Mamici si viitoare mamici de gemeni! (4)
Raspunsuri - Pagina 4
Anculina spune:
Am si eu o placintica geaman nascuta pe 26 mai 2004!
cosmi spune:
Tot mai rar reusesc si eu sa intru pe net.
Pana acum o saptamana am fost foarte ocupata cu invatatul. Am intrat la master (ma laud putin, imi dati voie?)
Si, pe cand imi doream sa intru mai des pe DC, legatura la net e tot mai proasta. E prin dial-up; stau vreo 5-10 min. dupa care ma deconecteaza.
Fetitele sunt tot mai mari. Sunt foarte ascultatoare. Incep sa vorbeasca tot mai bine, dar, in general, spun doar primele silabe ale cuvintelor. Cer si olita, dar nu intotdeauna fac kk. Tot scutecul e baza, deocamdata.
Si ele se joaca impreuna; Diana a preluat si ea "statul" de surioara mai mare (si chiar e mai mare cu doua minute
.
Sunt atat de scumpe si sunt atat de fericita ca am doi copilasi!
Ce bine ca sunt doua si se pot juca impreuna! se ascund, se gasesc, se striga una pe cealalta. Amalia este AMI, iar Diana NANA. Isi mai iau una alteia jucariile, mai ales Diana Amaliei. Incerc sa-i explic ca lucrul acesta nu e frumos, dar ea este foarte hotarata si cand vrea ceva, nu se lasa pana nu obtine acel lucru. Amalia protesteaza putin, apoi isi cauta o alta jucarie. Uneori chiar incearca sa-i dea Dianei o alta jucarie pentru ca sa si-o recupereze pe a ei.
Au inceput sa-si aleaga singure hainutele. Dianei ii place mult culoarea rosie; cand avem hainute culori diferite, chiar si Amalia spune ca cea rosie e a Dianei , iar ea isi ia cealalta hainuta.
Patricia, si eu ma gandeam, mai demult, cand vor vorbi si fetitele mele? cand vor manca singure, se vor juca impreuna? Dar timpul a trecut si am acum doua fetite mari.
In curand implinesc doi ani. Mi se pare ca le am dintotdeauna si, totusi, timpul a zburat.
Uneori, imi doresc si eu sa mai am un bebe mic, dar, deocamdata, nu este posibil.
Am incercat sa-mi actualizez site-ul cu pozele, dar, nu am reusit. Doar una singura, apoi s-a intrerupt legatura.
Sper ca totusi sa pot pune niste pozute noi. Cosmina, 
Diana-Maria & Amalia-Ioana
http://community.webshots.com/user/amadia2002
craita spune:
Draga Cosmina, si eu reusesc tot mai rar sa scriu. Am avut fetele bolnavioare si a fost prima data cand au avut ceva serios cu febra si tot tacamul. Nu stiu daca o sa ma obisnuiesc vreodata si sa reusesc sa fiu cu capul pe umeri in asa situatii. Tu ai fete mari. Eu deabia le iau din mot saptamana asta. Cand o sa faca ele 2 ani?
Mi se pare mult si putin in acelasi timp. Oricum, si eu sunt fericita ca le am. Cine nu ar fi?
, mama Craitei si Crinei
ione spune:
Buna mamici,
Imi pare bine ca pot sa va citesc, a trecut 2 saptamani de cind nu am mai scris dar am avut si eu curatenia de toamna care ma solicitat enorm.
Si eu sunt incintata de fetele mele care au inceput sa se joace, singure, au inceput sa spuna cuvinte simple.
Timplul zboara pe linga noi.
Ginduri bune.
Ionela , Maria & Elena
Mirupati spune:
Lume-lume, ne-am intors ! De fapt ne-am intors de 2 saptamini, dar n-am prea apucat sa scriu ca lumea...
