O cezariana si zilele de spitalizare (Filantropia)
Raspunsuri - Pagina 7
sara18 spune:
Doamne ajuta ! Fiti tari si ma rog pt voi!!!!
Sara si 
David Ran,DPN 13-18 feb 2005
www.geocities.com/sara_semida/bebe" target="_blank">poze cu bebe David Levy si primele hainute 
www.geocities.com/sara_semida/sara.html" target="_blank">poze cu Sara graviduta
Kittie spune:
Felis, am scris eu la inceput acilea, cand citisem povestioara ta cu nasterea...si nu ma gandeam ca o sa ajung sa plang la acelasi subiect... nu mi-a trecut prin cap nici o secunda c-ar putea fi,intr-adevar, vorba de o boala pentru copilasul tau.. Imi vine sa-ti cer iertare pentru ca am postat asa, "d-a'n-boulea", sa cer iertare puiului tau...
Dumnezeu sa va ajute, sa va intareasca si sa va lumineze viata cu zambetele micutului! Sa nu va pierdeti speranta si sa luptati impreuna cu el!
ralucule spune:
Felis eu va doresc putere sanatate si optimism. Cu credinta in Cel de Sus, eu am impresia ca se poate merge inainte. Incearca sanu disperi, stiu ca nu poti, te intlege perfect, am avut de a face cu copii din acestia, am lucrat cu ei, si sa stii ca au foarte multe chestii sclipitoare, si sunt chiar mai puri ca noi astia de rand. POate raspunsul meu nu e cel bun in momentul de fata, dar sper sa iti dea putina putere si optimism. Nu ezita sa vobesti cu noi sa te intalnesti cu fetele din apropierea ta, care vor sa te sprijine. Sprijinul uman face fff mult. VA doresc inca o data sanatate multa tie, copilului si sotului. Daca cumva m-am exprimat aiurea imi cer mii de scuze.
ralucule si Tristan (7 oct 2004)
http://community.webshots.com/user/ralucule
Andrada spune:
Draga Felis,
e adevarat ca nimeni nu poate intelege prin ce treceti tu si sotzul tau, dar poate ca e bine sa ne spui si noua, sa vii sa ne povestesti cind ti-e greu, sa iti lasi capul pe umarul nostru cind nu mai poti duce greul. Si apoi sa ne povestesti de Mihai Cristian, de toate reusitele lui, de incercarile voastre, asa poate reusim sa ne apropiem mai mult de problema voastra.
Sinteti probabil in soc inca, e greu sa acccepti ca asa ceva ti se poate intimpla tie si mai ales copilului tau. Se pare insa, si medicii toti spun asta ca va fi mai usor, cu timpul o sa va fie mai usor. Pina atunci incearca sa te concentrezi pe ce ai de facut zi de zi, pas cu pas, nu privi in tot ansamblu si nu privi cu frica viitorul. Cercetatorii studiaza aici in america de multi ani acest sindrom, medicamente si cure se descopera tot timpul, uite numai cite progreses s-au facut in ultimii 5 ani cu stem cell. Nu disperati iar daca exista un motiv pentru care Dumnezeu vi l-a dat tocmai voua, poate este tocmai pentru ca il stringi in brate cu atita dragoste si Dumnezeu stie ca veti avea grija de el cum alti parinti nu ar face-o. Iar puterea si taria va vor veni chiar atunci cind veti avea nevoie.
Mihai Cristian are toate sansele cu voi alaturi de el sa duca o viata cit mai aproape de normal, sa fie vesel si fericit si sanatos.
Va doresc multa putere, sanatate si multa pace sufleteasca!!!
va imbratisez,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
anamari spune:
Draga Felis,
Intr-un fel te inteleg prin ce treci, desi situatia mea nu a fost niciodata asa de grea...
si acum imi aduc aminte prin ce am trecut cand baiatul meu a fost diagnosticat cu retard verbal si la inceput retard mental(avea deja patru ani)...mai ales dupa ce a lucrat un an cu o psiho-logopeda si nu a inregistrat nici un progres. Am crezut ca va fi incapabil sa duca o viata normala, nu va vorbi niciodata si nu va fi in stare sa scrie si sa citeasca...pana cand am cunoscut o alta psihologopeda care ne-a ajutat enorm. Nu am avut nici noi bani, am avut insa noroc sa gasim niste oameni inimosi care ne-au ajutat...pe scurt, acum baiatul meu are un diagnostic de deficit atentional/asta a fost problema de la inceput si duce o viata aproape de normal...
