Ce fel de relatie o fii?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns country girl spune:

Eu zic sa nu disperi si sa nu iei masuri radicale. Doar n-o sa-ti strici familia pentru ca sotul tau trece printr-o criza a varstei de mijloc? Daca e sa psihanalizam putin poate ca are niste refulari de la varsta de 15 ani cand relatia de amicitie nu s-a aprofundat si abia acum se simte suficient de "interesant" pentru persoana respectiva.
Fii fata inteleapta, nu intelegatoare insa. Sotul tau trece printr-un moment dificil, date fiind problemele de sanatate ale socrului tau si nu cred ca isteriile, chiar indreptatite, din partea sotiei l-ar apropia de tine. Mai degraba l-ar determina sa caute "intelegerea" care-i lipseste la amica disponibila in apropiere acum.
Gandeste-te ca aveti impreuna o viata, o familie, un copil. Oricat de dezlantuiti ar fi hormonii si oricat l-ar tulbura situatia tatalui lui acum, mai mult de o ratacire n-ar fi.
Si nu-ti face bine sa stai s ate gandesti tot timpul asta ce face el, cu cine e si asa mai departe.
Pentru faptul ca intr-un fel sau altul te-a mintit (cu privire la faptul ca a continuat corespondenta cu femeia aceea) si a mintit-o si pe ea cu privire la situatia lui familiala va trebui sa discuti la un moment dat cu el, chiar daca aventura lui nu se consuma.
Atitudinea lui a generat o situatie tulbure care ti-a distrus increderea in el si a jignit demnitatea ta de femeie si sotie. Asta trebuie sa-i spui. Sa stie ca te-a ranit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bubbles spune:

'Neatza fetele.
Ieri nu am prea mai avut ce sa spun in plus. Sper ca saptamina urmatoare sa gaseasac ei amindoi o solutie, sa discute ca niste oameni mari, dat fiind ca este o situatie serioasa si e bine sa stie si el cita durere provoaca.
Dar cum un anume soc electric s-a produs, nu ma pot abtine...

Pina la un punct sunt de acord cu Miki, sotiile trebuie sa beneficieze si ele de toleranta partenerului si nu sa fie victime mereu, asteptind minuni sa se intimple si sa le salveze situatia.
La rece, e usor sa gindesti asa, si pe bune, mi-e usor sa spun: eu l-as stringe de git, l-as da cu capul de pereti si apoi l-as trimite la mama lui sa-l tina si sa-l ocroteasca. Simplu si eficient, desigur.

Dar in realitate, cind esti casatorita, exista dragoste si mult suflet investit in acea casnicie, vrei sa oferi un camin cit mai bun voua, copilului vostru, se cam schimba treaba.

Acum, situatia nu e in asa hal de grava, in ciuda faptului ca el tine ascunsa aceasta "relatie", dar pina la vreo proba fizica (nu se vad zilnic, nu petrec timp impreuna, el nu intirzie acasa sa stea cu ea), nu poti sa iei cine stie ce masuri drastice, ci sa te intrebi care este sursa problemei si ce poti face pentru a o rezolva cit mai pasnic.

Un astfel de caz se poate intimpla oricui, si nu cred ca decizia ca divortezi, din prima clipa, este o solutie. Asa poti s-o tii intr-un divort toata viata, daca asta consideri ca este bine la primele semne.
Nici extrema cealalta nu este valabila, sa te lasi inselata si calcata in picioare ani de zile, in ideea ca-ti salvezi mariajul, si nu as putea sustine vreodata asa ceva.

De aceea am "provaduit" de la bun inceput gasirea unor modalitati de a concentra timpul lui in jurul familiei, de a-i reaminti, tinindu-l preocupat de cei dragi, ce e mai important in viata si sper ca-si va da singur seama ce greseala face in anume momente.

