Ajutati-ne, va rugam!!!! Un sfat, orice...

Buna seara... Ma numesc Alex, am 24 de ani, si tocmai am trecut, alaturi de prietena mea, prin cea mai crunta experienta din lumea asta: un avort la cerere. In cele ce urmeaza, am sa va descriu cu lux de amanunte tot ce s-a intimplat inainte si dupa, si, urmare a ceea ce veti citi dumneavoastra, sper sa imi trimiteti un raspuns cit de repede puteti, pentru ca simt ca orice zi care trece face totul sa devina mai rau...
Ea are, acum, 19 ani si jumatate. Am fost timp de trei ani si jumatate impreuna. Ne-am iubit enorm si cred ca inca ne mai iubim. Am inceput sa facem dragoste in urma cu doi ani, utilizind prezervativul ca mijloc de protectie. Ea nu a vrut niciodata sa ia anticonceptionale, fiind convinsa ca ingrasa sau provoaca tulburari hormonale. In plus, n-ar fi mers pentru nimic in lume la un ginecolog. Am incercat luni intregi sa o conving, dar fara succes. In acest an, ea a plecat la facultate. Ne vedeam in fiecare week-end, si , normal, faceam dragoste. La sfirsitul lunii octombrie, menstra nu a mai aparut. Testul a iesit pozitiv, iar ea a trebuit sa plece, in aceeasi zi in care a facut testul, la facultate. Nu stim ce s-a intimplat, cum s-a intimplat. Pur si simplu, dupa doi ani in care nu s-a intimplat nimic, am ajuns in situatia avortului. Avortul a fost facut la Iasi. Am stat cu ea zile intregi, pina cind a iesit din starea de indiferenta, tristete, durere, atit cit sa stiu ca o las in Iasi cit de cit "intreaga". Au trecut trei saptamini de atunci. Dupa o perioada in care ea a fost fie indiferenta fata de mine , fie deosebit de afectiva, ea a luat decizia despartirii de mine. Mi-a spus ca sint unicul vinovat pentru ceea ce s-a intimplat, ca ea nu va lua niciodata anticonceptionale, ca e treaba baiatului sa aiba grija de ea, ca eu nu sint bun de nimic in afara de sex. Este in perioada examenelor, la primele doua examene nu a facut nimic, la cursuri nu se mai duce, considera ca tot ce se intimpla cu ea si in jurul ei este bine, crede ca este o femeie independenta, care nu are nevoie de nimeni si de nimic. Nu am putut decit sa ii spun ca, dupa un avort, ultimul lucru care se face este sa renunti la cel care ti-a fost prieten si iubit atit timp si sa alegi singuratatea si ideea ca totul este bine. Nu a vrut niciodata sa vorbeasca despre avort, despre cum se simte. Totul in jurul ei este un zid... nici un prieten/prietena/ruda a ei nu stie despre avort... Imi spunea ca mie nici nu mi-a pasat de ea, desi i-am fost alaturi si desi stie ca inca ma intreb daca ar fi fost baiat sau fetita si ca mi-as fi dorit sa il putem pastra... Recunosc, ma doare despartirea de ea, pentru ca o iubesc mult, insa si mai tare ma doare ca nu stiu ce se poate intimpla cu ea daca ramine singura, cu zidul ei, si fara mine. Va rog, dati-mi citeva sfaturi: ce se intimpla acum cu ea, ce se va intimpla cu noi, ce se poate intimpla cu ea in cazul in care ne impacam si in cazul in care vom deveni doi straini, si ce pot face sa fie bine totul?
Va multumesc din suflet si sper sa primesc un raspuns cit mai curind... ma tem pentru ea...
Alex

mitub spune:

Draga Alex,

Inainte de a iti raspunde, te-as intreba cum a aparut aceasta decizie de avort, a cui a fost ideea, esti sigur ca ea nu ar fi vrut sa pastreze copilul, tu te-ai intrebat vreodata daca nu era poate cazul sa fi fost asta inceputul unei vieti de familie, cu toate greutatile care v-ar fi intampinat...

