Copiii ALTFEL....AUTISTII

casandra spune:

Milena, nu trebuie sa te superi. Ca sa intelegi o chestiune, trebuie sa ti-o faci familiara, cu cuvintele tale, pe intelesul tau. Si ca sa ajungi la stadiul asta iti pui intrebari, incerci sa le lamuresti si mai ajungi si la discutii in contradictoriu. Dar asta nu-i bai, important e daca ai invatat ceva in urma discutiei.

casandra spune:

Tiara, noi aplicam o terapie cognitiv-comportamentala.
Progrese sunt, mai avem de lucru.
Daca ti se pare ca ceva nu e in regula cu copilul tau, cel mai bine e sa mergi la un consult la un psiholog pentru copii mici.

Angela T. spune:

Cat se poate de sincer, marturisesc ca nu am inteles de ce s-a suparat Milena si de ce percepe fiecare mesaj al meu ca pe un atac personal. Credeam ca subiectul e deschis pt citire si/ sau contributie publicului larg si ca nimeni nu are pretentia sa pretinda drepturi de autor sau monopolul asupra informatiei. Si la urma urmei cine face polemica ?! Pana acum, incepand cu prima mea contributie la acest topic, am fost mereu pusa intr-o ipostaza defensiva , nicidecum ofensiva... In fine, am crezut ca pot contribui intr-un fel pozitiv la topic, nu credeam ca voi reusi sa si supar pe cineva... Si in nici un caz nu ma consider niscaiva vreun "guru" al autismului. Poate faptul ca am listat informatii in limba engleza sa fi pus sare pe rana, dar ce sa fac daca in research-ul facut pe tema respectiva am fost nevoita sa citesc surse in lb. engleza ?!

In fine, mie mi se pare o pierdere de timp sa ma duelez pe Internet cu persoane pe care nu le cunosc. La ce ar ajuta?! Milena, nu e nevoie sa te retragi, o voi face eu. Si nu e absolut nici o suparare. Insa pe viitor, te rog incearca sa percepi opiniile contrare intr-un mod mai obiectiv. In fond, in lumea asta suntem peste 6 miliarde de oameni si e imposibil ca toti sa avem aceeasi opinie.

MLDiana spune:

quote:

---

Originally posted by casandra

Tiara, noi aplicam o terapie cognitiv-comportamentala.
Progrese sunt, mai avem de lucru.
Daca ti se pare ca ceva nu e in regula cu copilul tau, cel mai bine e sa mergi la un consult la un psiholog pentru copii mici.

---

Al meu nu are autism are altceva .Diagnosticul e greu dar sper sa scapam de medicatie.
Pe DAvidutu l-a "vindecat " dragostea noastra.
Eram curioasa sa stiu cum ii ajutati pe copii .Pentru ca am observat ca acesti copii se vindeca mult mai repede daca le arati mai mult interes.

Lidia ,Tiara si David D.

Milena Surdu spune:

Nu e nevoie sa te retragi, Angela, eu oricum nu am timp suficient sa activez pe doua forumuri, oricat de mult as dori, si acesta este adevaratul motiv pentru care probabil nu voi mai interveni. Observi ca sunt ceva mai temperata. Totodata, recunosc ca m-am lasat influentata de toate experientele neplacute pe care le-am avut legate de acest site. Cand am initiat o discutie pe tema aceasta acum aproximativ vreo 2 ani, nestiind nici macar cum se numeste problema pe care o are fetita mea,am fost pur si simplu bombardata cu sfaturi, unul mai "obiectiv si mai profesionist" decat altul. Acum, in cunostinta de cauza, cred ca am trecut intr-o altfel de extrema, in care nu mai accept jumatati de masura. Aici gresesc, stiu, dar deocamdata nu pot face altfel. Poate atunci cand Marut se va intoarce de la o scoala normala, intr-o buna zi, toate astea mi se vor parea gandurile altcuiva...