am plans multe nopti la inceput , dar cu multa iubire, ceva noroc si ajutor de la Dumnezeu am razbatut si la fel veti razbate si voi, chiar daca acum nu vedeti inca asa departe...faptul ca bebeul tau se comporta la fel ca un bebe normal e semn ca poate problema lui nu e asa de grava si vor fi multe rezultate pozitive, totul e sa privesti mereu si la latura pozitiva a fiecarei intamplari, oricat de greu ar fi...plus ca acesti copii cu probleme parca,spre a compensa au mai multa afectiune si duiosie decat ceilalti- sunt minunati...
anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993
poze de copii cuminti
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39200" target="_blank">povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra
FELIS spune:
Va multumesc mult la toate. Din cate am citit mi-am dat seama ca ati intrat si la bebei de nov-dec si ati citit ce am scris acolo despre bb meu.
Ieri chiar i-am mai facut poze. Incercam pe cat posibil sa fie o atmosfera relaxata in casa. Cand suntem cu totii acasa nu e greu. E asa de dulce puiul meu ca mi-e usor sa ma uit la el si sa rad la fiecare sunet scos de el, la fiecare privire mai nostima.
E greu. Nu pot zice pur si simplu "Gata, asta e, ma voi lupta pt el" si totul sa intre pe un fagas. E f dureros. Nu pot descrie ceea ce simt... Nu... Nu mai stiu ce sa va zic... Doar ca va multumesc inca odata pt ca sunteti alaturi de mine.
Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
Pozele noastre!
Tanaion spune:
Felis, in ultimele zile m-am gandit mult la tine si la Mihaita.
Nu te cunosc, dar te simt foarte aproape. Ma rog pentru Mihaita sa-i dea Dumnezeu sanatate si pentru voi, sa va dea Dumnezeu putere, rabdare, liniste sufleteasca.
Vreau doar sa-ti povestesc despre copiii cu acest sindrom.
Sunt impreuna cu un prieten foarte drag mie, care are un nepotel Claudiu in varsta de 10 ani. Nasterea lui acum 10 ani a fost o fericire enorma pentru intreaga familie. La doua zile insa dupa nastere le-au dat vestea privind boala. A fost un soc pentru toti. Trecusera de extaz la agonie, mai ales ca nu stiau nimic despre acest sindrom, iar primele informatii pe care le-au avut erau din cele mai prapastioase.
Cu timpul insa, acest copil a devenit cea mai mare bucurie a intregii familii, cel mai iubit membru al familiei si, nu exagerez cand iti spun, rasfatatul intregului cartier. Nu exista magazin in care sa nu intre si sa nu stie toata lumea cum il cheama, sa vorbeasca cu el, sa se joace cu el.
Este extraordinar de sociabil si afectuos, vesel mereu si pus pe sotii. Este foarte cuminte si nu are niciodata rautati. Ii place foarte mult sa asculte muzica si sa danseze.
Daca exista oarece diferente intre el si alti copii de varsta lui, felul lui de a fi, compenseaza cu mult aceste diferente.
Stiu ca orice ai citi, iti e foarte greu sa accepti ce ti se intampla, dar cu sprijinul sotului care mi se pare un om extraordinar si al familiei iti doresc ca la fel ca in cazul familiei lui Claudiu, aceasta durere sa se transforme in fericirea de a trai alaturi de o persoana atat de vesela, deosebita, plina de duiosie si bunatate, a carui caracter nu cunoste rautatea.
Daca vrei mai multe informatii, cai de urmat, te rog da-mi un PM.
Multa multa sanatate,
Tana
mitub spune:
Draga Felis,
Imi pare nespus de rau pentru baietelul tau! Cu multa dragoste si incredere in Dumnezeu copilasul va fi minunat, iar voi veti reusi sa gasiti putere in zambetul lui si in fiecare progres pe care il face!
Sanatate si putere multa va doreste cu drag
Boga, mamica de Mirunica si burtica de bb2
vikinga spune:
Bun venit pe lume Mihaita! Felis ti-am vazut copilasul, e un dulce si un frumos! Cu zimbetul lui dragalas mi-a cucerit inima! Nu-mi pot gasi cuvinte sa-ti aline durerea din sufletul tau de mama...sunt aici alaturi de tine si ma rog pentru puiul tau sa fie bine.Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)
ruxi spune:
Draga mea Felis, sunt cu tot sufletul alaturi de voi. Nici nu stiu ce sa-ti spun...printre lacrimi...ma voi ruga pentru voi, sa fie bine si ...fiti puternici! Multa fericire pentru voi, va doresc!
Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
Povestea nasterii