In fine, iti pot spune ca eu de exemplu inainte de a imi incepe viata sexuala, i-am spus prietenului meu de atunci (actual sot) ca daca se va intampla "vreun accident", eu nu voi face avort, ci va fi copilul nostru, nascut din dragostea noastra.

Asteptam detalii in privinta hotarrarii avortului, si mergem mai departe cu sfaturile.
Numai bine!
Boga

alexis1980 spune:

A fost decizia ei sa faca avort, insa totul s-a intimplat pe fuga... nici nu a apucat sa realizeze... au trecut trei saptamini si primul efect a fost sa scape de mine... eu fiind unica cauza... acum, ea nu maninca, nu face nimic, sta singura, nu zimbeste... iar mie imi zice aceeasi placa... "nu mai vreau sa te vad"... desi sufera... ma indoiesc ca o relatie de 3 ani si ceva se sterge in citeva zile, chiar si dupa un avort... si nu stiu ce se va intimpla cu ea sau cu noi... asta vreau sa stiu... mai ales ce va fi cu ea...

mara03 spune:

SALUT ALEX!
vreau sa-ti scriu, desi nu-mi place sa vorbesc despre subiectul asta si n-am mai spus nimanui pana acum prin ce-am trecut...
...aveam 18 si cateva luni, imi incepusem viata sexuala de cateva luni (cu prietenul pe care-l aveam de doi ani deja si care acum mi-e sot ). amandoi eram incepatori si tot asa, s-a intamplat...am avortat si eu repede, repede, sa nu afle nimeni...nu ne-am dat seama ce rau mare am facut si am trecut relativ repede peste asta. eu ma bucuram ca am reusit s-o fac fara sa afle nimeni, si ma simteam usurata...dar noi am ramas impreuna. acum, dupa ce am nascut mai stau cateodata si ma gandesc la ce mare pacat am savarsit atunci si ma apuca tristetea...
acum: prietena ta trece prin ceea ce trece pentru ca nu are cu cine povesti, banuiesc ccc ca nici mama ei nu ii este un confident, pentru ca asa a fost si la mine...daca ar putea-o lamuri cineva ca ceea ce s-a intamplat nu s-a intamplat doar din vina ta si ca tu nu ai vrut sa-i faci rau...aici e diferenta intre mine si prietena ta. eu am stiut ca vina o purtam amandoi...eu zic c-o sa-si revina si cu timpul o sa se mai impace cu ideea...dar tu trebuie sa fii atunci langa ea. nu renunta, ca ea are nevoie de tine acum, desi nu o recunoaste. gaseste mijloace de a ajunge din nou la sufletul ei...nu stiu, tu o cunosti mai bine, tu stii cu ce o poti atrage recastiga, cand sa actionezi, cum sa o faci...
in concluzie, nu renunta asa usor. eu stiu, spune-i ca daca tu ai gresit, tu vrei sa fi acela care sa indrepte lucrurile...daca va iubiti o sa fiti impreuna pana la adanci batraneti eu si sotul meu nu ne-am lasat coplesiti de evenimente si uite ca avem o casnicie frumoasa si un bb super reusit!!!
cat despre ea, o sa-si revina incet, incet. nu de tot, ca nici eu n-am reusit, dar o sa fie bine pana la urma.
fi tare si nu dispera! e un moment greu, dar se poate trece peste el...
scuze de foileton. sper ca te-am ajutat putin, putin...

