nasterea lui Victor, zis Vasile
Anul acesta s-au implint 13 ani de cand l-am cunoscut pe sotul meu. Intre timp ne-am terminat liceul, facultatea, masterul, am stat despartiti un 1 an cat a fost el plecat la o bursa in State, am muncit si am emigrat. Practic ne cunoastem de-o viata… cateodata chiar glumim ca daca am fi facut un copil atunci acum ar fi aproape in liceu. Dar in tot acest timp nu ne-am oprit din visat… am vizat si planuit cum vom trai si imbatrini impreuna, cati copii si cate acareturi vom avea etc. Dintotdeauna in discutiile noastre mentionam copii. Ni doream candva inr-un viitor nedeterminat. Anii au zburat, zi dupa zi cu grijile cotidiene, cu visurile nerealizate dar cu speranta ca intr-o zi vom avea tot ce ne dorim. Intr-o zi de martie (2003) m-am simtit brusc batrana. Am inteles ca tot ce-am sperat sa am (casa, slujba, bani etc) nu aveam inca si ca in aceasta goana nebuna riscam sa uit ce conteaza cel mai mult: familia! Am discutat cu sotu’ I-am povestit ce ma framanta si de comun acord am decis sa ne punem pe treaba in august-septembrie astfel incat sa avem un copilas nascut in zodia gemenilor. Intre timp organismul meu urma sa se curete de hormonii pe care ii inghiteam zilnic sub forma de anticonceptionale.
Speriata sa nu cumva sa se dovedeasca ca nu pot ramane gravida am inceput sa-mi iau temperatura bazala si sa urmaresc cand ovulez. Tot in aceasta perioada am inceput sa citesc cit mai mult despre sarcina si despre schibarile pe care le aduce aceasta in corpul femeii. Asa am descoperit acest forum de care sunt dependenta. Aici am citit toate povestile nasterilor voastre si pe masura ce-am citit mi-am infrant frica de nasterea naturala.
Sarcina, acum ca s-a incehiat pot sa spun ca fost foarte usoara. Am avut ceva greturi la inceput dar fara varsaturi si in rest nimic iesit din comun. Ma duceam la control incantata ca pot sa ascult inimioara puiutului meu, dar foarte sictirita ca astia aici nu-ti spun nimic daca nu intrebi… si daca ai o sarcina atat de normala ca a mea, chiar daca intrebi nu-ti dau amanunte. Chiar glumeam cu medicul meu ca trebuie sa apara undeva o complicatie la cat de usor a fost pana aici. Cu doua saptamani inainte de a naste a venit soacra-mea la noi, in ideea sa ne ajute cu facutul mancarii si sa-si cunoasca si ea nepotul pe care si l-a dorit atat. Zilele treceau iar soacra-mea era ingrozita cand ma vedea cat ma aplec, cat frec si muncesc prin casa (zicea ca presimt ca vine copilul)… ca deh, venea pentru prima oara la noi si desi ea era dornica sa faca tot, totusi nu puteam sa ies din ritmul meu si sa stau ca o capusa pe spinarea ei. Dupa calculele mele si-ale sotului trebuia sa nasc pe 31 mai, sotu’ chiar tinea mult sa nasc in jurul acestei date. Ginecologul, in urma ecografiilor a stabilit ca data 23 mai, cu 2 zile inainte de ziua de nastere a sotului. 23 mai a fost intr-o duminica si weekend lung aici in Canada – Victoria Day.
Vinerea, de obicei e zi lunga pentru noi ca iesim la cumparaturi si ne ia cateva ore sa ne facem treaba. Nu ne-am abatut de la program. La un moment dat m-am dus la toaleta intr-un magazin de genul Metro (Costco) si m-am speriat nitel ca pe hartie a ramas ceva maroniu. Ies de-acolo si anunt vestea. Soacra-mea ingrozita ca nasc a zis imediat ‘hai acasa’. Mie nici prin gand nu-mi trecea sa-mi schimb planurile pentru ziua aceea. Urma sa mergem la o cunostiinta sa iau de la ea din gradina niste leustean proaspat. Am mers acolo, soacra-mea ca pe ace, n-a vrut sa bea nici un pahar cu apa. In fine, plecam. Ajungem acasa si nu se intampla nimic. Seara ne uitam pana tarziu la niste filme. Sambata ne sculam tarziu iesim in parc si iar ne uitam la filme pana tarziu( 2 a.m.) ca doar ce era sa facem? Nu era nici un semn ca se intampla ceva. Duminica, 23 mai la 5:30 a.m. ma scol sa merg sa fac un pipi si cand ma dau jos din pat, scurt fara nici o bataie de tobe, simt cum mi se scurge apa pe picioare. L-am strigat usor pe sotu’ dar bineinteles ca nu m-a auzit si m-am grabit la baie. Am facut pipi dar nu-mi mai venea sa ma ridic de pe WC ca sa nu umplu toata casa de apa. In fine, imi pun un tampon si ma duc din nou in dormitor si de data asta emotionata ca e atat de punctual copilul strig putin mai tare la tatic care sare buimac din somn. Nu stiam ce sa facem s-o sculam pe soacra-mea sa n-o sculam… in fine, pana la urma ne-am dus si I-am dat vestea. Tot asa, din dorinta de a impartasi vestea cea mare am sunat acasa si-am vorbit cu sora-mea care luata pe nepusa masa nu prea a stiut cum sa reactioneze si m-a stresat si mai tare ca a fost monosilabica si-a uitat sa-mi spuna ‘nastere usoara’ (parca ar fi facut vreo diferenta, dar hormonii mei nu stiau asta!). Deja ne-a sarit la toti somnul… L-am pus pe tati sa sune la spital sa vedem ce e de facut si sa afle daca pot face un dus. I s-a spus ca pot face dus si ca sa vin la spital pana-n pranz sau daca am contractii dese la 5 minute. Soacra-mea s-a ingrozit cand a auzit… cum e posibil, ca in Ro te-ar fi chemat la spital. In fine… am mancat si ne-am pus un film (stiu, avem o problema cu filmele), dar am adormit si ai mei m-au lasat sa dorm. Spre pranz ne-am echipat, ne-am luat geanta facuta cu 2 zile inainte si am plecat plini de voie buna la spital. Sarbatoare fiind, si banuiesc multa lume si-a luat liber, erau o gramada de paciente dar doar un rezident si un medic de garda. O asistenta vine, imi da un capot albastru si-mi spune sa ma dezbrac de la jumate in jos. Ma leaga la niste monitoare si-mi spune ca ma lasa o jumate de ora sa vada ce se-ntampla. Dupa o jumate de ora ii e clar ca n-am contractii si ma verifica sa vada daca chiar mi s-a rupt apa. Era rupta. Cheama rezidentul, se uita si el la monitoare, mai verifica o data ca s-a rupt apa si ca n-am facut pe mine, verifica dilatarea si da verdictul: sa merg acasa si sa revin la 6:30 p.m sau mai devreme daca am contractii puternice. Intre timp sa merg sa ma odihnesc si sa ma plimb ca nu-s dilatata decat 1 cm si nici colul nu e pregatit de nastere. Revin la domiciliu, unde soacra-mea incepe sa-I injure pe medicii canadieni, cum e posibil sa ma trimita acasa. Sotu’ care lucreaza noaptea mi-a spus ca el vrea sa doarma si s-o iau pe maica-sa la plimbare daca vreau. Mananc si o tarasc (pentru ca soacra-mea e de fapt o persoana mai sedentara) pe soacra-mea la plimbare. Am stat afara doar o ora jumate dar in drumul spre casa deja incepusem sa simt durerile. Mai erau vreo 3 ore pana la 6:30 p.m. si mi-am zis ca poate e mai bine sa dorm. Culmea e c-am reusit, dar imi amintesc ca simteam contractiile si deschideam ochii cat sa respir cum am invatat la clasele prenatale si ma culcam la loc. Pe la 5:30 m-am sculat, deja erau insuportabile durerile si noroc ca-mi daduse o prietena o minge din aceea mare pentru yoga sa o folosesc cand am dureri ca ma urcam pe ea si parca se simteau mai putin. Am ajuns la spital la 6:45 p.m. si deja eram asteptata. O asistenta m-a insotit in camera in care urma sa nasc. Vine rezidentul si-mi face controlul 1,5 cm dilatatie dar mi s-a subtiat colul, mai asteptam o ora si daca nu, mi se induce nasterea. Mai asteptama o ora, ce sa facem? Radem, glumim, facem poze. Trece ora si tot nimic. Asa ca mi se pune ceva in vagin ca sa-mi porneasca nasterea. Apoape instantaneu mi se face greata si vreau sa vomit. Mi se intinde o tava dar nu vomit, dar trebuie sa merg sa fac kk. Ma duc si din greseala scot chestia aia care atarna din vagin dar nu mi se mai pune alta. Incepusera durerile adevarate dar tot nu m-am dilatat. Mi se sugereaza sa merg in dus… intr-adevar ajuta nitel sa simti jetul de apa pe tine, dar nu atat incat sa nu mai simti durerea. Incepusem sa tip la sot care era cu mine in baie sa cheme asistenta si sa-mi dea ceva de durere ca nu mai pot, imi vine sa ma dau cu capul de pereti. N-a fost nevoie sa plece ca ori s-a auzit de pe hol ca strig, fie veneau sa ma verifice cert e ca tipa care avea grija de mine a venit si mi-a promis o injectie care ma va calma pentru 2 ore si dupa aceea, daca sunt dilatata destul imi fac epidurala. Am fost imediat foarte incantata ca voi scapa de dureri. In realitate insa tot am simtit ceva durere si sotul meu trebuia sa ma maseze cand aveam cate o contractie, jos de tot pe spate. Dar am reusit sa dorm pentru un timp… m-am sculat cu vreo jumate de ora inainte de expirarea celor 2 ore, injectia nu mai avea efect. Era vreo 3 noaptea iar eu abia eram dilatata de 3.5 cm dupa atatea ore de cand mi se rupsese apa. A venit rezidentul din nou sa-mi spuna ca de fapt ruptura sacului amniotic s-a mutat si din cauza asta copilul nu poate cobora pe canal pentru nastere si ca-mi va rupe el din nou membranele. S-au decis sa-mi faca epidurala. Eram incantata. M-au intepat de vreo 3 ori in maini ca trebuiau sa-mi puna o perfuzie cu oxitocina sa grabeasca lucrurile. Asistenta n-a reusit au trebuit sa cheme anestezistul care e expert in gasirea venelor. Tot el mi-a pus si epidurala. L-au rugat pe sot sa-si traga un scaun langa marginea patului meu eu stand pe margine aplecata peste el si sa ma tina in brate si de vorba cat imi pun ei epidurala. A durut putin dar dupa aceea n-am mai simtit durerea. Imediat mi s-a facut frig. Asistenta mi-a adus cearceafuri incalzite. Sotul imi aducea chips de gheata si sucuri ca sa ma racoresc. Ma monitorizau in continuare… urmaream cu interes inimioara lui bebe si curbele contractiilor mele pe monitor. Pe urma mi s-a explicat ca acele curbe nu arata cat de puternice sunt contractiile ci altceva, dar nu-mi amintesc ce. La 7 a.m eram dilatata de 7 cm., la 8 am. Deja simteam o presiune in abdomen si cu greu ma puteam abtine sa nu imping. Am rugat noua asistenta (se schimbase tura la 7 a.m) sa se uite din nou ca-mi vine sa imping. Atunci mi-a zis ca abia m-au verificat acu o ora si ca e imposibil sa-mi vina sa imping. Apoi lucrurile. Dupa controlul manual s-a constatat ca eram dilatata la maxim, gata de impins. Eu atata am asteptat si pana a chemat ea rezident si doctor nu m-am mai abtinut si-am impins. Auzind ce fac mi s-a spus sa mai astept un pic… pe acelasi pat in care zacusem toata noaptea urma sa nasc. A pregatit lucrusoare pentru bebe, au anuntat pediatrul. Sotu, care a reusit sa atipeasca si el la un moment dat era in picioare, atent la tot ce se-ntampla. El e nitel mai sensibil cand e vorba de sange si miros de sange, iar eu in nemasurata mea intelepciune I-am spus sa nu manance ca sa nu vomite. Cand l-a vazut asistenta atat de straveziu I-a adus un sandwich cu friptura si o masca de pus pe nas cu miros de scortisoara. Dupa acest mic dejun copios iubitul meu si-a revenit si era gata sa-si intalneasca fiul. Eu eram extrem de plina de energie la gandul ca in curand se termina totul si pot sa ma ridic de pe patul ala in care am zacut mai mult de 12 ore. Intr-o lumina slaba, a incpeut nasterea. Ca la dentist, era un singur fascicol de lumina indreptat spre locul cu pricina…nu spun care. Cu asistenta de-o parte a patului si cu rezidentul de cealalta am inceput sa imping in ei cu picioarele si sa imping copilul afara. Sotul facea poze si filma. Cadrele medicale discutau de-ale lor, habar n-am ce… si-mi faceau galerie. Am impins cu forta si in jumate de ora si la 8:37 a.m. de Victoria Day s-a nascut Victor, mai intii capul si apoi si restul. Tati a taiat cordonul ombilical si l-a pozat pe noul membru al familiei. A durat vreo 4-5 minute pana l-au curatat pe Victor si l-au cantarit timp in care pe mine m-au cusut. N-am simtit durere la cusut doar ma plictisisem si vroiam sa se termine si intrebam disperata daca e baiat… vroiam sa fiu sigura ca n-au gresit la ecograf. Cand au terminat cusutul l-am cunoscut si eu Victor si m-am indragostit foarte tare de micutul omuletz si m-a umplut un sentiment de duiosie si de mandrie c-am fost in stare sa dau viata. Am fost o norocoasa c-am putut sa-l am pe tati cu mine tot timpul, m-a ajutat moral foarte mult. La 4 ore dupa nastere am fost in stare sa fac singura dus si sa am grija de bebe – aici il ai tot timpul cu tine in camera. Acum Victor are aproape 4 luni jumate si ne luptam cu diversificarea si balutele.
Va multumesc mult c-ati avut rabdare sa cititi povestea noastra si va invit sa ne vedeti pozicile. De-asemenea doresc mult curaj tuturor aspirantelor si gravidutzelor…a fi mama e minunat si sincer, imi pare rau c-am asteptat atat. Pupici multi.
Christina, mamica lui Victor (24 mai 2004)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/savulescu_cris/my_photos
Raspunsuri
cybip spune:
Christina , emotionanta povestea ta, m-a impresionat mult. Sa-ti traiasca Victoras, sa fie sanatos si sa va bucurati de el.
Monica 37 sapt.
gandacelu spune:
citit, vazut, muuuuuuuuuuuuult placut!
sa va traiasca feciorul!
foarte frumoasa povestea voastra... mai mai, sa te uiti la filme in travaliu... si sa mai si dormi
bravo, christina... un fratior, pe cand?
sperantza nu moare spune:
fara cuvinte si cu lacrimi in ochi pentru distanta dintre noi, iertare
Semnat
matusha care a uitat sa spuna: "nastere usoara" si care a isterizat tot poporul cu telefoane ca nu mai stia ce se intampla
Sperantza nu moare
Eryka spune:
Christina ai scris o poveste minunata,sa va traiasca Victoras,si sa fi-ti mandrii de ei.
Poze - si - www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31632" target="_blank"> Povestea nasterii
Eryka & bb Ayumi (03.iunie.2004)
eli spune:
Foarte frumoasa povestea! Sa va traiasca baietuelul, sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii!
Pupicei pt bebel si multe flori virtuale pt mamica!
mami Eliza & bebe Stefan Takeshi (16/08/2004)
www.geocities.com/flakeherald/Moments_of_our_life.html" target="_blank">Paginuta personala
Nally spune:
Christina sa va traiasca puiul scump, numai bucurii sa va aduca, sa fie sanatos si frumos foc (este!)!!!!!
Frumos ai povestit! Si haioasa faza cu stravezeala lui tati si grija ta sa nu manace nimik saracu!!!
Nally si Sebastian (14.04.2004)
Poze...Poze...Poze
www.desprecopii.com/albumphoto/folderview.asp?bid=9&folder=Alina%20Nitu" target="_blank">Poze mireasa
Aalina spune:
Sa va traiasca comoara mica! Si sa creasca mare si cuminte!
http://community.webshots.com/user/aalinador
Ioana75 spune:
Foarte frumoasa povestea voastra! Sa fiti sanatosi si sa aveti parte de multe bucurii impreuna!
Ioana
Anina_n spune:
Multumim pentru frumoasa poveste, Christina !
Sa va traiasca feciorul si sa va aduca numai bucurii !
Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346" target="_blank">Povestea nasterii !
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm