Libertate acordata adolescentilor

Multi parinti nu acorda destula libertate copiilor lor, si acest lucru nu e bine. Din moment ce un copil trece la adolescenta simte nevoie de libertate. Incearca din rasputeri sa ia singur o decizie fara sa ii intrebe pe parinti. Daca parintele respectiv ii impune sa faca un anumit lucru, adolescentul zice ceva de genul "M-am saturat sa fac tot ce spune el, o sa ii arat eu", si asta pentru ca un adolescent crede ca totul se invarteste in jurul lui. Astfel, el face exact invers fata de ceea ce ii spun parintii. Ei, din moment ce parintii impun doar anumite regului mai simple si nu se tin de capul lui, el isi da seama pana la urma daca ceea ce face este bine sau rau. DAca parintele nu il mai bate la cap sa invete, sa nu fumeze, sa nu se drogheze samd, adolescentul exact asta o sa faca.
Eu inca sunt adolescenta, dar mi-am dat seama de chestia asta de ceva timp... Parintii mei mi-au acordat destula libertate, insa nu exagerata. Singura mi-am dat seama ca trebuie sa invat daca vreau sa devin ceva in viata, sa nu fumez sau sa ma droghez. Iar despre prieteni pot spune ca trebuie sa am foarte mare grija cum ii aleg, pentru ca influenta prietenilor conteaza foarte mult in adolescenta.
De fapt, acesta este un lucru din cauza caruia adolescentii sufera foarte mult. Daca aude ca x a spus nu stiu ce despre el reflecteaza foarte mult la acel lucru. Pentru adolescenti conteaza foarte mult parerea celor din jur.
Sfat pentru parinti: Nu ii sufocati cu prea multa atentie sau dragoste si acordati-le libertate intr-o anumita masura. Dar nici nu ii lasati de capul lor, pentru ca atunci va fi mai rau.

Dee-Dee spune:

Subiectul mi se pare foarte interesant, cu atat mai mult cu cat este sugerat de o adolescenta. Este tocmai problema care "ma chinuie" pe mine de ceva vreme. Am o fetita de 12 ani si deja cred ca trebuie sa incep sa o mai las sa faca si ce vrea ea (nu va imaginati ca pana acum o tineam legata de calorifer!), adica sa-i dau putina libertate in programul cu colegele, in alegerea activitatilor in vacanta, in vestimentatie. Totusi, marea mea intrebare este pana unde se poate ajunge cu libertatea fara ca sa picam in extrema opusa, adica indiferenta parintilor fata de copil. Am in familie un exemplu de acest gen si nu sunt de loc de acord cu gandirea mamei "las-o sa face ce vrea, sa mearga unde vrea, nici nu o intreb la ce ora vine acasa!" Si copila de 15 ani vine acasa la ora 3 noaptea sau chiar dimineata mirosind a bautura si tutun. Oare copii nostrii interpreteaza asa cum trebuie libertatea pe care le-o oferim si stiu sa nu "sara calul" ?
Cred ca sunt binevenite atat parerile mamelor de adolescenti, cat si a lor, a copiilor.

lu.more spune:

Bine ai venit, Heaven,
Sunt sigura ca o sa avem de invatat lucruri interesante de la tine!

Am o intrebare: spui ca iti alegi cu grija prietenii si e bine ca-ti dai seama cat de important este anturajul.
In ce masura crezi ca educatie primita in familie conteaza in alegerea prietenilor?
Ca sa fiu mai clara: ti-ai dat singura seama "ce e bine si ce e rau", sau undeva in subconstient, nu faci decat sa pui in practica lectia primita acasa, candva, de mult?
Multumesc si pe curand!



« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld

maria m m spune:

Buna dragele mele,si eu am o fetita(nu stiu daca mai poate fii numita asa) de 13 ani si as dorii si eu sa ma integrez in clubul vostru.
Miruna,asa o cheama pe fata mea este deja destul de matura si nu cred ca abuzeaza in nici un fel de libertatea pe care noi i-o acordam.
Cat despre aceasta libertate....in ce ar trebui ea sa conste(la varsta fiicei mele)?In libertatea de a avea un prieten,de a alege cu ce sa se imbrace,de a-si face program(in timpul zilei) in week-end,de a avea proprii ei bani de buzunar,si de a s-i proportiona astfel incat sa-i ajunga pe un timp delimitat......etc

astept muuuuuulte alte ideei de libertrate la listra mea.....si stiu ca nu e completa din multe puncte de vedere....dar avem noi grija sa o completam pe parcurs
eu un lucru stiu...ca cred ca ii acord destula libertate fiicei mele....asta o deduc din faptul ca relatia mea cu ea e una minunata.

maria, de Paula si Miruna

lorelei_19 spune:

Heaven, bine ai venit printre noi! E superb ca ne poti da un sfat din partea adolescentilor si fii convinsa ca-l apreciem ca atare! Iti urez sa ai momente cat mai frumoase si interesante pe site-ul

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

gutman spune:

ca in orice alt subiect nu exista o limita clara pana la care se poate ajunge cu libertatea.
aceasta limita este determinata doar de ceea ce dorim sa obtinem de la copilul nostru.
fiica mea are acum 18 ani si eu sunt adeptul conceptului (personal) de "libertate controlata", adica: are din ce in ce mai multa libertate pe masura ce confirma increderea ce i se acorda.
are niste limite pe care le-am stabilit : ora la care trebuie sa fie acasa, trebuie sa spuna intotdeauna unde merge, cu cine, cat sta, si la intoarcere vorbim despre ce s-a intamplat. sunt momente in care nu e dispusa sa povesteasca imediat, dar revin cu discutia dupa cateva zile si aflu din tonul cu care o abordeaza daca trebuie sa insist mai mult sau nu.
ce trebuie sa nu uitam este ca: ei sunt copii nostri si trebuie sa semene cu noi, cand eram de varsta lor si noi am facut unele prostii (mai mari sau mai mici, dupa posibilitati) si sa nu uitam cum gandeam atunci fata de modul in care discutau parintii nostri cu noi.
toate discutiile cu ei trebuie avute prin prisma acestei amintiri a evolutiei noastre in adolescenta, a ceea ce doream atunci sa se discute cu noi sau nu, cat de mult, despre ce, ...
copilul trebuie sprijinit sa fie independent dar in acelasi timp trebuie invatat sa fie responsabil.
eu ii spun fiicei mele ca rolul meu langa ea este sa o ajut atunci cand are nevoie, ca necazurile ei sunt si ale mele, dar ca eu am alte posibilitati de intelege si de a rezolva acele probleme.
uneori ii spun ca daca nu are destule idei sa vina la mine si ii mai dau si eu cateva, ceea ce si fac atunci cand discutam diverse situatiii si ne amuzam impreuna.
discutiile nu trebuie impuse, trebuie starnite, trebuie sa ne folosim de curiozitatea lor si sa insistam pe faptul ca daca sunt pedepsiti nu este pentru ca noi vrem asa ci pentru ca au gresit si asa se intampla in viata; moment in care apare rolul nostru si le dovedim (nu doar le spunem!) ca atunci cand vin si ne spun ce li s-a intamplat ne pasa si ii ajutam sa rezolve sau sa micsoreze efectele.
indiferent unde se duce copilul, el trebuie sa stie ca parintele se gandeste la el in fiecare clipa, si ca orice face (mai devreme sau mai tarziu) parintele afla, dar ca nu il poate ajuta decat daca copilul vine si spune ce i s-a intamplat.
atunci cand nu spune copilul trebuie lasat sa simta nevoia de ajutor

discutia merita continuata
cel mai imporatnt ramane ...
sa fim cu totii sanatosi,
apoi celelalte le putem rezolva,
singuri sau impreuna cu prietenii

Cleomax spune:

gutman, superb spus
si noi am fost si suntem adeptii libertatii controlate si vazand efectele acum, la 18 ani, pot spune ca nu am dat gres.
baiatul nostru a avut intotdeauna limite, a stiut ce are de facut si ce nu si m-a surprins in mod placut sa observ aceleasi metode si la multi dintre parintii prietenilor lui. se pare ca intr-adevar cine se aseamana se aduna. pe de alta parte, tin minte destui colegi pe care-i avea prieteni acum 2-3 ani si care nu gaseau acasa intelegerea de care aveau nevoie. nu de putine ori m-am gasit in postura de sfatuitor al cestor copii, atunci cand nu primeau ceea ce aveau nevoie de al parinti: fie le impuneau limite greu de acceptat pentru ei( i.e. sa fie acasa la 8), fie le impuneau o viata religioasa pentru care ei nu erau pregatiti inca, fie(cel mai rau) ii ignorau, in sensul ca aveau asa de multa libertate ca nu stiau ce sa faca si erau complet debusolati cand mama nu gasea timp pentru ei, in schimb nu lipsea de la lectia de tenis. acestia au sfarsit prin a se deda drogurilor, bauturii sau, in cel putin un caz de care stiu personal, au ajuns la puscarie.

si ca sa revin la subiectul de fata, de prea multe ori uitam, ca parinti, ca si noi am trecut exact prin aceleasi stari( dintre care dorinta de libertate fiind cea mai acuta) ca si adolescentii nostri dar, culmea, nu uitam deloc sa aplicam metode folosite de parintii nostri, metode de care si noi ne plangeam.

voljena spune:

ce te faci insa cand ai o sturlubatica de copila ca a mea? la 13 ani in ea se lupta maturitatea si copilaria si scot capul una in locul celeilalte - adica-i tot pe dos - cand mi se pare ca pot avea incredere in ea vine si face cate o boroboatza de acum n-o prea mai scap din ochi.

este genul care 'moare' sa fie sufletul gastii, sa faca absolut tot ce-i iesit din comun, am senzatia ca se teme sa nu treaca viata pe langa ea si sa rateze ceva... din pacate pentru mine interesele ei nu sunt de natura sa ma entuziasmeze. are si 'noroc' de o ceata cu zero preocupari si hobby-uri constructive...

rar o las sa iasa fara mine, gasesc mai mereu explicatii iar cand nu am ii mai si spun verde in fatza ca nu-mi place cu cine iese si ce fac in oras - umblatul asta brambura aduce a vagabondaj.

asa isi cresc englezii copii - abia asteapta sa iasa in oras cu gasca sa scape de ei, nici nu stiu de ce si-i mai fac.

ea este atrasa insa de aste caractere, de ce nu si-o face prieteni pe la toate activitatile extrascolare la care o duc - nu stiu, mi-ar place sa aiba prieteni cu interese comune - frumoase, sanatoase, legale. of!!

Cleomax spune:

volenja,legale zici?
in cazul asta si mai ales la treispe anisori, stai cu ochii pe ea ca pe butelie. indeamn-o sa-si invite prietenii acasa, unde poti sa-i supraveghezi din umbra.
cateodata trebuie sa iei riscuri. cu cat ii interzici ceva cu atat mai mult o sa faca exact ce nu-ti place tie. la urma urmelor toate astea nu sunt altceva decat "faze" prin care toti am trecut intr=o oarecare masura. iti doresc bafta si putere

Rodica spune:

Heaven, ce faci ne lasi in aer? Te asteptam !
Este un subiect interactiv, adolescenti-parinti. Adolescentii de ieri sunt azi parinti. Sa stii ca nu ne-a invatat nimeni sa fim parinti. Invatam alaturi de voi! Acum! (Din incercari si greseli)

maria m m spune:

quote:

---

Originally posted by Rodica

Heaven, ce faci ne lasi in aer? Te asteptam !
Este un subiect interactiv, adolescenti-parinti. Adolescentii de ieri sunt azi parinti. Sa stii ca nu ne-a invatat nimeni sa fim parinti. Invatam alaturi de voi! Acum! (Din incercari si greseli)

---

perfect adevarat!

maria, de Paula si Miruna