Cit de "rau" poate fi tantrum-ul?
Raspunsuri - Pagina 2
mamica dulce spune:
crizele astea de personalitate imi sunt si mie...prea bine cunoscute
Marc are 2 ani si o luna ..dar a fost foarte precoce,pe la 1 an deja stia ce face.
Sa va povestesc faza ,azi pe la pranz.Am iesi cu Marc la plimbare ,la un moment dat vrea jos din carut.Eram pe un trotuar foarte ingust care dadea direct intr.o curte interioara care tocmai atunci era deschisa.Marc-viteza direct acolo.Cu gandul sa nu fie vreun caine sau oameni neintelegatori,am insistat sa mergem mai departe spre locul de joaca-nu era departe deloc.
Eu insist,el nimic-il iau pe sus,degeaba ca se zbate tare si e si greu si puternic-se tranteste pe jos,da cu capul de pamant,da din picioare,urla..in fine nu e posibil sa.l pun in carut,eram acum pe strada(ca trotuarul e mult prea ingust) el urla ca in gura de sarpe,incepe sa zguduie carutul,il rastoarna in mijlocul drumului(si e solid,credeti-ma)iuhuuuu ce tambalau a fost!
Si de la ce?ca li se pune pata oameni buni!!
S-a linistit si atunci atunci ii vorbesc clar ca ma supara ca nu e frumos,ca nu are voie pe strada..stiti voi teoria.
Este foarte adevarat..in momentul in care s-au prins de punctul slab...speculeaza pana in panzele albe si trebuie sa fii foarte ferma pe pozitii.
EU am oroare sa.l aud plangand in general,dar mai ales afara,unde face urgent rosu in gat de ala cu febra 40 si antibiotice.
Abia in ultimul timp m-am calit suficient sa.l pot auzi plangand si sa fiu in stare sa nu incerc sa.l impac.
Slava Domnului ca i s-au rarit radical toanele astea,partea proasta e ca..acumuleaza energie 
si sa vezi teatru atunci.
E un copil foarte bune si iubitor si a inceput sa vorbeasca in doua limbi,
se spune ca perioada critica e de la 2 la 3 ani,apoi te intelegi mai bine cu ei.
Pana atunci insa...mult calm,rabdare si fermitate,asta e solutia.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
mamica dulce spune:
cat despre supermarketuri...fie il tin legat in carut,fie in cosul de cumparaturi cu "droguri"-fructe,biscuiti,un cremvurst,sticla cu suc,o masinuta...in momentul in care sapa pe jos...sunt terminata,e ca un titirez bagat in priza,alearga..nu exagerez kilometri si eu dupa el.Acum e,acum nu-i si nu e o placere sa.l caut prin magazinele astea imense,strigand si trecandu-ma sudorile,daca mi-a luat cineva frumusete de baiet
El se distreaza de minune,joaca prinsa cu mine,rade de pocneste in timp ce eu arat ca scoasa din dus,cu parul valvoi
E foarte independent si daca vrea sa ramana undeva (la joaca,pe drum ,in magazin) pot sa.i spun eu pa de o suta de ori,imi face cu mana si il doare.n fund ca plec de vad rosu inaintea ochilor cateodata.
Sincer,ma bucur ca e asa cum este,dar sa faca dom'le cu altii din astea,nu cu ma-sa
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
Maria2 spune:
Buna,
am postat mai demult pe aici si acum, reintrand am constatat ca sunt una dintre cele mai indulgente mamici de pe forum.
Am postat atunci despre Ioana -care este al 2 lea copil al nostru- si acum o sa vorbesc despre Anastasia care este primul nostru copil si care timp de 5 ani a fost "copil singur la parinti"deci, rareori i s-a spus NU.
Adica procedam cu ea asa cum am zis ca procedez acum cuIoana. Daca voia biscuiti ii luam , nu o lasam sa planga, daca voia sa mergem undeva , mergeam.
