos ca de ce nu o las pe tobogan si eu m-am asezat linistit pe o banca si i-am spus ca trebuie sa plecam acasa, ca am vazut ca nu-i convine , dar asta este; nu-i serveste la nimic sa se rodtogoleasca in tarana, dar daca ea tine neaparat sa se dea, cand termina mergem acasa. Din cand in cand o intrebam daca a terminat sa putem merge sau mai are. Se strasese lumea ca la circ, mamele se uitau la mine ca la nebuna (de credeam ca o sa cheme politia), iar copii erau ingrijorati pt fii'mea. O fetita chiar a venit sa ma intrebe ce are fata de urla asa: I-am raspuns destul de tare ca sa auda si a mea ca e suarata ca nu se mai poate juca si ca imi face un capriciu. Duapa care am discutat un pic cu ea : ai vazut ca urat e cand face cineva un cariciu, oricum cand termina mergem acasa , maine o sa mai venim in parc, dar azi nu se mai poate etc...
Dupa o jumate de ora a terminat cu urlatul, am plecat acasa si pana in ziua de azi nu mi-a mai facut asa o criza.
Inainte incercasem si cu binele si cu amenintari si cu pedepse, dar fara mare rezultat (in afara de nervii mei). Asa am experimentat ca intr-adevar indiferenta e cel mai teribil lucru pt un copil mic (si pt adulti de altfel). Cel mai greu e sa nu cedezi si sa rezisti stoic de cateva ori.

Rosey spune:

eu zic ca e normal....in ideea ca si fiica-mea, de 3 ani face la fel
daca e sa ne luam dupa cei mai in varsta se pare ca acest comportament este rezultatul alintarii excesive. mie cel putin asta imi spun ai mei de fiecare data, adica dupa opinia lor copiii trebuie sa stea sfintisori si sa iti stie de frica...
eu cred ca adevarul e undeva in ceata. sunt convinsa ca nu am aplicat eu chiar cum trebuie regulile de educatie...dar e cert si faptul ca fetita mea are personalitate de zbarnie, mai multa decat am avut eu vreodata . sunt carti care te invata cum sa procedezi in astfel de cazuri- tantrum. daca nu gasesti, am sa caut eu sa vad....

Maria2 spune:

Didita, bravo. Esti de admirat . Eu nu reusesc sa rezolv situatiile asa bine.

Insa, sincer Iren, eu nu cred ca o sa le treaca vreodata daca au inceput asa.Doar ca o sa ne obijnuim noi si o sa gasim solutii mai rapide.

Mie imi face asa Ioana care are 3,5 ani. Nu trece nici o zi fara circul cu imbracatul de exemplu.Avem nenumarate haine noi pe care nu le-a pus niciodata (si sunt sigura ca nici nu o sa le puna vreodata) iar daca incerc sa o oblig este in stare sa-mi urle la nesfarsit. Asa ca nu incerc sa o oblig(pentru ca sa nu il scoale pe Alex care are doar un an) iar ea a inteles ca daca tipa eu fac ce vrea ea.

Deci totul tine de ceea ce a inteles copilul ca merge.
Eu, de exemplu, decat sa o vad ca urla in super-market, mai bine ii iau 10 pachete cu biscuiti. Ea, bineinteles. in subconstient cel putin stie asta.

Culmea este ca toti o considera cel mai cuminte copil al nostru, desi este singurul care ne pune pe ganduri.

Totul depinde de tine cred in final.

Curaj, Iren.

mamica de 2 printese si un print

Rosey spune:

[(de ex ii spuneam ca trebuie sa plecam din parc).]
da da da!!!
eu pur si simplu o iau pe sus, ea urla si se zbate in bratele mele pana acasa, lumea se uita ca la circ...oricat am sta la topogan, nu e de ajuns....am incercat si faza cu "abandonatul". i-am zis ca eu plec si ca daca vrea, sa vina cu mine. am stat, fara exagerare, o jumatate de ora dupa tufisuri. nici nu i-a pasat desi, culmea, eram intr-un oras strain!!! oricum, nici o metoda nu functioneaza daca nu o aplici cu calm. odata ce te-ai enervat si copilul a simtit asta, nu prea sunt sanse de victorie....cel putin la noi.

iren spune:

quote:

---

Originally posted by Rosey

[(de ex ii spuneam ca trebuie sa plecam din parc).]
da da da!!!
eu pur si simplu o iau pe sus, ea urla si se zbate in bratele mele pana acasa, lumea se uita ca la circ...oricat am sta la topogan, nu e de ajuns....am incercat si faza cu "abandonatul". i-am zis ca eu plec si ca daca vrea, sa vina cu mine. am stat, fara exagerare, o jumatate de ora dupa tufisuri. nici nu i-a pasat desi, culmea, eram intr-un oras strain!!! oricum, nici o metoda nu functioneaza daca nu o aplici cu calm. odata ce te-ai enervat si copilul a simtit asta, nu prea sunt sanse de victorie....cel putin la noi.

---

Exact si la mine la fel, cu plecatul, pot sa stau eu sa-l astept dupa colt, pina-n 2015, ca nu vine, neam!