Mai intii: pozele de acasa la un loc aici:
http://community.webshots.com/album/185185471hvRZTq
DECI: Am fost acasa trei saptamini, prima oara cu purceii. De fapt e prima oara cind plecam undeva cu ei. Avionul a fost ok - au dormit si s-au jucat, dar n-au turnat cafele in cap la oameni. Am venit cu British Airways care n-au vrut sa ne puna pe acelasi rind ca cica nu sint suficiente masti de oxigen penru doi adulti cu doi copii in brate. Pina la urma li s-a facut mila de noi cind ne-au vazut aruncind jucarii si sticle unul altuia, peste rinduri si ne-au mutat impreuna... Am ajuns in Bucuresti pe dupa-amiaza si ne-am dus la Peter acasa, in Drumul Taberei- parintii lui erau plecati din Bucuresti - si am zis sa ridicam "teatrul de operatii" acolo.
Planul de acasa a fost sa-i culcam in patul parintilor lui Peter - un pat f mare - numai ca ... nefiind obisnuiti sa doarma altundeva decit in patuturile lor, au inceput bebelinii mei sa se alerge ca nebunii prin pat sa se arunce in cap... Dupa aia au inceput sa plinga de somn si nici chip sa adoarma acolo. Asa ca fuga Peter al meu la noua seara, la Carrefour Orhideea sa ia un patut din ala de calatorie, dupa care fuga in Bucurestii Noi sa ia un al doilea patut de la un prieten si uite asa. Bebelinii s-au culcat fericiti acolo si s-au trezit bine-mersi pe dimineata, desi noaptea au tot claxonat camioanele care se duceau la mall-ul care se construieste la noi, in Drumul Taberei, ciinii care urlau in continuu, alarmele de masini care se tot porneau plus dimineata tramvaiul si tot asa.
Am stat citeva zile in Bucuresti - timp in care au inceput amindoi cu febra si diaree - nu mai discutam motivele - alergat dupa pasapoarte, plimbat in parcul Moghioros, "vizionari" la prieteni ("hai ma ca vrem si noi sa-i vedem pe aia micii").
Dupa trei zile am plecat la mare. Hotel Europa, Eforie Nord, apartament la etajul 10 slava Domnului. Acolo au fost in sfirsit foarte feritici, s-au distrat ca nebunii pe plaja si la piscina, vroiau sa stea in continuu in apa, ne sareau din brate si se tot lingeau pe buze de apa sarata din mare. Norocul nostru a fost ca ne-am luat baby monitorul cu noi care culmea! batea pina jos la restaurant asa ca am avut si noi niste seri nesperate la circiuma... Unde erau roiuri de copii care agonizau de oboseala si faceau ca toti dracii pe linga noi, dar nici nu-i mai auzeam...
Dupa mare am plecat imediat la munte, unde parintii lui Peter au reusit sa termine o casuta de lemn pe care au inceput-o acum sase ani. Acolo am sarbatorit ziua lor, pe 26 august cind au facut un anisor. A fost excelent, aerul era incredibil, de dormeau ai mei copii cite 2-3 ore (nesperate) pe dupa-amiaza.
Ne-am intors si de la munte cu toate hainele mirosind a fum (gratare peste gratare plus trebuia sa facem seara focul asa de frig se facea) si am inceput iar sa haladuim, prin Bucuresti si pe ici-pe colo... Adevarul e ca i-am cam chinuit pe copii, nu stateam deloc locului si saracii numai cind vedeau scaunele de masina faceau criza de nervi...
Una peste alta, a fost ok daca ne gindim la clipele placute, ni se pare acum mult mai usor sa ne ocupam de ei, pt ca aici totul e la locul lui. Pe unde mergeam in Romania trebuie tot timpul sa improvizam, sa gasim solutii, mai ales ca au fost bolnaviori...
Se pare ca si ei s-au schimbat, sint parca mult mai deschisi la nou, la aventuri, au mult mai mult curaj.