Milena Surdu spune:

Tiara, poate ca experienta noastra ti-ar putea oferi raspunsuri macar la cateva din intrebarile tale. Problemele lui Marut au inceput inca de la nastere, ea venind pe lume la 6 luni si o saptamana, dupa o sarcina cu mari probleme. Dupa doua luni de spitalizare, am plecat acasa cu un diagnostic dramatic, surditate. Ulterior, acesta a fost infirmat de reactiile ai, in jurul varstei de 5 luni. Chiar daca aveam certitudinea ca nu ne aude, testele audiometrice efectuate inclusiv la externare demonstrand acest lucru, am continuat sa-i vorbim, sa-i cantam, sperand ca ea percepe macar vibratii... Adevarul e ca nici nu siu ce speram. Timp de 2 ani si jumatate, am fost mereu alaturi de ea, eu si sotul meu, noi fiind singurele persoane pe care le accepta fara prea mari reticente. Am urmat pas cu pas sfaturile dr. prof. neonatolog Popescu, nu ne-am abatut nici macar o zi de la "teme", facand cu ea o multime de activitati care vizau intregul sistem senzorial. Nu stiam ca terapia pe care o aplicam noi, la inceput ca sa diminuam din efectele prematuritatii, ne ajuta totodata sa recuperam un copil cu autism. Acum, Mara e mult mai bine. Mai avem de trecut peste marea problema a integrarii intr-un colectiv normal, demers pentru care frecventam deja "scoala de pisici", "scoala de pinguini" sau "scoala de tucani"... Deocamdata, Mara se descurca mai bine in fata clasei, decat in banca...

O parte din povestea noastra o poti citi aici, http://www.clujeanul.ro/articol/ziar/cluj/mara-sau-despre-iesirea-din-labirint/2776/46/

casandra spune:

Milena, multa sanatate Marutei.

FlorentinaE spune:

Hai sa lasam "inteparile".Hai sa privim spre cei ce au nevoie de ajutor.Dupa cum observ au multe lucruri foarte importante de spus cele ce sunt dincolo de granitele Romaniei.In Romania, mai mult chiar, in provincie, suntem lipsiti de orice lucru care ii poate ajuta pe copii nostri, care n-au nici o vina ca au aceasta boala.Vreau din tot sufletul sa-mi ajut copilul ,dar trebuie sa ma instruiesc si eu.AM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU, DE AJUTORUL TUTUROR CARE AU CEVA DE SPUS.
Casandra , in mesajul tau spuneai ca ai participat la workshop ptr parinti de copii cu deficienta de vorbire.Poti povesti mai mult?Ce ti s-a parut foarte important? (Daca e prea mult pot astepta chiar PM).Cum se desfasoara terapia comportamentala cu psihologul?
E foarte greu...Eu sunt din Braila si aici am dat peste medici care nici nu stiu bine ce inseamna autism (confunda cu probleme de auz si ma intreaba daca nu m-am interesat la Bucuresti de vreun transplant).
Ca tratament ce anume dati copiilor vostri sau mai bine spus ce efecte secundare s-au intalnit pe parcursul lor.
Baietelul meu,Bogdan, are 4 ani.De la 1 an de zile am zis ca ceva nu e in regula.Medicii imi spuneau"lasati-l asta e ritmul lui",altii imi spuneau "veniti cand are 2 ani si va spun daca e retardat sau nu".Atunci m-a durat dar cu timpul am acceptat ideea.Eu nu am nici o analiza la copil facuta.La Spitalul 9 mi s-a spus ca nu iese nimic la analize, e o chestie de comportament.
Acum sunt axata in primul rand pe logopedie.Are un vocabular de vreo 40 de cuvinte.
Nu stiu cum sa controlez agitatia.Ptr agitatie a primit ca si medicatie:tioridazin,clordelazin,bromazepam.Nu vad nimic spectaculos
Cum va spuneam nu stiu cum sa ma port: care trebuie sa fie reactia mea,atunci cand dupa ce mergem cu masina sau tramvaiul,la coborare face doi pasi si se aseaza in mijlocul trotuarului si nu-l pot ridica de acolo?
Am scris mult, dar poate aveti rabdare sa cititi.

