Copiii ALTFEL....AUTISTII

casandra spune:

Workshopul respectiv a fost tinut de o logopeda de la Hannen si urma cartea "More Than Words". Era adresat cu precadere parintilor de copii autisti, dar metodele respective se puteau adapta si la copii neautisti, dar care aveau dificultati de vorbire. In acest atelier s-a pus accent deosebit pe stimularea comunicarii. Ideea era ca dificultatile de vorbire sunt o consecinta fireasca a dificultatilor de comunicare.

Copiii erau clasificati in 4 categorii:
- in lumea lor
- capabili sa ceara
- incep sa comunice
- parteneri

La momentul respectiv, Calin era in lumea lui, cateodata cerea ce voia. Noi am incercat sa ii stimulam nevoia de socializare, dorinta de a comunica. Acum nu mai este in lumea lui, ne jucam impreuna, participa la activitatile casnice,... dar nu vrea sa vorbeasca. Cand il intreb ceva, fie spune "Nu", fie da din cap in semn de "Nu".

In revista autism.ro numerele 3-4 gasiti mai multe detalii despre controlul comportamentului, precum si o cateva detalii despre programul "More Than Words":
http://www.autism.ro/revista/Info_autism_Nr%203-4%20final.pdf

Referitor la terapia comportamentala, noi nu aplicam chiar ABA, dar principiile comportamentale sunt cam aceleasi.

gabrielat spune:

Multumesc casandra pentru raspuns.
Nu stiu daca am eu vreun merit ca baiatelul meu a inceput sa vorbeasca. Cred ca mai mult l-a ajutat colectivitatea. Este al patru-lea an de cand merge la gradinita. Cred ca si faptul ca a vazut copii vorbind intre ei si faptul ca a crescut si a inceput sa realizeze unele lucruri l-au determinat sa inceapa sa vorbeasca.Incercasem si cu recompese. Vorbeam pana mi se facea rau, dar el nu voia sa scoata nici un cuvant. Vedeam ca intelege ce-i spun dar nu voia sa scoata nici un cuvant. Am incercat si cu povesti si cu desene animate, faceam comentarii la ele, i-am cumparat o groaza de carti de colorat si de povesti, dar nu era asa interesat de ele.
Nu mai spun de comportament. Daca mergeam undeva si nu ii dadeam ce voia se arunca pe jos si tipa si nu puteam sa-l calmez cu nici un chip, trebuia sa-l iau pe sus de acolo. Am incercat sa-l pun la colt pentru ca nu este cuminte, dar nu a vrut sa stea deloc.
Comportamentul asta l-a avut pana la varsta de 4 ani / 4 ani jumatate.
Orice am incercat nu a avut succes. Dar norocul meu fost totusi ca asculta de mama mea. Cu ea statea cel mai mult, pana veneam eu de la servici.
In schimb s-a schimbat foarte mult de cand a inceput sa spuna primele cuvinte. Cand facea obraznicii puteam aplica pedepse, ca statul la colt, nu-i mai dadeam dulciuri sau ce altceva ii placea lui foarte mult. L-am invatat sa-i aduc cate ceva bun de fiecare data cand vin sa-l iau de la gradinita. Daca era obraznic nu-i aduceam nimic si aveam grija sa-i spun asta. Astea mai mult ii reuseau sotului meu, caci de mine nu prea asculta nici acum.
Multa sanatate lui Calin!

MLDiana spune:

quote:

---

Originally posted by casandra

.. Pentru asta, de fiecare data cand face o criza il pui la colt, cu fata la perete si astepti pana se linisteste, apoi linistit trebuie sa stea 15 secunde. La inceput o sa iti fie greu, dar nu trebuie sa renunti. Dupa ce sta fara probleme 15 secunde, maresti timpul la 20, apoi 25, 30, 35, 40, 45. Cand va reusi sa stea 45 secunde, va evita sa faca crize, pentru ca nu va gasi distractiv sa stea la colt. In acelasi timp, trebuie sa ii incurajezi comportamentul pozitiv. Poti sa iei bucati foarte-foarte mici de ciocolata (cum ar fi decoratiunile foarte mici care se pun pe prajjituri) si sa il chemi la tine. Ii spui "vino incoace". La inceput stai foarte aproape de el si il recompensezi cum intoarce capul, apoi daca face un pas, apoi maresti distanta intre tine si el. Recompensa inseamna sa ii dai o bucatica mica direct in gurita, ca sa nu il distragi (daca i-ai da-o in mana ar fi atent la ciocolatica in loc sa fie atent la tine). Dupa 2 minute in care il chemi si il recompensezi, il inveti sa se calmeze. Adica ii dai comenzi: "mainile jos", recompensa, "uita-te la mine", recompensa, "deschide gura", recompensa, "stai", astepti o secunda si il recompensezi, "stai", astepti 2 secunde si il recompensezi, "stai", astepti 3 secunde si il recompensezi,"sufla", dupa ce sufla, astepti 6 secunde si il recompensezi. Apoi iar 2 minute "vino incoace", iar calmare,... Repeti asta cam de 4 ori. Exercitiul acesta are ca scop sa il obisnuiesti sa asculte de tine si sa il inveti sa se autocontroleze. Daca exercitiul acesta il poate repeta si tatal copilului, cu atat mai bine.
Dupa ce lucrurile merg bine acasa, poti sa incerci sa faci exercitiul si afara, pentru inceput intr-o zona ingradita,.... Ca sa il obisnuiesti sa stea langa tine si sa te asculte la magazin, in autobuz,....

---

HA!

Nu am inteles bine, astea sunt unele din metodele care se aplica la autisti???Alte metode mai umane nu exista?Credeam ca ii ajutati, nu-i dresati.
Nu vreau sa fiu rautacioasa dar am ramas surprinsa.

Lidia ,Tiara si David D.

MLDiana spune:

Milena,m-a impresionat mult povestea MArei .Pe ici pe colo seamna cu povestea noastra.
SE vede ca va ocupati f mult de Mara si rezultatele se vad.
Multa sanatate Marei!

Lidia ,Tiara si David D.

Milena Surdu spune:

Draga Florentina, uite cum am reusit noi s-o facem pe Mara sa renunte la foarte multe situatii de genul celei pe care ai descris-o tu, cum ar fi trantitul pe jos si refuzul oricarei colaborari, obsesia pentru anumite comportamente inadecvate, refuzul de a pleca din magazine, din fata unui magazin cu jucarii, intentia de a se dezbraca indiferent unde, inclusiv in public, intentia de a pune mana pe parul oricarei persoane cu parul lung, inclusiv in magazine, in mijloace de transport, intentia de a cerceta si de a mirosi mainile/ unghiile oricaror persoane cu unghii colorate etc.
Presupunand ca situatii asemanatoare se intampla si acasa, nu doar in mediu public, ar trebui sa incepeti de aici. Pentru inceput, ar fi cam trei etape:
1. Observati foarte clar situatiile in care apare comportamentul respectiv (in cazul acesta asezatul, trantitul pe jos), analizandu-l astfel: a). ce il precede (o activitate preferata, un comportament de autostimulare etc.); b). cum se deruleaza (daca pe parcursul comp. exista momente de mai mica intensitate etc.); c). ce urmeaza dupa (cum incerci sa-l rezolvi, ce cuvinte ii spui, ce obiecte ii oferi, cum il abordezi fizic, la ce si cum reactioneaza la stimulii pe care ii folosesti). Pentru un rezultat mai bun, este necesar sa tii o evidenta scrisa a acestor aspecte, impartind o coala de hartie in 4 coloane, cuprinzand 3 coloane asa cum am explicat mai sus, iar a 4-a pentru alte eventuale sugestii pe care crezi ca le-ai putea folosi data viitoare, in cazul in care nu ai avut rezultate cu cele pe care le-ai gasit pana atunci. Bineinteles, trebuie sa te consulti si cu ceilalti membri ai familiei, important e sa cadeti toti de acord asupra pasului urmator de facut, si anume in a aplica toti aceeasi metoda, macar cateva zile, in general 3-5 zile, cu maxima consecventa. Nu incercati sa eliminati mai mult de un comportament inadecvat odata. In general, cam dupa o saptamana de observare, se pot intrevedea cateva teme clare, cateva motive destul de precise care determina aparitia comportamentului etc. de obicei, apar atunci cand copilul e frustrat (I s-a luat un obiect, a fost intrerupt dintr-o activitate preferata, nu intelege ce se intampla, a fost schimbat ceva in rutina obisnuita, nu poate anticipa ce urmeazaetc.) si nu se poate manifesta altfel.
2. Cum faceti? Incercati sa-I vorbiti cu blandete, explicandu-I ca intelegeti ca e suparat (“Vad ca te-ai suparat si te-ai asezat jos, vin si eu langa tine. Te-am intrerupt din joaca cu trenuletul, de ex., fiindca trebuie sa ne spalam pe dinti, de ex. Copilul plange in continuare, de obicei #61514;. Putem sa luam trenuletul cu noi, in baie, ca sa-l vezi in timp ce te speli pe dinti. Imediat ce terminam, o sa-l primesti inapoi. Plange in continuare #61514;. Daca nu vrei sa te speli acum pe dinti, putem sa mai stam aici 2 minute si sa batem din palme, de ex., sa sarim ca mingea. Apoi, obligatoriu zambind, acum mergem la baie. Spalatul pe dinti. Apoi, obligatoriu lauda, de preferat sociala, de tipul bravo, ura, Mara s-a spalat singura pe dintisori! Ce fetita cuminte si ascultatoare! Imbratisare, pupat, daca nu te musca intre timp#61514;. Toate situatiile care urmeaza acest tipar, trebuie rezolvate intr-un mod similar. Sau: daca sunteti in tramvai, anuntati-l din timp ca urmeaza sa coborati, ca veti avea putin de mers pe jos, dupa care va primi acadeaua preferata. Amintiti-I acest lucru cu entuziasm. La inceput, aveti grija sa aveti la dvs. respectiva acadea si dati-I-o daca reuseste sa mearga frumos si linistit o bucata de timp. Subliniati de ce a primit acadeaua. Daca nu va intelege ce se intampla in jur sau daca il deranjeaza aglomeratia, zgomotele neobisnuite, explicati-I pas cu pas ce se intampla. Acum trecem pe langa semafor. Asteptam putin pana ce apare culoarea verde. Gata! Putem trece! Imediat ajungem pe trotuarul celalalt. ETC. La primele semne de nerabdare, reamintiti-I promisiunea. Daca simtiti ca nu mai functioneaza inca o data, laudati-l ca v-a ascultat si spuneti-I ca pentru acest lucru merita din plin acadeaua care-I place. Treptat, mariti distanta pe care s-o parcurga, implicit si momentul in care primeste acadeaua, pana cand ajungeti intr-un magazin de unde sa-l ajutati s-o cumpere singur. Scopul final nu e ca micutul sa va asculte, sa execute, ci sa inteleaga. Nu trebuie sa-l determinati sa faca toate lucrurile pe care considerati ca ar trebui sa le faca, ci doar pe cele esentiale pentru el si evolutia lui ulterioara. Incepeti cu un comportament care ii afecteaza evident capacitatea de a progresa. Toate exemplele de mai sus sunt orientative, bineinteles ca modul de a actiona si de a structura o etapa va apartin. Nu conteaza ca micutul nu vorbeste. Si nu presupuneti ca nu intelege nimic din ce-I spuneti. Pe de alta parte, nici nu-I faceti capul calendar, cum se zice, alegeti doar aspectele care conteaza in context.
3. La ce sa va asteptati? a). la nici o reactie, ignorare completa, care ar fi situatia cea mai nefericita si care, in gen., se intalneste la copiii foarte afectati, cu grad mare de retard mintal; b) la o crestere adeseori considerabila in frecventa a comportamentului pe care tocmai va luptati sa-l eliminati – ceea ce e un lucru foarte bun, fiindca inseamna ca micutul a inteles ca se incearca o schimbare a acestei stari de fapt, iar el reactioneaza incercand sa mentina rutina. In acest caz e important sa nu cedati, pentru ca in decurs de cateva zile veti observa reale imbunatatiri. c). cazul cel mai fericit in care copilul colaboreaza din plin de la inceput, situatie de care am inceput si noi sa ne bucuram abia acum…

Inca un lucru important: daca nu e necesar sa mearga la magazin, in tramvai etc., cu atat mai mult daca nu e pregatit sa faca fata unor astfel de contexte, experimentati acasa mai intai, intr-un mediu controlat, pe cat se poate, comunicarea/ interactiunea cu el specifica acelui context social, pentru ca el sa se simta mai in siguranta. Chiar daca nu participa, faceti-l macar sa asiste la tot felul de jocuri functionale. Asa adulti cum sunteti, jucati-va langa el de-a magazinul, de-a mersul cu tramvaiul, de-a coboratul din tramvai etc. S-ar putea chiar sa va distrati. Cam astea ar fi sugestiile mele. Mult succes si multa, multa rabdare si inspiratie.