Ce ne-a enervat ingrozitor acasa:
* praful din Drumul Taberei - unde se construieste noul mall, e scandalos
* camioanele care umblau prin oras noaptea si care nu se simteau bine daca nu claxonau la fiecare intersectie
* ca n-ai ce sa asculti la radio - nu stiu de unde aleg dj-ii melodiile care le pun ca eu una n-am auzit nici una din piesele alea
* proprietarii de Dacii Solenza - atit de mindri de masinile lor ca vin peste tine pur si simplu
* bestialitatea cu care se circula in Bucuresti, unde trebuie sa te feresti de toti cretinii
* toata lumea se plinge cit de scump e totul si ca nu au bani si totusi toata lumea isi ia casa, masina, face rate peste rate
Ce mi-a placut:
* Carrefour - excelent
* ca se gaseste deja tot, mai ales pentru copii - nu mai trebuie sa vii cu nimic din strainatate ca se gaseste tot acasa
* drumurile din afara Bucurestiului
* mersul la piata, legumele si fructele
* ca s-a pus lumea pe facut copii - parca e un baby-boom in Bucuresti, n-am vazut asa multi bebelusi de multi ani
* ce misto e la epilat, la mine pe bd . Timisoara
* ca se construieste peste tot
* ca erau f multi romani din strainatate veniti acasa cu masinile de acolo.
* avem o tara superba
Mai am asa multe de spus, dar mi-e sa nu blochez cutia cu maimute aici ! Mi-as fi dorit f mult sa ne vedem cu mamici de gemeni din Bucuresti, dar stiti si voi cum e sa iti faci un plan si sa te si tii de el...
Mai scriu.
ione spune:
Miruna am vazut pozele voastre cu Martin si Horia sunt super, cred ca v-ati distrat de minune in deplasare.
Ce ati mai facut mamici si viitoare mamici de gemeni?
Va pupam.
craita spune:
Miruna, sunt nemaipomeniti baietii tai! Sunt cam de varsta fetelor mele. Totusi, cum v-ati incumetat sa plecati cu ei pe avion si in atatea locuri? Eu am fost cu ele doar la mare cand aveau vreo 7 luni si am plecat cu sora mea, cu mama si cu dadaca, iar acolo o mai aveam si pe soacra-mea. Este perioada cand trebuie sa stai doar cu ochii pe ei. Cum v-ati descurcat?
Mama Crinei si Craitei, 28 septembrie 2003
Mirupati spune:
Saru mina fetelor!
Craita: sintem cam inconstienti ca i-am "hingherit" atita, dar deja ne urcam pe pereti de la atita stat in jurul casei... Eram disperati ca in cele trei saptamini cit am fost acasa sa-i ducem in cit mai multe locuri, ca sa ne mai aerisim si noi la cap.
Nu de avion ne-a fost noua frica ci de mersul cu masina pe ici, pe colo, ca ii legi pe saracii copii in scaunele alea...
Adevarul e ca ne-am cam impuscat in cap de mai multe ori pe zi, dar noi am vrut-o!
Ne-am obisnuit doar in patru, pt ca nu avem incotro, noi sintem singuri la Londra, nu avem nici un ajutor. Dar daca te obisnuiesti cu gindul asta, te descurci pina la urma, n-ai incotro. Mergi mai departe, fiecare zi e o imensa victorie si tot asa.
Ca soldatii la razboi: daca pornesti cu ideea ca esti un om mort, fara scapare, treci mai usor prin batalii...
ione spune:
Ai perfecta dreptate Miruna fiecare zi trecuta este o victorie cistigata, totul este sa nu trecem nepasatori, copii ne amintesc lucrul asta.
Weekend placut.
Ionela, Maria & Elena 26 Mai 2006
ione spune:
Ai perfecta dreptate Miruna fiecare zi trecuta este o victorie cistigata, totul este sa nu trecem nepasatori, copii ne amintesc lucrul asta.
Weekend placut.
Ionela, Maria & Elena 26 Mai 2003