FlorentinaE

gabrielat spune:

Florentina, intradevar la analize nu iese nimic in neregula. Eu am facut la baiat cam toate analizele care se puteau face si a iesit clinic sanatos. Problema este intradevar comportamentala. In provincie unde l-am dus prima oara la medic a fost suspectat de autism dar cand am fost cu el la Bucuresti mi-a spus ca este hiperkinetic.
Aici, pe plan local mi-au dat si mie din medicamentele de care zici, i le-am dat putin timp si am renuntat. Il blegeau numai, nu aveau nici un alt efect. De la Bucuresti, mi-a dat o schema pe care am urmat-o aproape 2 ani.
Casandra, ma alatur si eu Florentinei cu rugamintea de a ne spune cate ceva despre workshopul la care ai participat.
La alt subiect m-ai intrebat cum a inceput copilul meu sa vorbeasca! Este evident ca stii mult mai multe decat mine despre subiectul asta asa ca te rog sa-mi spui parerea ta.
Multumesc!

gabi

casandra spune:

Am inteles rugamintea voastra. O sa ma pregatesc cu un raspuns detaliat.
Gabriela, baietelul meu nu a inceput inca sa vorbeasca. Poate n-am gasit inca ce-i trebuie lui sau poate trebuie sa mai avem rabdare. Eu cred ca mai am multe de invatat, si de la tine, care ai reusit sa iti faci puiul sa vorbeasca.
Florentina, nu ii da medicamente. Doctorul care l-a diagnosticat ne-a spus clar ca medicamentele nu il ajuta. Mai intai trebuie sa ii controlezi comportamentul acasa. Gandeste-te ce vrei sa elimini din comportament. In primul rand, trantitul pe jos si crizele de plans. Pentru asta, de fiecare data cand face o criza il pui la colt, cu fata la perete si astepti pana se linisteste, apoi linistit trebuie sa stea 15 secunde. La inceput o sa iti fie greu, dar nu trebuie sa renunti. Dupa ce sta fara probleme 15 secunde, maresti timpul la 20, apoi 25, 30, 35, 40, 45. Cand va reusi sa stea 45 secunde, va evita sa faca crize, pentru ca nu va gasi distractiv sa stea la colt. In acelasi timp, trebuie sa ii incurajezi comportamentul pozitiv. Poti sa iei bucati foarte-foarte mici de ciocolata (cum ar fi decoratiunile foarte mici care se pun pe prajjituri) si sa il chemi la tine. Ii spui "vino incoace". La inceput stai foarte aproape de el si il recompensezi cum intoarce capul, apoi daca face un pas, apoi maresti distanta intre tine si el. Recompensa inseamna sa ii dai o bucatica mica direct in gurita, ca sa nu il distragi (daca i-ai da-o in mana ar fi atent la ciocolatica in loc sa fie atent la tine). Dupa 2 minute in care il chemi si il recompensezi, il inveti sa se calmeze. Adica ii dai comenzi: "mainile jos", recompensa, "uita-te la mine", recompensa, "deschide gura", recompensa, "stai", astepti o secunda si il recompensezi, "stai", astepti 2 secunde si il recompensezi, "stai", astepti 3 secunde si il recompensezi,"sufla", dupa ce sufla, astepti 6 secunde si il recompensezi. Apoi iar 2 minute "vino incoace", iar calmare,... Repeti asta cam de 4 ori. Exercitiul acesta are ca scop sa il obisnuiesti sa asculte de tine si sa il inveti sa se autocontroleze. Daca exercitiul acesta il poate repeta si tatal copilului, cu atat mai bine.
Dupa ce lucrurile merg bine acasa, poti sa incerci sa faci exercitiul si afara, pentru inceput intr-o zona ingradita,.... Ca sa il obisnuiesti sa stea langa tine si sa te asculte la magazin, in autobuz,....