De dormit, nu va mai spun: pana s-au nascut fratii ei practic Anastasia se scula in fiecare noapte de nenumarate ori si dormea bineinteles cu noi in pat.
Am avut o singura grija mereu: sa inteleaga ca ceea ce fac pentru ea, fac pentru ca o iubesc si ca este cea mai importanta fiinta pentru noi.
Vreau sa va spun ca acum, la aproape 9 ani este un copil extraordinar, este singurul meu ajutor aici, invata foarte bine(singura-nu sta nimeni sa-i spuna ce sa faca-),canta la pian, vorbeste 3 limbi, se imbolnaveste mult mai rar decat ceilalti copii de varsta ei si este foarte vesela.
Si nu a fost niciodata geloasa nici pe Ioana si nici pe Alex. Ii iubeste si ii ingrijeste cum poate mai bine.
Deci, bineinteles ca ceea ce spun psihologii(adica-fi ferm ) este foarte bine la inceput-eu trag acum de nervii Ioanei care are 3ani- dar din experienta va spun ca eu am reusit altfel.
Va urez multa rabdare
mamica de 2 printese si un print
PRAG spune:
Didita, te rog mult spune-mi si mie detaliat ce strategie ai folosit ca sa o faci sa doarma? Al meu are 1 an si 4 luni, inca n-a inceput crizele de personalitate, slava Domnului, insa eu de cind s-a nascut nu am dormit o noapte intreaga. La fel, se trezeste tot la 2 ore, in cazul fericit la 3 ore, e direct in picioare in patut si urla sa il iau de acolo. Nu mai adoarme decit in brate, uneori in 5 minute, alteori in 40! Nu stiu ce sa ii fac, eu si lucrez si va dati seama ca dupa 5-6 ore dormite pe noapte, si astea cu cite 4 intreruperi, nu sint in stare de nimic. Te rog spune-mi ce ai facut, poate pot sa incerc si eu.
Multumesc.
khristin spune:
Iren,
Eu stiu ca aceste crize de personalitate sint specifice varstei de 2 ani "the terrible two's"...asa ca leac nu stiu sa-i gasesti...cat despre dormit toata noaptea nici fiimea la 2 ani si o luna nu doarme nici acum (se mai trezeste cel putin o data pe noapte)...dar oricum i-am dat apa in loc de lapte si am vazut ca a inceput sa o mai rareasca cu sculatul...asa ca Prag, join the club
Cristina
noi
didita spune:
Am imbracat-o in pijama, am luat-o in brate, i-am spus un basm (scurt 2-3 minute) am pupat-o cu toii (parintii) si am pus-o in patut singura in camera. Am culcat-o am mangaiat-o un pic si i-am explicat ca ramanem aproape ca daca are nevoie de ceva venim imediat, dar ca acum e ora de nani-nani si nu ne mai putem juca. Toate astea pe un ton calm, dar hotarat. Am last-o sa tipe un pic (nu mai mult de 2-3 minute ) si am reintrat in camera repetandu-i poveste cu mama si tata sunt alaturi etc, etc... am reiesit. reurlete si reintors. N-am mai luat-o deloc in brate dupa ce am culcat-o indiferent ce facea (incepuse sa zgaltie patul de gratii). O reculcam, o calmam si replecam. A durat cam o ora si ceva prima data si noaptea s-a sculat de cateva ori, dar am refacut faza.
Cred ca cel mai important a fost faptul ca eram convinsa ca este ultima mea speranta de a dormi noaptea. Asta m-a facut sa rezist si sa am hotararea si calmul necesar.
Incercasem si eu inainte culcatul in brate, cu muzica, pe intuneric, cu mine in pat si multe altele, dar nimic nu a mers. Dupa 15 luni nu mai puteam, numai cand vedeam ca se lasa seara innebuneam!!! acum totul e OK. Cu al doilea copil am facut asa de la inceput si a dormit bine practic de la inceput (se scula sa mance si se reculca).
iuliana spune:
La noi tantrumul parca s-a mai domolit:). Pe la un an si 1-2 luni a inceput sa se dea cu capul de pereti sau de ce nimerea de ma durea sufletul si se arunca pe jos si se tavalea. Eu am lasat-o in pace sa se desfasoare, dar intotdeauna o indepartam delocurile periculoase. Acum la 18 luni se mai loveste cu intentie f. rar, cind e suparata rau, dar eu ii intorc spatele si termina destul de repede. Problema la noi e cu mersul la cumparaturi. Eu nu mai am curajul sa merg singura si nici sotul singur. Nu vrea in carut pentru mai mult de 5 minute dupa care incepe sa urle si sa se dea pe spate de se loveste cu capul de spatarul carutului asa ca trebuie sa o dam jos, moment in care s-a dus linistea noastra pentru ca unul din noi trebuie sa alerge dupa ea ca dispare instanataneu. La asta chiar nu stiu cum sa procedez...poate imi dati niste idei. Sintem inca la inceputul "figurilor" si ma ia cu groaza cind vad ce e posibil sa ne astepte.
poze 1,poze 2,poze 3
ML spune:
Didita, Prag si eu am facut la fel ca Didita cu adormitul copiilor (3 ani si 18 luni) in propriie patuturi si a mers. In 3 zile. Au plans in prima zi 2 ore (mers la ei si mangaiat, pus in pat din 5 in 5 min), in zilele urmatoare din ce in ce mai putin. Daca copilul este intre 6 luni si 18 luni incercati asa ca rezolvati.
Si ca sa scurtez o poveste lunga in prvinta cumparaturilor se poate face si asa:
Mergeti intr-o zi la "cumparaturi" fara a va pune in gand sa cumparati ceva. Nu ii spuneti asta copillui. Cand incepe tavaleala, imediat il luati in brate calma, nu explicati nimic, il puneti in masina si acasa! Dupa cateva zile repetati figura cu mersul la "cumparaturi". Nu repede dar sigur va intelege ca veti pleca de fiecare data cand incepe circul. Se recomanda ca si cu cel mai ingeras de copil sa nu intrati in mai mult de un magazin la cumparaturi (de data asta ...adevarate!)
camelia-daniela spune:
Am citit postärile voastre si m-a ajuns melancolia....eu aproape am uitat cum a fost odatä...
Am träit si eu o perioadä aceste scene dramatice, dar mie mi-a fost imediat clar de ce se imtimplä asa...iubitul meu sot, care era mai mult musafir pe acasä, venea cu tot felul de jucärii costisitoare. Bäiatul, care era cu 2 ani mai mare decit fata, nu deschidea bine gura, cä "Lampa lui Aladin" ii indeplinea mereu dorinta!!!
Am vorbit cu sotul meu pe tema asta si i-am spus cä eu nu am nici un chef sä fiu tartorul, pe cind el ocupa cu comoditate postul de tatä minunat!! Pinä sä inceapä aceastä perioadä, era totul in ordine...eu nu cunoscusem pinä atunci astfel de "rebeliuni"!!! Ciudat era faptul cä fetita ( deh, cred cä fetele sint mai greu de cumpärat ) se multumea mereu cu cite o nimica toatä, pe cind bäiatul cerea cele mai scumpe jucärii!!!...si asta mi se pärea total nedrept!! Eu am fost intotdeuna dreaptä cu amindoi copiii...le-am acordat aceeasi atentie, pt. cä nu am vrut sä se simtä vreunul nedreptätit. A trecut si asta...dar destul de greu!! Cu un ton autoritar, care sä sune clar si hotärit, un car de räbdare si control personal, reusesti sä-i aräti piticului cine este seful. O altä gresealä este sä te cobori in conversatie la nivelul lor...eu am fost si sint foarte glumeatä, dar ei stiau foarte bine cind este de glumä si cind este serioasä treaba.
