Depresia post-natala
Raspunsuri - Pagina 7
Leta spune:
Rosey, in sfirsit am trimis PM-ul. O sa ti se para cam patetic, dar asta este...
Oana, eu cred ca o sa am depresia si la 10 ani dupa nastere; deci cred ca se poate si la doi ani. Treaba cu sotul - nu a trebuit sa il conving, pur si simplu asa e el, un barbat extraordinar. Sint o norocoasa din acest punct de vedere.
Leta si un bebe
Want my life back...
Leta spune:
Rosey, iti multumesc pentru raspunsul de pe PM.
Sa stii ca ma gindesc serios la ceea ce mi-ai spus. Ma intreb daca o sa imi treaca vreodata..
Leta si un bebe
Want my life back...
Emi si mami spune:
Buna, Leta.
Ti-am mai scris la un subiect.
Nu te mai necaji, ca o sa treaca!
Dar neaparat apeleaza la ajutorul unui specialist. Chestia asta cu drobul de sare n-ai cum s-o rezolvi singura, nu poti iesi din "bucla vicioasa". Si e mai usor decat crezi, tratamentul dureaza destul de putin.
Nu te ajuta cu nimic sa-ti spunem ce norocoasa esti, ce bb minunat ai si ce sot grozav. Stii toate astea si nu aici sta problema ta.
Cat despre nenorocirile din lume, uita-te in jur. Vei vedea si: copilasi murdari, dar fericiti, parinti tracasati, dar fericiti, oameni saraci, dar fericiti, fete care se machiaza si sunt rebele, dar nu sunt c--ve.
Pentru ca toti tindem sa ne cautam fericirea, indiferent unde ne-a pus Dumnezeu.
Mergi la biserica, roaga-te sa te ajute Dumnezeu sa vezi binele.
Pai, frate, Maica Tereza ar fi trebuit sa se impuste de mult, Doamne iarta-ma, la cate o fi vazut! Probabil ca a stiut ea ceva.
Uneori, ideea celorlalti de fericire nu coincide cu a noastra. Ce daca tie ti se pare groaznic ca o sa faca sex la 15 ani? Invat-o sa se protejeze si are mari sanse sa fie fericita!
Invat-o sa se respecte si sa fie aproape de Dumnezeu si va sti sa-si poarte de grija singura!
Ca parinte, nu-i dai copilului doar mancare. Cel mai important lucru pe care i-l dai este o educatie crestina (nu habotnica, mind you, nici noi nu suntem d-astia bisericosi) si asta o va feri de toate relele pentru ca va face alegerile corecte.
Mie imi pare ca tu esti o femeie inteligenta, ambitioasa, obisnuita sa-ti controlezi cariera si viata. Pai noi astea facem depresii, atunci cand suntem puse fata in fata cu realitatea ca nu controlam de fapt nimic si ca totul este la mana lui Dumnezeu. Si tot asta ne e scaparea. Let go, and you will be happy again.
Cum o cheama pe bebelusa ta? A mea este Emi si are un an si patru lunisoare. Suntem ok, suntem chiar minunata. 
Si voi la fel. 
Leta spune:
Mamica de Emi, iti multumesc frumos pentru incurajari, ai dreptate si la nivel rational imi dau seama ca imi fac griji degeaba.
Insa la nivel - sa-i zicem emotional - sint extrem de tulburata. E adevarat ca multe lucruri din viata copilului meu se vor desfasura conform educatiei pe care i-o vom acorda noi in familie - si pot sa ma impac cu ideea ca depinde de mine daca va face sau nu sex la 15 ani etc. Dar ce ne facem cu aspectele care nu tin de noi si de educatie?
De exemplu agresiunile verbale (eu percep ca agresiuni fluieraturile sau acostarile pe strada gen "mami, ce buna esti", la fel si injuraturile soferilor care trimit soferitele la cratita etc) sau agresiunile fizice (Doamne fereste!).
Intr-adevar, sint obisnuita sa controlez (aproape) tot ceea ce tine de viata mea, fara insa a-l eluda pe Dumnezeu - merg chiar destul de des la Biserica; dar acum ma simt depasita mult de situatie.
Partea buna este ca realizez ca exagerez. Partea rea este ca nu ma pot controla...
Leta si un bebe
Want my life back...
Rosey spune:
draga Leta:)
ma bucur daca am putut sa iti fiu de folos.
sunt sigura ca o sa iti treaca, trebuie doar sa fii ferma din punct de vedere mental si sa nu lasi gandurile, ideile, imaginile negative sa te influenteze.
succes!