Milena Surdu spune:

Tiara, multumesc pentru aprecieri. Mai avem foarte mult de lucru cu Marut, dar macar acum avem certitudinea ca reusim s-o ajutam. Asta e cel mai important. Numai bine si tie.

casandra spune:

Tiara, eu urmez sfaturile psihologului terapeut. Si am foarte mare incredere in el. Mai ales, ca am vazut copii care au urmat terapia recomandata timp de 2 ani - 2 ani si jumatate si nu ai zice ca au avut vreodata autism. 60% dintre copiii aflati sub tratamentul dumnealui au fost recuperati integral, dupa o perioada de cel putin 2 ani de tratament. Acest procent a fost validat de studiul de cercetare al terapiei.
Mai inainte de a pune la punct terapia, a studiat dezvoltarea copilului foarte mic, constrangerile biologice si influenta experientei. Avand baze teoretice solide, a pus teoria in practica, prin acest program, pe care l-a perfectionat pe parcursul a 10 ani, observand copiii aflati sub tratament.

Am apelat la un specialist, tocmai pentru ca stie mult mai multe decat mine, ca vede lucrurile mult mai profund decat mine, care nu am baza teoretica.

Sabina spune:

draga Milena,
Stiu ca nu-ti place sa primesti sfaturi de la o persoana neavizata.
Am sa risc...

eu am absolvit Conservatorul la sectia de compozitie.La Cluj exista un mare pianist, daniel Goiti, profesor la Academie.E tanar si sufletist.Poate ti-ar putea el recomanda un prof. profesoara pentru mara.Din ce am vazut, ar putea fi o mare muziciana.mare, adica extraordinara.Lumea ei e una foarte speciala, cred ca e una din marile ei sanse.Poate e chiar destinul ei.
te rog doar sa iei in consideratie ceea ce-ti spun.
Tu stii ce e mai bine pentru copilul tau, nu vreau sa crezi ca vreau sa te influentez.e doar o opinie.
Cu bine,

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

Milena Surdu spune:

Sabina, multumesc pentru sugestie. Mara are deocamdata cam 1-2 sedinte pe zi (fiecare durand intre 10 - 30 de minute)in care canta la pian si cel putin una in care canta la chitara. Acestea sunt de fapt momentele ei preferate. Am depasit deja faza in care se desfasura "in voie", acum vrea sa cante, dar nu prea o asculta degetelele si e suparata ca nu le are mai mari si mai lungi, sa cante ca tata. I-am spus ca atunci cand va mai creste putin, va putea canta ca tata. S-a uitat la mine si m-a intrebat daca si ea va fi baiat. Ne-am gandit foarte serios ca va avea nevoie in curand de un profesor de pian, in special sotul meu (care a invatat sa cante la pian pentru Mara!), dar inca n-am trecut la fapte. Deocamdata suntem concentrati peste masura cu integrarea intr-un colectiv normal, etapa care va incepe anul viitor in iunie. Suntem constienti ca muzica va vace parte din viata ei intr-un mod foarte marcant si o sprijinim inca de pe acum. Multumesc inca o data, Sabina, voi lua legatura cu dl. profesor pe care mi l-ai recomandat, in speranta ca va reusi s-o ajute pe Marut mai mult decat noi. .

Ai o un copil foarte frumos, m-am uita la pozele voastre, sa-ti traiasca si sa va bucurati impreuna de tot ce mai bun in lumea asta.

Cat despre impresia ca nu primesc sfaturi de la persoane neavizate, ai dreptate, asa ma vad si eu cand recitesc ce-am scris pe forum. In realitate, nu sunt chiar asa de cotoroanta. Depinde foarte mult de cate ore de somn reusesc sa beneficiez intr-o saptamana .

Milena

Sabina spune:

Draga Milena,
Imi pare bine ca ai primit cu drag sugestia mea! As dori sa-ti spun totusi ca nu stiu daca d-nul profesor va pute sa faca lectie cu Mara.E singurul nume de care am auzit din Cluj.Insa stiu ca e foarte amabil si poate cunoaste pe cineva cu rabdare pt. copii mici.Care macar sa-i cante lucruri mai complicate.oricum, inainte de 5 ani nu se poate incepe serios.In cazul Marei, cred ca ar trebui sa inceapa de acum ca o joaca, sa aiba cine sa-i cante lucrari mai complexe decat tatal ei ( Nu vreau Doamne Fereste sa zic ca n-ar canta bine sotul)

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete