O cezariana si zilele de spitalizare (Filantropia)
Raspunsuri - Pagina 8
Karina spune:
Imi pare nespus de rau... Sincer, am fost socata, n-am crezut ca acest lucru se poate intimpla cuiva apropiat, asa cum ii consider pe membrii DC. Sanatate multa si ma voi ruga si eu pt. sanatatea lui Cristian.
Si sa dea Domnul sa fie macar forma cea mai usoara...
Karina 
+ Bogdanel 
Nu traim ca sa mincam, ci mincam ca sa traim
oana cretu spune:
Nu mi-a venit sa cred azi, citind subiectul lui gandacelu de la Generale. Imi imaginez ce este in sufletul vostru, eu, car am fost internata cu Seb pentru o bronsita si m-a daramat psihic, in cazul vostru cred ca dezastru. Ma rog din suflet sa duceti o viata normala pana cand se va gasi o solutie impotriva acestui sindrom. Suntem alaturi de voi!
Oana si Seb
(10.01.2005)
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu
http://community.webshots.com/user/sebastiengrigore
lores29 spune:
Draga Felis, imi pare nespus de rau pentru tot ce vi se intampla.
Am vazut si eu poze cu Micutul, este o comoara.
Stiu perfect prin ce treci, aproape ca mi-au dat lacrimile (dar trebuie sa ma abtin ca sunt la birou si nu vreau sa ma vada colegii).
Nu vreau sa te intristez cu povestea mea, dar vreau sa stii ca nu este totusi cel mai rau lucru care se poate intampla. Normal ca este greu sa stii ca puisorul tau nu o sa duca o viata normala, mai ales dupa ce ti-ai facut atatea sperante in cele 9 luni de asteptare. Dar nu este totul pierdut. O sa aveti o alt fel de lupta de dus spre deosebire de ceilalti parinti.
Am trecut si eu prin aceasi momente ca si tine(inca mai trec, dar parca m-am mai linistit). Fetita mea, Larissa Antonia, are tot o boala genetica, mult mai grava insa, se numeste "GM1 Gangiosidosis". In linii mari, tot corpul este afectat si ce este mai rau ca si creierul este afactat; are o loc o degenerare progresiva (exponentiala) a creeierului, iar speranta de viata este de 2-3 ani (ea a implinit 2ani pe 10 Decembrie 2004)(in fiecare zi cand plec de dimineata la munca ma rog la Maicuta Domnului sa o tina in viata macar pana ma intorc).
Cred iti imaginezi prin ce am trecut cand am aflat. La fel ca si tine m-am simtit ca si lovita de tren. Aveam senzatia ca tot corpul mi se dezintegreaza si ca nu imi mai pot controla nici cele mai elementare miscari. Ce este cel mai grav dupa parerea mea este ca, deoarece medicina a ajuns totusi destul de departe, s-a pus problema ca sa o tinem in viata artificial, iar noi , ca si parinti a trebuit sa hotaram ce vrem: o lasam sa moara sau o conectam la masina. A fost cea mai grea decizie din viata mea. Totusi noi am hotarat sa o lasam in mainile Bunui Dumnezeu.
Nu vreau sa intru in mai multe amanunte (imi cer scuze ca am scris chiar si atat, pentru ca ultimul lucru pe care il vreau este sa te intristez).
Vreau doar sa iti spun ca, desi poate acum vezi totul in negru,ai sa descoperi ca ai puteri pe care poate nu ti le-ai fi banuit niciodata. Ai sa vezi ca dragostea ta pentru el o sa rezolve toate problemele care acum ti se par de nerezolvat.
Asa cum Andrada a spus mai devreme Dumnezeu nu vi l-a trimis intamplator ci tocmai pentru ca sunteti niste parinti minunati si pentru El a stiut ca voi o sa il iubiti cum poate nimeni o ar fi facut-o.
Ma rog pentru voi ca Bunul Dumnezeu sa va dea toate puterea de care aveti nevoie si in primul rand liniste sufleteasca.
De maine am sa il pun si pe Mihai Cristian (ce nume frumos) pe pomelnic cand merg la Liturghie(am inteles ca se poate daca scrii "prunc nebotezat", dar am sa il intreb si pe preotul nostru)si am sa ma rog si pentru voi in rugaciunile mele zilnice.
Daca vrei sa vorbim mai mult imi poti scrie pe PM oricand.
Eu nu am stiut de voi "desprecopii.com" atunci cand am aflat de fetita mea si m-am simtit tare singura, cu atat mai mult cu cat eu si sotul meu suntem singuri aici (toata familia este inca in Romania). Cred ca ne-ar fi ajutata mult sa fi avut cu cine vorbi atunci.....
Dumnezeu sa va aiba in paza si azi la 10 PM ora voastra am sa ma rog si eu cu voi toti pentru copilasii nostri minunati care au atata nevoie de noi.
Lore
Donia spune:
Draga Felis, cred ca socul e imens la aflarea vestii ca puiul tau sufera de ceva ce nu poate fi tratat. Eu m-am intristat citind despre durerea vostra, dar voi probabil ca ati fost disperati.
L-am vazut pe Mihaita in poze si v-am vazut si pe voi, sunteti o familie tare frumoasa. Mihaita e un bebelus minunat si va fi un copil minunat. El se va vedea ca pe un copil normal si ce mi se pare cel mai important este ca voi sa-i dati incredere in el, sa-l pretuiti mereu asa cum o faceti deja.
Am petrecut putin timp intre copii care sufera de boli cronice, mai usoare sau mai grave, si trebuie sa iti spun ca acesti copii sunt fericiti, oricat de greu le-ar veni altora sa creada. Sunt copii veseli, frumosi, eu ca adult am simtit ca am de invatat ceva din intelepciunea lor.
Am cunoscut o fetita cu sindrom Down si am fost uimita ca la 3 ani stia sa cante mai bine decat nepoata mea de aceeasi varsta, care imi zgaria urechea de cate ori avea chef de cantat. Fetita de care iti vorbesc este acum la scoala, intr-o clasa obisnuita, are frati si surori mai mici de care se ingrijeste ca o mama, este un copil echilibrat si afectuos.
Prejudecatile exista in mintea noastra, dar vad ca oamenii invata tot mai mult sa nu-i mai marginalizeze pe altii doar pentru ca sunt diferiti.
Eu stiu ca Mihaita va fi un copil minunat. Inca din start e norocos ca va are pe voi, iar voi aveti o comoara care are nevoie de ceva mai mult ajutor. Nu dispera, ajutorul o sa vina, ai incredere in Dumnezeu si incearca sa inlocuiesti disperarea cu dragoste. Da, copilul vostru e diferit, dar asta nu-l face mai putin minunat si voi o sa fiti langa el sa-i faceti inceputul cat mai usor cu putinta.
Noi il iubim pe Mihaita si la fel vor face si altii, stii?
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
adelyna spune:
Felis,este o durere pt tine acum,mai tarziu te vei obisnui,iar si mai tarziu vei fi fericita pt ceea ce va fi copilul tau.Sindrom down este aproape ceva normal,nu-l va marginaliza nimeni.Cunosc multi copii si oameni cu acest sindrom si sunt deosebiti in sensul bun.Sunt oameni sensibili.Stii ceva roaga-te pt sanatate ca de asta aveti nevoie.Trebuie sa fiti tari pt Mihaita,el are mare nevoie de voi,de iubirea voastra.Viata este scurta asa ca sa ne-o facem frumoasa si noua si celor dragi.
Va pup si daca este nevoie de mine,scrie-mi un PM.
"ASCULTA CANTECUL VIETII!"
RELY27 spune:
Dumnezeu sa va ajute, sa va dea putere, sa fie alaturi de voi si de copilul vostru.
pt.voi.
lorelei_19 spune:
Felis, povestea nasterii tale seamana cu o poveste de groaza. Cum e posibil in zilele noastre sa se intample una ca asta? atata ignoranta, atata delasare si atata coruptzie???? mi se face rau, nu alta! e lucrul pe care-l urasc cel mai mult in romania, zau asha. cand vine omul la spital, vine bolnav si are nevoie de medicamente, de atmosfera calma si relaxata, de ingrijire speciala, si cand colo e tratat ca un animal. Si eu am stat 4 luni in spital cand am nascut-o pe Malina si am trecut prin foarte multe pana sa ieshim de acolo. Printre altele, m-au lasat 5 zile in dureri de nastere, de a suferit copilul si a avut nota 3 la nastere, iar eu eram pe punctul de a ma sinucide de durere. De fiecare data cand imi amintesc de capitolul asta din viatza mea, ma infurii. Si ma infurii pentru ca INCA se mai intalmpla, ca nu s-a terminat, ca la fel ca tine sunt atatea alte mame care sunt tratate ca niste vinovate ca le deranjeaza din linistea lor, ca ishi permit sa nasca in toiul noptii. Uuuuf!
Dumnezeu sa va ocroteasca, parinti minunati, sa va dea putere si sa va dea minte inteleapta, iar micutzului Cristian mutla sanatate, noroc si sa creasca mare. Sa va traiasca puiutzul
FELIS spune:
va multumesc tuturor pt cuvintele de incurajare!... Pt vorbele frumoase!...
Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
Pozele noastre!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">Povestea noastra!