Andreea & Tudor (9 dec. 2003)
daca doriti sa ne (re)vedeti :)

marius spune:

Buna Alex.
Am citit cu atentie ceea ce ai scris. Stiu ca va este greu amandorora. Experienta avortului este traumatizanta. In mod special pentru ea. Si pentru tine. Sunteti extrem de tineri. Ma rog din punctul meu de vedere. E greu sa dai sfaturi. In primul rand cred ca ar fi util sa va linistiti. Ce ar fi de facut? Daca ai ajuns sa trimiti acest mesaj pentru mine inseamna si un pic de disperare. Ea sufera in tacere, tu esti intors pe dos. Te avertizez ca poti primi tot felul de raspunsuri. Acum ce as face eu in locul tau. Nu cred ca au importanta detaliile. Eu nu as detalia. Ce ai scris este mai mult decat elocvent. O iubesti mult se simte. Ea insa e bulversata. Doare. Dar sa revin. Am sa fiu direct. Ceea ce am sa spun va reprezenta strict ceea ce as face eu. Tu insa sa faci doar ceea ce simti tu ca ar fi mai bine.
Eu as lasa-o un timp in pace. Din punctul meu de vedere are nevoie de liniste. Nu inainte de a-i spune ca sunt foarte aproape de ea. Oricand la orice ora. As ruga-o sa accepte sa o sun. Cand doreste ea. De asemenea sa o vad. Cand doreste ea. Cred ca trebuie extrem de mult tact. Si muuulta tandrete. Si muuulta atentie. Fara a sufoca. Si trebuie muuulte flori. Si un cuvant bun intotdeauna. Si un zambet. Si o mangaiere. Atentie. FARA A SUFOCA! Are nevoie si de liniste, linistea proprie, linistea de a se linisti. Ii este greu. Nu o contrazice in nici un caz. Poate sa greseasca, sa acuze DAR.... e normal. Acum nu isi are sensul logica. Tot ce este logic pentru tine poate sa fie ilogic pentru ea. Si tot ce este logic pentru ea obligatoriu lasa pur si simplu sa fie logic si pentru tine. Asa este acum dar timpul iarta multe, timpul cicatrizeaza multe. Daca vei fi alaturi de ea acum vei fi intotdeauna. Dar cu muulta grija. Poti sa iti inchipui ca ai un picior rupt. Nu sari pe el. Ingrijeste-l, pune-i atele, menajeaza-l pentru ca e un picior rupt ce are nevoie sa poata umbla din nou. SI MAI ALES NU RENUNTA! MERITA!

Marius Pernes

Simona_B spune:

Draga Alex,
spui ca hotararea a fost a ei. Presupun insa ca a fost in pripa, dupa ce, in prealabil probabil ca ati mai discutat "la rece" ca asta ar fi singura solutie in caz de "accident". E evident ca nu asta si-a dorit de fapt, ci ca tu sa iti preiei rolul de parinte alaturi de ea. Sigur ca fiind toul petrecut cu viteza fulgerului, nu ati reusit niciunul sa constientizati prea multe, si ca urmare, cu atat mai putin sa reactionati, adica sa comunicati punand in balanta bunele si relele tuturor posibilitatilor.
Ce pot sa iti spun ca femeie, si acum proaspata mamica, este ca avortul, dragul meu, este cel mai crunt si mai nenorocit eveniment din viata unei femei. Vindecarea totala nu va mai veni. E ca durere fizica aproape nesemnificativ comparativ cu o nastere, spre exemplu, dar se pare ca psihicul depaseste cu mult aspectul fizic, pt ca in primul caz trauma va ramane zeci de ani, dar bucuria de a-ti vedea copilul abia nascut ia "durerea" ranii care mai sangereaza 40 de zile... Astfel o femeie, chiar si dupa o nastere in care "si-a vazut moartea cu ochii" se decide sa mai aiba un fiu/ fii.
Presupun ca reactia ei este aceasta pt ca si-ar fi dorit ca relatia voastra de atatia ani (ani in care ati crescut impreuna) sa fie atat de puternica incat, fara ca ea sa iti ceara, tu sa fi propus o alta rezolvare, plina de dragoste si intelegere. Durerea ei nu e fizica, e mai degraba cladita pe deziluzie, se simte "tapul ispasitor" a toate chiar daca i-ai fost alaturi, pt ca, sa o recunoastem, din ea a fost scos pruncul...
Cauta sa o faci sa vorbeasca, chiar daca te acuza in continuare, suporta! Cu siguranta ca pe ea o va ajuta imens. Ramane apoi decizia ei si a ta in ceea ce priveste viitorul vostru, impreuna sau nu. Daca veti merge amandoi pe acelasi drum, nu uita momentele astea niciodata si comunicati si ajutati-va in asa fel incat sa nu mai existe o "data viitoare".
Va doresc tot binele din lune, iar pt tine tot respectul pt incercarea pe care o faci sa intelegi, sa ceri sfaturi si sa acctionezi in asa fel incat sa o ajuti, sa va ajuti!

