Fiecare crestin are o cruce de dus ?
Fiecare crestin are o cruce de dus ? | Autor: Elena
Se spune la noi "in bobor" ca fiecare crestin isi are "crucea" lui de dus pe lumea asta. Asa este oare ? m-am intrebat in ultimul timp ce inteleg oamenii de obicei prin "cruce"...am observat cum situatiile <fixe>, necazurile pamintesti in general sunt considerate "cruci"...daca o femeie are un barbat betiv si care eventual mai si pune ciomagu` pe spinarea ei, femeia considera ca asta e "crucea" ei si prefera sa isi distruga viata ducandu-si astfel "crucea", sau stiu eu, o boala serioasa de lunga durata, un handicap, un membru al familiei cu nevoi speciale sunt considerate "cruci" date omului de Sus, pe care el trebuie sa le duca....dupa cate am aflat eu, de fapt "crucea" inseamna altceva si are o alta semnificatie decat exemplele de mai sus....voi ce parere aveti ? am sa va spun si eu ce cred, dar intai as vrea sa aud parerile voastre. 
Cu drag,
Elena
Mi-ar placea ca acest subiect sa fie o discutie intre crestini 
Raspunsuri
Danelutza spune:
Cred ca de fapt este vorba despre ceea ce faci in viatza, despre cum te comportzi cu semenii tai, te comportzi rau, nu trebuie sa asteptzi ca altzii sa se comporte altfel cu tine. Faci bine, doamne doamne noteaza si cind nu te asteptzi alta persoana itzi va face un bine, nu neaparat persoana careia i-ai facut tu bine. Asta cu "fiecare isi duce crucea" este cam la fel ca cea cu "parintzii fac si copiii trag".
Sper ca nu am gresit cu nimic scriind aceste cuvinte.
Daniela 
iubibubi spune:
un raspuns timid, din partea unui novice in materie: cred ca da, fiecare crestin are o cruce de dus. "crucea" cred ca se refera la pacatele fiecaruia, asa cum Iisus si-a dus-o singur, platind pentru pacatele noastre, si noi trebuie s-o ne-o "ducem", impovarati de propriile pacate.
Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru, putem alege o cale sau alta in viata, deci nici eu nu cred ca femeia abuzata, de ex., are o cruce de dus. daca un om este nascut cu un handicap sau o boala incurabila la timpul respectiv, iar nu cred ca are "cruce". omul se naste pur, fara pacate (asa e?). nu stiu insa ce sa spun despre handicapul sau bolile declansate in timpul vietii - sunt rezultatul unor pacate pe care Dumnezeu a hotarat sa le platim in timpul vietii si nu la judecata de apoi, un fel de purgatoriu in prezent? atunci cum explicam bolile grave la copii, fiinte inocente? hai ca deviez de la subiect...
I.&www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi" target="_blank">Andrei
irina.c. spune:
In legatura cu acest subiect am gasit un pasaj foarte ziditor in cartea 'Staretul Ambrozie de la Optina-viata si minunile',scrisa de schiarhimandritul Agapit(o recomand din toata inima spre lectura,e deosebita).
Staretul spune:"Cand omul merge pe calea cea dreapta,nu poarta cruce.Dar cand se abate si incepe sa o apuce cand intr-o parte,cand in alta,atunci apar diferite circumstante care il imping din nou pe calea cea dreapta.Aceste izbituri sunt cruce pentru om.Ele sunt,desigur,diferite,dupa cum are nevoie fiecare.Mergi incotro esti dus;priveste la ce ti se arata si spune mereu:'Fie voia Ta'"
Doamne ajuta!Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
DARAEL spune:
Eu zic ca fiecare are Viata lui de dus, sau mai bine zis de trait.
Unii o considera Cruce si altii Bucurie, dar acesta este dreptul fiecaruia de a alege... unii definesc asta ca liberul arbitru !
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/
“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT
Banti spune:
Elena, cred ca termenul "cruce" este folsoit in mod gresit de multi oamenii. Ei cred ca daca li se intimpla ceva rau sau au necazuri in viata asta e "crucea" lor. Cred ca e gresit. E adevarat ca pentru Isus crucea a insemnat suferinta, dar si Eliberare. Dar pentru cei care spun asta e doar suferinta si nimic altceva. Ori eu cred ca orice om poate invata din suferinta lui si prin atitudinea pe care alege sa o aiba in fata suferintei sufletul lui poate creste, se poate apropia mai mult de Dumnezeu daca vrea acest lucru.
