despartire???
De putin timp ne-am despartit. Cel mai trist este ca motivul vine din exterior, este independent de noi.
El este musulman, din Liban, sosit in Romania de mai bine de 1o ani, fara gand sa se intoarca inapoi. Timp de un an si jumatate ne-am iubit si ne iubim in continuare, chiar daca incercam amandoi sa ne uitam. Am facut planuri impreuna, lumea era impotriva noastra, si multe suferinte am depasit.
Ne-am legat enorm unul de altul, am vizitat familia lui din Liban si am cunoscut niste oameni minunati. I-am inteles in sufletul meu, fara a putea exact explica despre ce este vorba, prin cuvinte. Este o alta civilizatie, cu un farmec aparte, cu niste obiceiuri care mi-au amintit de ceva originar, de mult uitat, atat de firesc totusi. M-au cucerit, si l-am iubit si mai mult.
Mi-e greu sa spun cat de mult il iubesc, sunt atat de multe feluri in care tin la el.
Totusi, ce s-a intamplat? Am vorbit amandoi de lucrurile care ne leaga, dar si de cele care ne despart,si aici am ajuns, la religie. Am intrat in panica, parea fara iesire. Eu sunt ortodoxa, el musulman. Am inceput sa-l caut pe Dumnezeu, si El m-a ajutat sa-L inteleg doar in Treime, si in iubirea lui nemarginita pentru oameni. Ma identific cu propria mea religie, care ma seduce mai mult decat ma convinge. Aici nu incape logica, e rost doar de inima si suflet. I-am explicat ce simt, nu a vrut sa ma influenteze in nici un fel. Dar problema erau copiii. El nu concepe sa fie decat musulmani, iar eu nu pot lua aceasta decizie in numele lor. Solutia pentru mine este sa-i las singuri sa decida, avand toata viata inainte, si stiind ca numai ei au dreptul de a hotari marturisirea lor. Acesta a fost sfarsitul nostru, pentru ca el nu poate concepe asa ceva.
Mi-e greu sa inteleg, eu vedeam iubirea ca pe o relatie in care fiecare tine la linistea celuilalt, si nu trece peste sufletul lui. Ne-am despartit dureros, a fost prima data cand l-am vazut pe omul asta mare si bland, plangand.
Eu as lupta in continuare, dar nu stiu cum sa-l conving. Simt ca nu l-am invatat multe, si pana unde poate duce iubirea mea pentru el. Simt ca e de lupta aici, dar nu mai am speranta. Mi-e dor de el, si sufar.
Raspunsuri
oana cretu spune:
Este, intr-adevar o situatie complicata. E foarte greu cand esti nevoit sa alegi intre religie si iubire. Parerea mea este sa incerci sa vorbesti cu el, sa-i spui ce sentimente ai si sa ii explici ca asa cum tu nu vrei sa-l obligi nici pe el si nici pe copii sa aleaga religia ortodoxa, asa ar trebui sa faca si el, sa lase la alegerea copiilor.¨Problema este ca trebuie botezati in numele unei religii, si nu stiu cum veti lua aceasta decizie. E grea situatia, mai ames cand ti la religia ta. Sper ca bunul Dumnezeu sa te ajute sa iei decizia buna, in asa fel incat sa nu mai suferi!
oana si bebitza din burtica (20 saptamani)
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu..."
papadie spune:
quote:
Originally posted by Lauraa
Päpä???
De ce e la Container?
Pentru ca il postase direct la container si eu i l-am mutat la "In 1 sau in 2"
"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)
oprietena spune:
E trist sa iubesti, iubirea venind din ambele parti, si totusi sa nu puteti fi impreuna. Pentru ei, musulmanii, religia e mai presus de orice. Stiu ca ce iti voi spune nu are legatura cu tine, cu iubirea voastra, dar sunt inradacinati in traditiile si religia lor. Seful meu este libanez, stabilit in Buc cu intreaga fam de peste 10 ani si totusi nu a renuntat la nimic din obiceiurile si religia lor. Ai renunta la crestinism pt a te casatori cu el? daca tu nu poti face asta el nici atat. Imi pare rau ca suferi Credinta te va ajuta sa treci peste toate.