Simona_B spune:

Marius, !

alexis1980 spune:

Sincer, va multumesc... si va rog sa imi spuneti in continuare, in primul rind, ce credeti ca simte ea... azi e a doua zi de la despartire... nu a mincat aproape nimic, nu a mai zimbit, nu a mai vorbit decit strictul necesar cu lumea.. Despre avort nu a povestit nimic, nimanui. I-am spus ca mi-as dori sa pot veni sa stau alaturi de ea, m-a refuzat categoric, spunind ca nu vrea sa ma mai vada. De asemenea, spune ca nu avortul este problema care a dus la despartire, ci faptul ca a realizat ca nu sint barbatul alaturi de care ar putea sa aiba o relatie serioasa. Eu nu pot crede ca astfel de vorbe se zic dupa trei ani jumatate. Multumesc, Alex.

mamica dulce spune:

Alex,Marius si fetele ti-au raspuns foarte frumos,foarte clar,nu are sens sa iti spun aceleasi lucruri.Ai aflat sfaturile noastre despre cum sa o recastigi.
Insa te intreb..care a fost reactia ta cand ai auzit de copil?Te-ai bucurat?ai fost inspaimantat?ati pus macar in discutie casatoria,pastrarea copilului? Cine a vorbit despre avort?zici ca a fost dorinta ei,dar dorinta TA care a fost?
daca ati fost atatia ani impreuna,cu siguranta ati vorbit de casatorie,familiile voastre ce spuneau?
Cine a vorbit cu doctorul?Chiar daca ea a zis ca vrea sa faca avort,ai trecut de cuvinte si ai simtit ca ea vrea de fapt copilul? sau ai fost de acord cu avortul...e foarte probabil ca in sufletul ei sa te acuze-
Prietena ta sufera enorm acum,asa cum bine a aspus cineva,nu din durere fizica,ci pentru ca o doare sufletul.
Poate i s-au schimbat perspectivele asupra vietii..sa stii ca nu spun vorbe mari,o experienta atat de traumatizanta te poate schimba radical si definitiv.
...asa ca vorbele tale cum ca dupa o relatie de 3 ani anumite cuvinte sau sentimente nu-si au rostul..sau nu se pot zice..
eu zic ca te inseli.Eu zic ca fata asta este extrem de deprimata,de dezamagita,poate macinata de regrete tarzii,de o durere imensa si daca esti undeva in capul listei negre (din moment ce nu vrea macar sa te vada,daramite sa vorbiti)cred ca are dreptul sa simta ceea ce simte si macar este cinstita cu tine,iti spune ce gandeste si nu o da pe politete ,ca anumite vorbe nu se zic dupa 3 ani jumate de prietenie.

sau ,,chipul tau ii aminteste de trauma prin care a trecut si,ca sa uite si sa mearga mai departe ca o femeie independenta si puternica,cum ai zis tu,te sacrifica pe tine,si relatia voastra.I aduci aminte de avort si de ce ar fi putut sa fie,daca nu luati decizia avortului.Cu siguranta nu ii este usor.

Fii alaturi de ea,dar discret,cu mult tact si infinita rabdare.

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

adelamaria spune:

Alex,nici nu stiu cum sa incep! Oricat de sensibil si intelegator ai fi, un barbat nu poate intelege aceasta trauma. Avortul dureaza extrem de putin in sine,dar urmele lui sunt pe viata!
Cred ca prietena ta e marcata de ceea ce s-a intamplat, dar de asemenea cred ca a renuntat la relatia voastra pentru ca in sufletul ei, ar fi vrut ca hotararea ei, a ta, a voastra la aflarea vestii sa fie alta...e dezamagita de relatie, de faptul ca n-a dus la nimic...Sa ma ierti ca imi dau cu parerea asa brutal, dar crede-ma nu mi-as fi permis daca n-as fi avut motive intemeiate.
Si totusi se poate! Va puteti regasi, puteti redeveni un cuplu! Cu multa multa rabdare si intelegere din partea ta, cu umilinta chiar, uneori...De ce doar din partea ta o sa intrebi poate...Pentru ca pentru ea deja suferinta e prea mare; ea nu-si mai poate asuma alte eforturi in afara de ceea ce e in sufletul ei acum...crede-ma.
Nu consider ca a fost vina ta, ati fost doi cand s-a intamplat, dar ea acum simte nevoia sa se descarce, sa dea asupra ta o mare parte din vina. Accepta reprosurile, daca esti hotarat ca relatia merita salvata. Nu renunta la ea daca o iubesti! Suporta...Si nu o lasa sa-si faca rau. E imperios necesar sa-si revina macar fizic: sa manance, sa mearga la cursuri, sa aiba macar in aparenta o viata normala...Nu o lasa sa se piarda!
Ce e din pacate mai trist e ca desi e posibil ca aceasta criza sa treaca si sa redeveniti doi, trauma ei va ramane pentru totdeauna, o va marca pe viata. Asa ceva nu se uita, crede-ma! Si nu o poti invinovati si nu ii poti cere sa uite! Cicatricea va ramane...Si poate ca in sufletul ei nu se va putea ierta si nu te va putea ierta niciodata pana la capat...Dar nu dispera, asta nu inseamna ca nu te va mai iubi niciodata. Depinde de tine, depinde de ea, depinde de voi!
Eu cred ca merita sa induri si sa lupti pentru ea. O iubesti prea mult ca sa o pierzi!

nefertari spune:

Eu cred ca prietena ta este speriata .Hai sa privim lucrurile si putin practic : este la facultate , se gandeste la viitor , la o cariera. Faptul ca dintr-odata in viata ei ar fi putut aparea o piedica in realizarea visurilor a bulversat-o.Probabil se gandeste ca a fost pe marginea unei prapastii iar acum se da in ea o lupta care o macina- obstacolul a fost indepartat, dar sensibilitatea ei de femeie percepe tragedia .Durerea nu-i da voie sa vorbeasca si nu trebuie fortata - cand se va simti in stare isi va descarca amarul inimii . Cea mai mare greseala din partea ta ar fi sa o lasi singura ( mi-a placut parerea lui marius).
Probabil se simte jignita.
Stii , cand te afli prima ora in aceasta situatie totul capata dimensiuni apocaliptice si parca toata viata ta se opreste in acel punct .Gandeste-te - sa pui capat unei vieti care creste in tine, din orice ratiuni , este inacceptabil.
Dar timpul aseaza lucrurile pe fagasul lor firesc . Rabdare,deci !
O singura data in viata am trecut prin asa ceva - eram putin mai mare decat prietena ta, iar reactia mea nu a fost mai putin dura decat a ei. Desi imi mai reprosez uneori ca as fi putut avea un copil mare , am trecut peste tot , ba chiar am fost casatorita cu cel pe care l-am considerat, la un moment dat, cel mai mare dusman al meu.

Iti doresc sa ajungi sa te bucuri dinnou de toata dragostea prietenei tale !