Depresia post-natala

A avut cineva depresie dupa nastere. Daca da, ati gasit o solutie ca sa va simtiti mai bine? In ultima vreme aud de tot mai multe cazuri de depresie dupa nastere.

Ana Maria

Succes si s-auzim numai de bine!!!

ionela-roxana spune:

Cred ca majoritatea femeilor fac depresie dupa nastere si eu am fost una dintre ele!
Eram inca in spital si ma trezeam din bun senin ca plangeam sau ma suparam din nimicuri foarte repede!
Ma ajutat foarte mult o prietena carfe a stat cu mine in spital,ea fiind medic stia ce sa-mi spuna .......asa ca am fost norocoasa!

Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela

Sabina spune:

Mie inca nu mi-a trecut, si Sofia are 2 ani si o luna.Nu am incredere in mine, pt. ca nu am timp sa ma ocup de meserie( compozitia) atat cat ar trebui.Mi se pare ca oricine face mai bine ca mine, etc.Totul a pornit de la faptul ca mama n-a fost cu mine in primele luni, iar sotul a fost depasit de evenimente....n-a putut sa aiba grija de toata casa si a sa ma mai consoleze si pe mine.

Sabina siSofia Galagia

claza spune:

Da cine n-a avut?
Si mie mi-a "trecut" de-abia de curand (pitica mea face 4 ani in decembrie)
Eu stiu 2 solutii:
1. Solutie concentrata de sotz iubitor, priceput la schimbat pampersi/biberoane/leganat, dispus sa se trezeasca noaptea la bb si sa o pupe si pe mami cand e depresata (daca-l gasesti, nu mai spune la nimeni, ca te risti)
2. Solutie (nu prea concentrata) de mama/soacra (merge si-o vecina) priceputa la facut mancare/curatenie, dispusa sa stea cu bb cat mergi tu la plimbare/coafor/sueta cu fetele. Aceasta solutie are efect maxim daca poate fi convinsa sa nu emita mai mult de zece cuvinte/zi.





_
iaca si noi

craluca spune:

claza, esti mortala si subscriu total la ceea ce ai decretat!

subliniez ca este foarte important ajutorul celor din jur, cu conditia sa nu fie vorba de toti prietenii si toate cunostintele; sotul are rolul cel mai important si mama tinerei mame, in functie de relatia care exista intre ele doua.

Eu una am avut ceva depresie la al doilea bebe dar mi-a trecut dupa vreo luna; sotul meu m-a ajutat enorm din toate punctele de vedere; problema mea nr.1 era ca nu suportam sa vad pe altcineva si cu atat mai putin sa primesc musafiri; m-am simtit destul de prost caci a trebuit sa explic tuturor (chiar si celor mai buni prieteni) ca nu am chef sa ii vad, nici macar sa vorbesc cu ei la telefon; cand venea mama la mine (ea locuind in blocul invecinat) cu intentii bune (spalat, calcat, mancare, curatenie) simteam ca innebunesc de nervi iar cand a venit soacra-mea (ea locuind in alt oras) efectiv nu am mai rezistat si m-am purtat ingrozitor de urat cu ea.
Norocul meu a fost ca absolut toata lumea m-a inteles si mi-au fost iertate iesirile din acea perioada.

Sotul meu imi spunea mereu ca sunt o mama extraordinara, ca tot ceea ce fac este nemaipomenit, ca incep sa slabesc si arat foarte bine (desi nu era nici pe departe adevarat), ca am dat nastere unui copil deosebit, ca l-am facut fericit, ca ii este greu sa plece la birou si sa stea departe de noi chiar si cateva ore, s.a.m.d. In plus, cat era acasa se ocupa de tot ce inseamna gospodarie. A fost un efort imens pentru el, dara fara toate astea nu as fi reusit sa ies din starea aia nasoala.

Si lucrurile s-au imbunatatit simtitor cand am inceput sa ies cu bebe la plimbare si mai ales cand am inceput sa fac cumparaturi pentru bebe sau pentru mine. Chestia cu shoppingul pe mine ma scoate din orice depresie.

Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100

sirod spune:

Stateam in mijlocul camerei si jeleam de mama-focului, ineptiile debitate le-am uitat...cu exceptia uneia:'cine m-a pus sa fac copil?cu ce il cresc?ca avem rata la apartament?si el ce face in lumea asta rea?cum se descurca?ce face cind io mor?....'tra-la-lal-la...
Am avut ambele 'solutii' linga mine - sotzul si mama - si am reusit sa revin de pe aratura, pe sosea!
Multa bafta tuturor!

DORIS cu bb la purtator

szivarvany spune:

Subscriu plansetele si bocetele din mijlocul camerei ! Am inceput din ultima zi de spital si inca ma apuca ... Ideea e ca nimeni nu ma intelege. Cel putin nimeni nu intelege ce mai am de plans cand e totul ok. Ajuta muuult de tot un de la sot, singurul meu suport !

P.S. Soacra e ...

Daria & bebica Giulia

danitin spune:

Au trecut 8 luni de la nasterea lui bebe si mie tot rau imi e. Imi vine mereu sa plang, ma simt depasita de evenimente, am impresia ca la serviciu toti colegii imi sunt ostili, ca sotul nu are timp de mine, ca mama mea e prea nervoasa cu bebe, ca arat rau si nu am timp de nimic, daca nu ar fi bebe mi/ar veni sa mor. Si principala vinovata o consider pe mama mea care m/a tot batut la cap sa fac copil chiar daca stia ce greu se creste, iar acum nu are rabdare sa ma ajute si a recunoscut sincer, ABIA ACUM, ca pe mine m/a crescut, de fapt, bunica.

szivarvany spune:

Parerea mea e ca ar trebui sa faci din cand in cand ceva ce iti doresti foarte mult, numai asa, de dragul tau, ceva de genul mersului la un salon de infrumusetare sau teatru/cinema, numai tu singura. Iar in momentele in care iti vine sa cu mama ta, gandeste-te ca de fapt iti adori copilul, chiar daca lucrurile stau cum spui. Explica-i mamei tale cerintele si asteptarile tale si vezi rezultatul. Sunt sigura ca vei reusi sa mergi mai departe !

Daria & Giulia (16.08.2004.)
http://community.webshots.com/user/giulia16

danitin spune:

Pai numai gandul ca imi ador copilul ma mai tine pe linia de plutire. asta si faptul ca bebe al meu merita o mamica normala si frumoasa nu o fiinta care isi plange tot timpul de mila si arata ca naiba. Problema e ca de suprafata reusesc sa ma prefac o.k., mai ales in preyenta lui bebe, dar cum raman singura cum incep sa plang. Dar cred ca am acaparat subiectul altcuiva, de fapt doream sa spun ca depresia post natala se poate prelungi destul de mult, asa cum e in cazul meu.

szivarvany spune:

Atunci haideti sa ne consolam ca va trece si depresia ... de fapt se va transforma in grija permanenta de mamica pentru bb !

P.S. Cum bb-ii nostri sunt cei mai frumosi pentru noi, la fel ne privesc si ei, deci nu exista mamici urate !

Leoaicele Daria & Giulia (16.08.2004.)
http://community.webshots.com/user/giulia16