Un exemplu, cum am fäcut eu cind mergeam la cumpäräturi...aici depinde si de virsta copiilor...hotaram de acasä ce avem de cumpärat si asta si fäceam. In pricipiu mä bazam pe spusele lor intr-un moment cind nu aveau ispitele in fata ochilor...dar cind ajungeam acolo li se schimba putin culoarea tenului ...cind incercau sä-mi transmitä ceva, le aminteam foarte amabil de planul nostru de acasä si la casä, cind trebuia sä plätim, primeau cite o nimica toatä drept recompensä.
Mai mereu am avut bani in portmoneu cit sä-mi ajungä de cumpäräturi si nu mai mult...asta mai mult din cauza mea, cä eram "minä spartä"!!!...dar asta nu stiau ei!!...citeodatä le arätam cä e portmoneul gol si cä nu mai putem cumpära si altceva ( eu eram cea mai tristä din cauza asta!!!), sau schimbam subiectul foarte subtil..copiii pot fi päcäliti foarte usor cind sint mici...uitä destul de repede cind au o nouä sursä de interes...asta mi-a pläcut cel mai tare!!!
O singurä datä am tipat la bäiat asa de tare cä s-a uitat toatä lumea din magazin la mine...dar el nu a fäcut circ...pusese botul si nu-mi mai räspundea la intrebäri.
Nu am fost niciodatä o mamä de care sä le fie fricä...am incercat sä le fiu prietenä, dar in paralel le-am arätat cine are comanda.
Copiii sint cei mai mari speculanti...si la pubertate sint la fel, dar mult mai rafinati!!
Pupici de la Cami.
mihaelabebe spune:
Are 1,7 ani astazi.Este un baietel cuminte si ascultator.Crizele sunt rare,de intensitate mica si depind de cat de obosit este.Daca este foarte obosit se pune pe plans si dureaza circa 5 minute.Cand nu este obosit si nu ii satisfaci dorinta se incoarda,se screme si incepe sa loveasca mobila,peretele ,etc cu amandoua manutele.De obicei il ignor sau ii dau "time-out" in tarc 2-3 min. pana se calmeaza.Ieri s-a intamplat o faza draguta:incerca sa-si bage manuta in video,i-am spus nu,bine-nteles fara succes,l-am luat de langa video,s-a intors inapoi,iar dupa ce si-a strecurat manuta in video,i-am luat-o si l-am lovit peste ea.S-a suparat,a inceput sa loveasca cu manutele televizorul,s-a intors catre mine(stateam in genunchi langa el) cu manutele ridicate gata sa ma loveasca peste fata,am inchis ochii si mi-am zis "fie ce-o fi,il las sa vad ce face" si...m-a imbratisat:).
La cumparaturi mergem impreuna cu tati,astfel mami are timp sa faca cumparaturile ,in timp ce tati alearga dupa el prin magazin:).Daca este obosit,sta in carucior impreuna cu "chestia":)(chestia=pijama,camasa de noapte din satin).Nu plecam de acasa fara Chestia indiferent unde mergem,iar atunci cand simtim ca incepe o criza,mami scoate Chestia din geanta.Il calmeaza imediat si nici nu adoarme fara ea.Toti copii au cate o jucarie sau paturica favorita,fii-miu are Chestia:).Este dragut atunci cand da iama in dulap si le trage pe toate de pe umeras(deh,mami e si ea obsedata de satin) si le strange cu grija in jurul lui.Nu demult urmarisem sfarsitul(din pacate) unui documentar despre tantrum ,in care psihologul intervievat si mama spunea ca lucrurile care il calmau pe baietelu ei,un set de chei cu breloc si un album foto cu pozele favorite, le poarta in permanenta cu ea,iar in cazul in care copilul face o criza,indiferent unde se afla se opresc,rasfoiesc impreuna albumul si ii da cheile.Acu'in cazul nostru,lumea cam intoarce capul si zambeste cand il vad pe fii-miu cum taraste dupa el o pereche de pantaloni de pijama de-a lu' mami:)) prin magazin.Atata vreme cat il face pe el fericit,nici ca-mi pasa:).
mihaela