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia zbintuita

Poze cu noi

Lory_k spune:

Al meu are numai 1an si 3 luni si are cateodata crize de genul asta!Ce ma fac mai tarziu?M-ati bagat in sperietiOare la ce varsta scapam de tot circul asta?Lory_kluiAlin Cristian

alina023 spune:

Si Luca (1an si 11luni) mai incearca sa impresioneze in felul asta dar ii explic foarte calma ca nu va obtine nimic cu un asa comportament si ca mie nu imi place sa faca asa. Ce e mai greu este sa il fac sa asculte ce am de spus. De obicei il bat pe umar in timp ce el urla si se tavaleste (va dati seama chin sa reusesc sa ii ating umarul) si daca reusesc sa il fac sa se uite la mine am castigat batalia... Norocul meu cel mai mare este faptul ca Luca intelege absolut toate explicatiile logice si se potoleste imediat daca ii spun de exemplu "mami trebuie sa faca mancare asa ca nu mai putem sta la joaca", sau "nu poti sa mananci ciocolata pentru ca te vei ingrasa (iar eu ii arat ce inseamna asta intr-un fel cat mai caraghios) si o sa faci si buba la burtica", etc. Si daca totusi nu reusesc sa il fac sa ma asculte (sunt foarte rare cazurile) atunci fac si eu la fel ca "didita" si il las sa urle, tmip in care il mai intreb din cand in cand daca a terminat sau mai are din program. Si da rezultate.

Pegasis spune:

Iren, nu stiu ce virsta are baietelul tau, dar sa-ti spun cum face Ana la 3 si 4 luni. Duminica ne pregateam sa iesim din casa - inainte de a iesi pe usa se verifica in oglinda sa vada daca e "asortata". O intreb "Ana, ce inseamna asortata?", raspuns "Asa... toate culorile la fel" . Ii pun manusile (noi) si incepe circul "Astea sint urite si proaste si nu-mi plac si sa le arunci la cos!", cu tipetele de rigoare, cred ca-ti imaginezi scena. Eu simt ca pleznesc. Reusesc sa-mi pastrez calmul aprox 5-10 min. dupa care "dau in clocot". O dezbrac de canadiana si o descalt si ii spun ca nu mai mergem nicaieri. In momentul asta incepe plinsul, sfisietor, cu lacrimi de crocodil. Eu intotdeauna am lasat-o sa plinga 2-3 min, chiar daca mi se rupea sufletul s-o aud.
Dupa ce trec citeva min se potoleste si ma roaga s-o imbrac sa iesim.

Ideea este ca NU trebuie sa cedezi santajului. Daca ai facut-o ai creat un precedent si e rau. Daca as fi fost in locul tau la magazin, as fi intrerupt orice cumparatura, as fi lasat carutul si as fi iesit din magazin IMEDIAT. Da, stiu, nimanui nu-i convine sa plece asa de la magazin, in special daca ai doi copii mici si timpul masurat. Dar parerea mea e ca macar o data trebuie! Daca il luai pe Bogdanel de-o "aripa" si-l scoteai din magazin imediat, cred ca ar fi priceput mesajul...

Trucul cu "lista" il stii? Eu il aplic cu mare succes: ori de cite ori merg in magazin cu Ana facem o "lista" de lucruri pe care ar vrea sa i le cumpar din magazin. Cind vrea cutare lucru raspunsul meu este intotdeauna "Trece-l pe lista!". Inutil sa mai spun ca la sfirsit cind o intreb cum stam cu lista imi spune ultimul lucru pe care l-a vazut (evident ca a uitat de celalalte ). Intotdeauna ii cumpar acel lucru (daca nu e foarte scump).

Aaaa, am uitat sa-ti spun ca o urc pe Ana in carucior (deci n-are cum sa ia ceva de pe rafturi). Intotdeauna ii spun ca e pt siguranta ei, ca e mare magazinul si ce face ea daca se pierde de mami?

Parerea mea e sa incerci sa fii putin mai ferma, chiar daca treaba asta iti incurca complet programul (cum a fost in ex cu magazinul dat de tine). Bogdanel va intelege foarte repede ca nu mai esti dispusa la compromisuri...

Carmen
_
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume. "
(Enriyeu Castaldo)

poze

didita spune:

fetelor, va multumesc de pareri, dar nu sunt de admirat. Eu ca sa ajung sa fac asa mi-au trebuit luni de zile!!! Faptul ca am gresit la inceput nu a avut o influenta chiar atat de mare in rezolvarea problemelor. Cand in sfrasit am inteles cum trebuia sa ma comport (ca sa mearga cu a mea) si am fost convinsa ca am dreptate a mers din maxim doua sau trei incercari.
Totul a inceput de la nedormit noaptea. Fata mea pana la 15 luni nu e dormit niciodata mai mult de doua ore la rand indiferent ce faceam! Cum eu nu lucram la vremea respectiva cadea tot timpul pe mine magareata sa ma scol si sa o adorm. Din pacate nici ziua nu dormea. Deci pe la un an junsesem in stare de orice si la 15 luni cu forta disperari am resuit sa o culc. Mi-au trebuit doua nopti si a treia a dormit de la 10 seara la 8 dimineata ca m-am speriat ca nu mai rspira. De atunci am aplicat intotdeauna metoda cu explicatii calme si simple despre ce trebuie facut si nu am cedat indiferent de situatie. De multe ori incerc sa-i distrag atentia si sa-i dau impresia ca am castigat amandoua (ca sunt mandrii copii chiar mititei). In orice caz, acum stie ca trebuie sa faca ce i-am cerut.

cgaby spune:

am postat eu ceva la se da cu capu'!!! cititi si acolo!
sanatate si ....rabdare....trebuie sa treaca la un moment dat!!!!
pupici

cgaby