Emi si mami spune:
Buna, Leta.
Solutia sotului meu (am ramas cu gura cascata ce eficienta e): injuratura sau tampenia care ti-a fost adresata nu este un lucru rau, ci un "cadou neprimit" care se intoarce la expeditor.
Trebuie sa te educi in acest sens. Nu-ti iese din prima, dar in timp FUNCTIONEAZA.
Atitudinea ta cu adevarat calma (oamenii iti simt starea emotionala, la fel ca animalele) e singurul mod de a controla comportamentul celorlalti. In acest fel, el trimite ceva catre tine, iar tu poti controla situatia neprimind "cadoul" respectiv (injuratura, fluieratura, etc).
Ti-a zis X "soferitele la cratita"? Cadou neprimit! Saracul de el, se invarta in cusca stramta a mintii lui si nu cunoaste adevarul... Atata poate, atata zice.
Repet, nu e usor, pentru ca trebuie sa reactionezi - sau, mai precis, sa nu reactionezi - pe loc, dar persevereaza. Iti poate lua un an-doi, dar VEI REUSI. Si copiii pot fi educati sa se protejeze in acest fel, pentru ei e chiar mai usor.
Cred ca sotului meu ii vine natural chestia asta. El dreseaza orice animal in 15 minute. Dar de mine era foarte departe, eu puneam la suflet tot. Acum insa, situatia s-a schimbat.
Ca tot am pomenit-o pe Maica Tereza, mi-a trimis un prieten pe mail un citat de-al ei, ceva de genul "daca oamenii te ranesc, nu te supara pe ei, ramai bun," (fara a fi naiv - adaug eu) "pentru ca la sfarsit vei afla ca nu a fost intre tine si ei, ci intre tine si Dumnezeu".
Emi si mami spune:
Iar cu agresiunile fizice, majoritatea pot fi evitate tot prin educatie.
Cand aveam vreo 5 ani, in fata blocului nostru era un bloc in constructie. Pe acolo isi facea veacul un nene care era mai tot timpul beat si intr-o zi ne-a chemat, pe mine si pe cateva fetite, "sa ne dea bomboane roz". Ai inteles la ce se referea.
Desi, la momentul respectiv, nu constientizam pericolul, ceva din capul meu mi-a spus: "mami si tati m-au invatat sa nu vorbesc cu strainii si sa nu ma duc daca ma cheama, cand ei nu sunt langa mine".
Si nu am facut-o. Deci, parintii mei au reusit!
De tinut minte, am tinut. Si bine am facut, pentru ca am tinut minte si inocenta cu care am privit atunci problema. Si acum pot vorbi cu bebelusa mea din punctul de vedere al unui copil.
M-am mai protejat si cu alte ocazii. Nu urcam in lift cu persoane necunoscute si ma uitam bine inainte sa nu fie cineva necunoscut in spatele meu inainte sa inchid usa dupa mine la scara.
Trebuie sa-i imprimi copilului aceasta rezerva cu foarte mare seriozitate. Si ea se poate extinde mai tarziu, cand il inveti sa fie bun, dar sa fie atent, ca nu toti oamenii sunt buni ca el.
Si, inca ceva. Chiar si un piciorus sau un capusor de copil in boasele unui agresor il incapaciteaza pentru cel putin 15 minute. Daca esti atacat, nu te speria, ca Dumnezeu e cu tine. "Fight back"!
E bine sa-i spui asa, pentru ca multi copii se sperie cand nu sunt parintii sa-i apere. Dar Dumnezeu e tot timpul cu ei! Intelegi unde bat.
Raul exista, dar NE PUTEM FERI DE EL, daca stim cum. 99% dintre cei care o patesc nu au educatia necesara - si ma refer la o educatie care iti intra in sange - pentru a reactiona intr-o situatie de criza.
Curaj, totul va fi ok!
Emi si mami spune:
E normal sa nu te poti controla. Chestia cu "bucla vicioasa".
De asta ai nevoie de ajutor.
CryssUK spunea pe forum sa nu ne ferim de medicamente, pentru ca ele compenseaza dezechilibrele chimice din creierul nostru. Acestea sunt motivul pentru care, desi la nivel rational, stim ca nu avem probleme, la nivel emotional nu ne putem controla.
Ii dau dreptate 100% .