Mirela si greierasul 20+
casandra spune:
Imi pare rau pentru suferinta ta, cred ca despartirea este recenta, cu timpul va fi mai bine. Din ce spui tu, imi dau seama ca pentru el religia lui este mai importanta decat oricine si orice pe lumea asta. Te iubeste, dar nu mai presus de legea lui. In momentul in care trebuie sa renunte la unul dintre canoanele religiei lui, acela de a-si creste copiii in aceeasi religie, pentru a putea fi cu tine, nu poate sa faca asta si, cu lacrimi in ochi, te paraseste. E decizia lui, a avut de ales si a hotarat, respecta-i decizia. Fiecare are prioritatile lui in viata, pentru el se pare ca pe primul loc este supunerea fata de legea lui, tu vei fi mereu dupa, poate nici chiar pe locul doi, poate are si alte prioritati, nu stiu. Dar oricum, el intr-un moment de cumpana, fortat sa isi ierarhizeze valorile, a facut-o si a decis ca poate sa traiasca si fara tine.
Eu nu te sfatuiesc sa insisti, gandeste-te ca mereu, cand va fi de ales intre una dintre regulile lui de viata, dictate de Coran, si dorintele tale, nu te va alege pe tine, si viata-i lunga, acum iubirea-i mare, dar cum va fi peste 5, 10, 15, 20 de ani?
dana p. spune:
Sa va spun si eu ca acum aproape 2 ani am cunoscut un cuplul mai ciudat din punctul meu de vedere pentru ca el este tatar ( musulman ) si ea este romanca( ortodoxa) si au un baietel care la vremea cand i-am cunoscut nu era botezat in nici o religie si avea deja aproape 3 ani. Atunci i-am intrebat ce vor face cu copilul pentru ca in timp eu stiam ca nu este bine sa lasi copilul nebotezat mult timp. La care mi-au raspuns ca la inceput s-au gandit ca daca este fata sa o boteze ortodox iar daca este baiat sa-l boteze in religia musulmana sau sa-l lase pana la 18 ani sa decida el ce religie vrea sa aiba.
Copilul de felul lui nu era prea cuminte si anul trecut cand noi ne intorceam de la mutne ne-au sunat si ne-au spus ca vor sa-le botezam noi copilul. Mie mi-au dat lacrimile pentru ca imi doream foarte mult sa botez un copil si am acceptat cu mare placere sa-i fiu nasa. Cand am ajuns acasa au venit sa stea de vorba cu noi si l- am intrebat pe tatal copilului cum de a acceptat sa-si boteze copilul ortodox stiind ca el nu vroia in ruptul capului asa ceva, si mi-a zis ca a ales asa ca nu-l lasa inima sa-l vada cum il taie si ca nu mai conteaza religia cum este botezat ci sa aiba si copilul un Dumnezeu al lui, sa fie sanatos, pentru ca toti ne rugam la un Dumnezeu si el este peste tot in orice coltisor de lume .
Ei sunt casatoriti dar fiecare a ramas cu religia lui.
Am vrut sa relev ca, chiar daca el tine la religia lui pentru binele copilului a renuntat la orgoliu si a ales ce este mai bine pentru copil(majoritatea populatiei in romania este de origine ortodoxa).
Dana
iselin spune:
nu cred ca el o sa cedeze vreodata din foarte multe motive. cred ca te doare, dar poate mai bine acum decat mai tarziu sa fii nefericita, sa dispara iubirea din cauza orientarilor religioase. e o operatie fara anestezie ceea ce ti se intampla tie, dar unul din voi trebuie sa renunte. daca tu renunti la religie si mergeti mai departe o sa fii fericita fiind musulmanca, o sa fii implinita?
caci la un moment dat nu ajunge doar dragostea!
jorjiana spune:
va multumesc pentru ca imi sunteti aproape. Mi-ati dat speranta ca pot depasi cumpana asta. Religia nu o schimb, si mai ales in momentele astea credinta e singura care ma sustine. Aveam nevoie de voi, pentru ca mintea mea e departe de a mai fi obiectiva si calma. Trebuie sa inteleg, la urma urmei, ca in viitor lucrurile se pot intoarce impotriva noastra, cum nu ne-am fi asteptat.
dodo spune:
Georgiana, vad ca ai postat acelasi subiect si aici, asa ca am sa-ti raspund aici. Problema religiei in familie e dificil de abordat pe un forum public. Am sa-ti pun insa o intrebare: daca ati avea copii impreuna, i-ai iubi mai putin daca nu ar fi botezati crestini si ar fi musulmani?
In general, se considera ca barbatul este "seful" familiei, el este responsabil sa asigure mijloacele de subzistenta indiferent daca si sotia lucreaza sau nu. Daca va casatoriti, tu ar trebui sa-i recunosti aceasta pozitie de lider si el ar trebui sa te consulte in luarea deciziilor ce tin de familia voastra, urmind ca solutia cea mai convenabila sa fie aleasa.
Cel mai bine pune pe hirtie toate avantajele si dezavantajele ce deriva dintt-o eventuala casatorie intre voi si alege solutia cea mai potrivita.