Depresia post-natala
Raspunsuri - Pagina 5
Simona_B spune:
Revenind la subiect as vrea sa va spun ca nici pe mine nu m-a ocolit depresia dupa nascare. A fost din pricina problemelor aparute: cordonul in jurul gatului lui Sarah, epuizarea dupa ce am impins doua ore, nasterea cu vacuum extractor, Sarah de 4.130 gr, si cu o epiziotomie "de jur imprejur" 
, racnete de vita injunghiata ca se apasau pe mine cu coatele sa ma ajute, sinceritatea profesorului pana in panzele albe ca daca ne nu iasa pasenta cu vacuum extractorul urmeaza cezariana, dupa ce aveam dilatatie 10...toate bunele din lume, ce mai...
Dupa nastere deci, nu s-a inteles cu mine nimeni. Cand imi veneau in minte scenele nasterii ma apucau si dragele de reprosuri: in primul rand pt "vioara intai"= sotul meu, care a asistat la nastere ca un erou, traind emotiile pe viu la locul faptei; citez: "daca tu le spuneai ca eu cand zic ca nu mai pot, chiar nu mai pot...", "nici nu ai intrebat profesorul de ce a fost asa de dificil", "te-ai intors tarziu de la serviciu!" si altele care se terminau in lacrimi...
Apoi urma mama, care a asteptat in holul spitalului cu diverse tentative de a intra in sala de nasteri: "tie nu ti-a fost asa greu ca eu am fost prematura!", "am zis ca nu-i dau ceai, si nu-i dau" etc, etc...
Acum s-au atenuat, dupa o luna jumate, dar tot nu rad cu rasul meu cand imi aduc aminte chiar daca am puterea sa ridiculizez. Nici nu am gatat de scris povestea nasterii, din acelasi motiv: sa nu imi vina iara!
Numai bine si va doresc ca si in cazul vostru Dumnezeu sa va ajute ca timpul sa cicatrizeze ranile fizice si emotionale!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/simona_me_myself/my_photos
energy spune:
eu am fost monumentul fondator al depresiei pe pamant - si mai sunt din luna in luna se intampla (divortzez, nu vreau sa-mi mai vad copilul, parintzii, sotzul, soacra) am momente in care as fugi in varful muntelui in pustietate doar eu si cainele.
Vad cu stupoare ca mai traiesc, fii atenta mai am si doua maini si doua picioare! dar nu se rezolva cu nimic, dak gasitzi solutzia....astept si io.
"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
poze la http://community.webshots.com/user/energy1602
Simona_B spune:
Cand am vazut ce aiurea am postat, de vreo trei ori aceeasi treaba m-am si repezit la reparatii
...
Ti-am vazut pozele, Energyzer: fain copil, faina mama, fain catel, faina matza, faina prietena, ... ce mai super treba!
Ai zambit, te vaaad!!! Merge?
paula2003 spune:
Eu cred ca nu este mama care sa nu fi avut. Eu plangeam zilnic si nu mai faceam fata copilului, casei , sotului, nesomnului si dupa primele 3 luni mi-am revenit. Cu rabdare treci peste toate. Este bine daca te poate ajuta cineva macar ziua.
paula2003
& alexandra 
http://pg.photos.yahoo.com/ph/alexa13tinta/
CryssUK spune:
Intr-adevar, depresia se poate manifesta la oricine, in orice conjuntura si la orice varsta,dar tb luat in considerare faptul ca in afara de factorii de mediu care favorizeaza depresia, mai pot exista si dezechilibre hormonale,adica niste cauze organice, fizice ale depresiei.
In timpul sarcinii si imediat dupa nastere se produc astfel de dezechilibre de natura fizica,organica si care uneori nu pot fi indepartate numai prin psihoterapie sau tehnici de autosugestie.
Daca nu sunt doar stari depresive trecatoare,ci au caracter permanent si evolutie rapida spre mai rau,ar fi cazul sa se accepte si tratamentul medicamentos.
In UK multe mamici apeleaza la medicamente antidepresive,prescrise de medic si apoi isi revin intr-un timp f scurt si medicatia se retrage treptat cand situatia e rezolvata.
E greu sa accepti faptul ca ai o problema si ca tb sa iei pastile, dar uneori e singura solutie care te echilibreaza.Pastilele contin substante care compenseaza lipsa de la nivelul creierului.
Daca efectul pastilelor e ajutat si de atmosfera placuta din casa, de psihoterapie sau autosugestie,e f bine.
Pup si sanatate multa!
Cristina
mephala30 spune:
Of, of, depresia asta...trebuie tinuta cu orice pret sub control...acum nu-mi vine in minte decat stirea pe care tocmai am auzit-o pe Pro Tv., cum ca o mama iubitoare, care mai avea nu stiu cati copii, l-a ucis pe ultimul...fara comentarii
Carmen si 
Iustin(5 iunie 2004)
Album IUSTIN
serenity spune:
Doamne Dumnezeule mare , cand imi aduc aminte de perioada dupa ce am nascut ma iau fiorii . Imi aduc aminte in primul rand de doctorita care a supravegheat sarcina si care mi-a spus razand :" hehehe , crezi ca este greu gravida ? numa' putintica rabdare sa vine bebe , si'atunci sa vezi cum e ! " Cata dreptate avea , ufff si nu am crezut-o ! Dupa cezariana m-am pomenit ca plang din orice , ca nu mai am incredere in mine , sa mi se para ca cei de langa mine nu ma inteleg ! Am plans un rau de lacrimi ... Norocul meu a fost ca am mers la o doctora homeopata care mi-a prescris un tratament care mi-a adus puterea pierduta , curajul si optimismul de care aveam atata nevoie . Iata sant aproape 6 ani de atunci ( oare cand au trecut ? ) si am ramas mereu optimista desi necazurile si grijile zilnice le infrunt la tot pasul . Cu putin ajutor de la sot , de la rude si mai ales de la bunul Dumnezeu , reusim sa ne bucuram de bebicii nostri si de viata !
Alexandra , mamica lui Mihaita
************************
Trebuie sa traim si sa cream. Sa traim pina la lacrimi ( A.Camus )
jojo_nr1 spune:
Draga Leta,si eu gandesc acelasi lucru ca si tine.sunt in luna a 7 si vreau baietel,motivele sunt cele invocate de tine,sunt femeie si stiu ce greu este.toata viata mi-am dorit baietel si sotul meu la fel.Acum daca o fi fetita nu-i nimic.Am fost la medic si a zis ca-i posibil sa fie baietel,dar nu-i sigur si stii ca nu eram multumita?oare de ce?Ma asteptam sa sar in sus de fericire dar nu a fost asa.Oare o fi fetita si-mi transmite ea ceva?peste 2 saptamani ma duc din nou sa vad ce este.am facut cam multe ecografii in ultimul timp si ma gandesc sa nu fie rau pt bb.am inteles ca el aude ultrasunetele de la ecograf cum auzim noi un tren care intra in gara.micutii de ei.Vreau tare sa fie sanatos si sa nasc usor,asta doresc la toata lumea.
xerxe spune:
Fetelor, nu mai vreau sa-mi aduc aminte prin ce am trecut in primele luni dp ce am nascut-o pe alexuca, am plans de mi-au iesit ochii din cap! Eu zic ca este normal sa-ti faci o mie de griji, dar dc totusi acestea nu trec...sper ca la bb2 sa nu mai fie asa.
In Ro dc zici ca te duci la psiholog toata lumea zice sa esti dili!!iar afara zic ca esti
, te tratezi!
mama lui codrut spune:
Eu am nascut acum o luna si ceva prin cezariana, dar extrem de usor - a doua zi ma plimbam cu bb in brate 
si aveam deja lapte, peste inca 1 zi plecam acasa cu operatia in curs de vindecare si bb sanatos. Dar sunt singura - deci a trebuit sa strang din dinti cand am avut de dat apa la soareci. M-am gandit ca "se acreste laptele".
Acum incerc sa-mi vad si de lucrarile pe care le mai am de facut - sunt genul 'telectual, care tre' sa scrie daca vrea sa conteze in mediul in care se misca. Mama ma ajuta in sensul ca vine din cand in cand si sta cu copilul cateva ore cat trebuie sa ies eu sa-mi rezolv facturi, cumparaturi etc. si imi mai aduce cate ceva de mancare 
- gatita, ca eu sportul asta nu prea il mai practic de cand m-am despartit de sot (cred ca si ca o reactie psihologica, fiindca inainte gateam mereu).
Bb are zile (si/sau nopti) cand e cuminte si linistit de nici nu-l simt si altele cand nu e: nu vrea sa pape, dar plange de foame. Mananca un pic, dupa care nu mai vrea, dar daca-l las in patut - peste 5 minute iar cere. Si tot asa pana cad lata - mai ales daca se intampla noaptea, iar eu a doua zi speram sa pot sa citesc ceva si sa mai scriu la cate un paper... 
Asa ca m-am decis sa-mi aman depresia pentru momentul in care voi avea primele predari si nu voi reusi sa le fac fata, ceea ce va insemna ratarea unor publicatii, conferinte etc - adica a iluziei mele ca le pot face pe toate la "nivel inalt". Daca n-as fi singura si n-ar trebui sa reconstruiesc o gramada de lucruri care au fost destramate o data cu casatoria, poate ca n-as avea nevoie de o asemenea iluzie. Dar asa, e absolut necesara!
O sa revin deci mai tarziu cu o "depresie intarziata" - si probabil cu un strigat de ajutor.
sada