Bafta multa "Mosinoi"!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mosinoi spune:

Country girl, evident ca nu vreau sa-mi stric familia, si dupa cum am mai spus sunt destul de toleranta, tocmai pentru ca tin la el si avem un copil impreuna, si stiu ca si el ma iubeste. Aiureala cu femeia asta nu stiu ce inseamna, imi pare rau ca nu am citit mai multe carti de psihologie, etc ca sa inteleg mai bine si sa evit haosul ce s-a creat in mintea mea. De discutat absolut ca vom discuta, nici nu se pune problema, deja se cere. Miki are si ea dreptate, si nu cred ca ma indeamna la divort. Imi atrage atentia doar sa nu pierd din vedere ca exist si eu ca femeie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

eu gandesc ca Miki8 in problema ta, Mosinoi, si imi pare nespus de rau sa aud cu ce te confrunti ca tanara mamica. sincer, nu am sfaturi concrete, si daca as avea, ar fi teoretice, ca experiente de genul asta nu am. adica am, dar altfel. incerc sa ma pun in situatia ta si sa ma intreb ce-as face. in mod sigur nu as vorbi cu individa, asta clar. e persoana inexistenta, putea fi si alien, nu la intrus e problema, ci la sotul tau si in relatia lui cu tine. sfaturile fetelor au la baza un numitor comun: sa schimbi modul in care te vede el, ca femeie. Miki8 propune au contraire, sa iti schimbi tu modul in care il vezi pe el. a dovedit ca nu este el cel care iti ofera stabilitate, emotionala in primul rand. ai doua solutii aici:1. ori cauti asta in alta parte, adica in pozitia de mama sau in cariera si il fortezi pe el sa te vada altfel, ca o femeie independenta si 2. ori recurgi si la fapte dupa ce i-ai cerut sa aleaga. inteleg ca i-ai cerut asta, dar mai departe ce-ai facut? cred ca sotul tau nu este constient de consecintele faptei sale. are parte de la tine numai de ciondaneli si reprosuri, lucru la care poate ca se astepta si il considera normal. mai departe nu ai mers, insa. ai iertat, l-ai crezut, i-ai tot dat sanse. asta este modelul de comportament din care trebuie sa iesi. trebuie sa spargi cercul vicios si sa inversezi rolurile. fa-te problematica, sa-si mute atentia spre tine si sa uite de individa. solicita-l la maximum, dar indirect. adica fa greva japoneza ca sotie. eu asa as face, poate as gresi, dar sincer asa as face. as avea grija strict de treburile care ma privesc pe mine si copil: gatit, distractie, ordine, etc, plus dormitoare separate. ASA il pui sa aleaga, nu numai in vorbe. iti reproseaza ceva? ii spui calm ca preferi sa schimbi rolul cu prietena lui, ca tot ce vrei de la el este doar conversatie si amuzament, de restul sa se ocupe amica lui cand o veni sa-l viziteze. fara certuri, scandaluri, para-explicatii, ca le-ai aplicat deja fara succes. treci la fapte pur si simplu. ii spui ca nu intelegi sa traiesti cu un bigam emotional si nu accepti sa-l imparti cu alta. si i-o si dovedesti. io i-as da si-un ultimatumum. pana la data de, sa vina cu dovezi ca a incheiat orice afacere cu individa, pentru totdeauna, si abia atunci va reluati viata de cuplu stergand totul cu buretele, moment in care tu n-ar trebui sa ii mai reprosezi nimic din trecut. bafta si ignora mesajul meu daca nu te ajuta cu nimic.

Authority Zero

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mosinoi spune:

Bubbles, multumesc, concis si la subiect. Desigur nu e usor si nici simplu, dar nici dramatic (inca).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bubbles spune:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mosinoi spune:

Conchita, cum sa ignor asa un mesaj! Bine-mi pare ca gasesc intre romancele mele sprijin moral si prietenie. Cu cat imi dati mai multe raspunsuri cu atat simt ca imi revin si ca exista o solutie la iesirea din haosul meu emotional. Multumesc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cami30 spune:

Femeile sunt mai complexe, de aia sunt mai tolerante. Au definitii exacte pentru fericire si necesitati proprii. de aia le e mai usor sa fie tolerante si sa se transforme ele. Nu e vorba ca's mai proaste. Femeile au atentie distributiva, pot face mai multe lucruri deodata ( sa invarta in oala si sa fac striptease sotului) ...
Barbatii pe de alta parte sunt mai putin dezvoltati ca noi:) Multi dintre ei recunosc ca sunt niste maimutze ceva mai evoluate cu ceva mai multi muschi si putini chiar si cu creier..:) Dar simtul dominant la ei este instinctul .. si oricat de intelepti ar fi.. li se declanseaza niste procese in mintea aia incalcita care ii trimite catre flirt sau adulter. Eu , dupa atatia ani de viata si experienta am ajuns sa cred ca da, un barbat poate sa insele dar sa-si iubeasca sotia la nebunie ( ceea ce nu este deloc scuzabil) si mai stiu ca o femeie atunci cand se gandeste sa insele.. are motive serioase... E adevarat si experimentat pe propria piele.
Eu am indrumat-o la toleranta sperand ca si sotul ei este la fel de tanar ca ea si poate fi modelat dupa personalitatea ei. Sunt putini barbati pe lumea asta pentru care deviza in viata este satisfacerea si fericirea partenerei, majoritatea se doresc rasfatzati si ingrasati de sotiile care trag ca niste roabe pt casa in timp ce "the God" sta in fatza televizorului.
Nu dati.. si al meu e la fel.. Iubirica adu-mi si mie, iubirica fa-mi masaj, iubirica fa-mi ceiutz.. si tot asa.. Scuza e ca inca imi place sa-i fac toate mofturile. E drept ca nici eu nu stiu de dus gunoiul, de platit facturi si de facut plinul la masina. Ca sa nu mai vb ca mizerabilul meu salariu merge direct la banca.
La 22 de ani eram ca tine draga mea . Maritata si nefericita, intrebandu-ma unde gresesc. Si eu bagam mana in foc ca nu ma inseala, mai ales ca in fatza lumii eram "the best". Agonia mea a durat 6 ani pentru ca eram mica, naiva si habar nu aveam ce-i aia viata. Daca as fi avut atunci experienta si mintea de acum.. as fi stiut ce sa fac...
nee.. mai bine ca s-a terminat
Nu va sfarsiti viata astfel. Daca aveti puterea sa va transformati partenerul, daca aveti puterea de a gasi calea de comunicare si compromis.. atunci veti fi fericite. Daca insa va sfarsiti agonizand in lamentari si lacrimi... pacat ca sunteti atat de tinere si meritati atat de multe de la cel de langa voi..

cami

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Mosinoi, atunci ma bucur ca poti sa iti fiu de folos. promisesem ca nu mai scriu in veci la forumul asta In unu sau doi..., ca mai toate subiectele au sfarsit in ciondaneli intre postante, care are dreptate. si, cum fiecare femeie este unica, precis nu exista reteta general valabila. niste numitori comuni insa exista in comportamentul uman, separat pe sexe, cum remarca si Cami30. ei sunt altfel luati la gramada, noi suntem altfel tot asa, si toti suntem altfel luati individual.

ma mai gandesc si la alta solutie, dar, repet, nu pentru tine neaparat. continui sa ma pun in pielea ta si sa ma gandesc ce-as face. poate la un moment dat, cand mi-as recupera energia pierduta sa despic firul in patru, as deveni un pic mai agresiva. in sensul ca m-as duce pur si simplu la el la job in pauza de masa si l-as rapi pentru un pranz in doi, de exemplu. pe scurt, i-as oferi asa niste senzatii tari zi de zi ca l=as epuiza, sa nu mai ramana nici macar firimituri pentru individa si emailurile ei. desigur ca varianta asta de comportament intra in aria solutiilor date de fetele care iti sugereaza sa te schimbi tu. ca pana la urma nu conteaza cine se schimba primul, realitatea este ca incidentul asta va va schimba oricum pe amandoi, depinde de voi daca in bine sau in rau. ai mai multe solutii la indemana, fie greva, fie "agresivitatea pasionala", fie indiferenta, fie viclenia etc. acum, ori le aplici pe toate la rand, ori selectezi ce vi se potriveste, important este sa nu abandonezi.

Authority Zero

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cami30 spune:

conchita.. conflictele apar pentru ca fiecare se da mai destept decat celalalt fara sa aiba de multe ori o experienta similara din care sa fi invatzat ceva ce poate fi folosit mai departe de altcineva
Cum am mai spus undeva.. e usor sa dai sfaturi atunci cand la tien totul merge struna si n-ai avut in veci probleme
Eu niciodata n-am sfatuit pe cei din jur decat din ceea ce am invatzat din propriile greseli

cami

Mergi la inceput