Cred ca e ne apropiem mai mult de Dumnezeu atunci cind suferim pentru ca ne gindim la El, la ajutor, dar daca apoi uitam de El, "crucea" noastra nu are nici o valoare.
Pe de alta parte cine poarta "crucea" lui Cristos este un om liber, si nu sub jugul crucii. Caci Isus a spus "luati jugul meu ca e usor". "Crucea" lui Cristos este grea doar in plan fizic, caci lemnul ei a fost tare greu si nu L-a putut duce singur, dar in plan spiritual este usoara, pentru ca El e cu noi in fiecare zi, asa cum a promis, si ne ajuta prin orice trecem, imbogatindu-ne si sufletul.
Ioana
star33 spune:
Cum spune Irina, cred si eu ca aceasta 'cruce' sub forma de boli, sot alcoolic, certuri, etc, vine de la pacatele noastre sau ale parintilor nostri. Si ele vin ca sa ni se curete noua aceste pacate.
Pr. Arsenie Boca spunea ca mai bine ne spalam pacatele in aceasta viata prin necazuri decat in viata cea dupa moarte, cand pedeapsa va fi mult mai grea! Si, mai mult, sa primim necazurile cu bucurie, desi cu bucurie nu cred ca putem...insa cu inima impacata oarecum si increzatori in dreptatea lui Dumnezeu, cred ca putem.
Iar despre femeia pe care o bate sotul...dat fiind liberul arbitru, poate renunta la crucea ei, insa daca rezista si o duce in continuare, Dumnezeu ii va rasplati rabdarea si suferinta ei.
iileana spune:
quote:
Originally posted by star33
Iar despre femeia pe care o bate sotul...dat fiind liberul arbitru, poate renunta la crucea ei, insa daca rezista si o duce in continuare, Dumnezeu ii va rasplati rabdarea si suferinta ei.
Star33, crezi sincer in aceasta afirmatie?
Banti spune:
Suferintele noastre, problemele pe care le intimpinam in viata nu ne spala de pacate, numai credinta in Cristos mintuieste. Altfel ne afundam si mai tare in ele si nu gasim nici o rezolvare. Trebuie sa vedem lumina de dincolo de suferinta, dar asta depinde de atitudinea pe care o adoptam in suferinta. Daca ne complacem in ea si ne plingem singuri de mila nu vedem nici o rezolvare. Altfel suferinta noastra ne darima, nu ne face mai puternici, nu ne aduce o crestere spirituala.
Ioana
star33 spune:
quote:
Originally posted by iileanaquote:
Originally posted by star33
Iar despre femeia pe care o bate sotul...dat fiind liberul arbitru, poate renunta la crucea ei, insa daca rezista si o duce in continuare, Dumnezeu ii va rasplati rabdarea si suferinta ei.
Star33, crezi sincer in aceasta afirmatie?
Va rog sa vedeti pilda de mai jos, luata din 'Patericul mirenilor', autor Danion Vasile. Sotul se mantuieste prin sotia rabdatoare...stiu ca e greu, e imposibil uneori, insa logica divina e putin diferita de a noastra
.Un muncitor a căzut în patima băuturii. Sotia lui l-a răbdat cât l-a răbdat, până ce a ajuns la limită.
S-a dus la duhovnicul ei si i-a zis:
- Mi-au ajuns trei ani de suferintă, voi pleca la părintii mei...
- Nu te duce, că dacă îl lasi singur o să cadă si mai tare. Esti singurul lui sprijin.
După alti trei ani, după multe lacrimi si multe rugăciuni, sotul ei a început lupta cu patima băuturii. După alti doi ani, s-a lăsat pentru totdeauna de băutură.
Era un bătrân betiv si lucra o rogojină în fiecare zi pe care o vindea în sat si bea pretul ei. Mai pe urmă a venit un frate la dânsul si a rămas petrecând cu el si lucra si el în fiecare zi o rogojină, iar bătrânul o lua si pe aceea si, vânzând-o, bea pretul amândurora, fratelui aducându-i pâine seara. Trei ani făcând aceasta, nimic nu-i zicea lui fratele. După aceea, însă, a zis fratele întru sine: "Iată, gol sânt si pâinea mea cu lipsă o mănânc! Mă voi scula si mă voi duce de aici". Dar iarăsi a socotit întru sine, zicând: "Unde să mă duc să sed iarăsi, căci eu pentru Dumnezeu sed împreună [cu bătrânul]".
Si îndată i s-a arătat lui îngerul, zicând: "Nicăieri să nu te duci, că vin mâine la tine". A doua zi l-a rugat fratele pe bătrânul, zicând: "Părinte, astăzi să nu mergi nicăieri, că vin ai mei să mă ia!". După ce a venit ceasul în care se ducea bătrânul, i-a zis lui: "Nu vin astăzi, fiule, că au zăbovit". Iar el a zis: "Cu adevărat, părinte, negresit vin". Si, vorbind cu bătrânul, a adormit.
Bătrânul, văzând, a început a plânge, zicând: "Vai mie, fiule, că multi ani am petrecut întru lenevire, iar tu în putină vreme ti-ai mântuit sufletul tău cu răbdare!". Si de atunci s-a înteleptit si el si s-a făcut iscusit. (16-382)
Elena spune:
quote:
Originally posted by Banti
Suferintele noastre, problemele pe care le intimpinam in viata nu ne spala de pacate, numai credinta in Cristos mintuieste. Altfel ne afundam si mai tare in ele si nu gasim nici o rezolvare. Trebuie sa vedem lumina de dincolo de suferinta, dar asta depinde de atitudinea pe care o adoptam in suferinta. Daca ne complacem in ea si ne plingem singuri de mila nu vedem nici o rezolvare. Altfel suferinta noastra ne darima, nu ne face mai puternici, nu ne aduce o crestere spirituala.
Ioana
(Iaca incep sa raspund de jos in sus)
Ioana, perfect de acord cu tine !!!
Star33, cum spuneam, nu pot fi de acord ca abuzurile grosolane ale unui sotz pot fi considerate ca fiind o "cruce". Iar mangaierea ca Dumnezeu ii va rasplati suferinta ei mi se pare una falsa !
Dupa cunostinta mea, Dumnezeu nu a conceput femeia ca sac de box, unealta vorbitoare sau jucarie sexuala a barbatului ei, iar cand acesta ajunge sa-si trateze sotia in acest fel, atunci femeii nu-i ramine decat sa-i raspunda sotului cum se cuvine, adica sa i se impotriveasca prin toate mijloacele legale !!! Si asta e musai s-o faca TOCMAI in scopul mantuirii ei, pentru ca asa cum spunea Ioana mai sus, daca alegem sa ne complacem in suferinta, o facem pentru darimarea noastra, nu spre cresterea noastra !!!
Pnetru ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, DAR OAMENII, DA !! Ei ne dau, ohooo, cu muuuuult mai mult decat putem noi duce, daca ii lasam s-o faca !!
E drept ca Domnul ne indeamna sa fim blinzi si smeriti si buni, daaaar NU PROSTI si NU CIRPE!!! El nu ne indeamna sa ne lasam calcati in picioare, terfeliti si sa ajungem cirpele de sters pe jos ale unora, ci asa cum si Domnul a raspuns cum se cuvine oponentilor Lui cand acestia incercau sa-L prinda in vreo cursa, asa si noi trebuie sa stim sa raspundem cum se cuvine in fatza nedreptatii, atunci cand asta este spre prabusirea spirituala si caderea noastra ca oameni !
Unii fac analogia cu suferintele lui Iisus pe cruce, si in virtutea acestui fapt trebuie sa induram tot ce semenii nostrii ne fac, insa eu cred ca aceasta comparatie nu este deloc potrivita, pentru ca, fratilor, noi nu suntem El, noi nu suntem Iisus !! El a venit pe pamint cu o misiune clara, jertfa si suferintele Lui au avut un scop precis, adresat mantuirii noastre, dar de pilda, acele femei abuzate de sotii lor nu au fost create in nici un caz cu scopul de a indura suferinte si batai din partea barbatilor lor !!
Si aici cred ca este potrivit sa spun si ce cred eu despre semnificatia crucii. Asa cum Domnul s-a bagat de BUNAVOIE sub cruce si a indurat tot ce stim, asa cum El a ales sa faca asta, asa cred ca trebuie privita crucea. Si anume ca o situatie (sau mai multe) in viata cand trebuie sa faci o alegere cumva nenaturala, in favoarea sacrificiului si impotriva confortului,sacrificiu de sine costisitor vietii si adresat unei valori cel putin egale, care are ca rezultat cresterea ta, apropierea de Cel plin de dragoste si in final mantuirea ta! de aceea un exemplu de purtator de "cruce" nu poate fi femeia peste care a dat necazul de a avea un barbat rau sau omul peste care a dat o boala, ci ar putea fi oricare din cei 40 de mucenici, cei care au avut de ales si liber au ales....
O viata cu cat mai putine necazuri va urez !