Psihologia copilului (II)

danis spune:

bine ai venit pe forum, aniella, si iti multumesc pentru parere :)

nici eu nu sunt impacata cu situatia in care suntem, dar nu avem alta mai buna; trebuie sa mergem la munca, pentru ca avem nevoie de bani pentru a ne plati datoriile si a putea trai; nu indaznesc sa las copilul cu o bona, atata vreme cat pe de o parte, nici nu ne permitem, nici copilul nu poate vorbi destul de bine ca sa imi spuna ce face cat este cu bona, nici la cresa nu as vrea sa o duc tot din cauza chestiei cu vorbitul; si chiar daca am duce-o la cresa, o perioada destul de lunga tot ar trebui sa mai avem pe cineva de rezerva, caci copiii care merg la cresa/gradinita se imbolnavesc destul de frecvent pana se imunizeaza in noul mediu;

nu incerc sa ma justific in fata ta, ci mai mult sa ma eliberez de ceea ce simt; ma bucur ca nepotica ta te iubeste asa de mult, dar te rog nu te grabi sa folosesti formularea dureroasa (pentru mine) "plimbatul copiilor de la parinti la bunici si invers" cata vreme nu cunosti bine situatia si nici nu esti inca parinte; iti respect parerea si sunt de acord cu ea; dar sper ca tu sa nu fii vreodata nevoita sa treci prin situatia asta si sa ai fericirea de a-ti putea pune in practica parererea.

karmen spune:

Cum abordam manifestarile de tip negativist ale copilului de 1-3 ani?

Perioada 1-3 ani este deosebit de palpitanta, atat pentru copil cat si pentru parinti. Daca in primul an copilul era relativ linistit daca i se satisfaceau nevoile de baza, se juca intr-un loc cu jucariile lui, dupa 1 an abilitatile fizice si psihice recent achizitionate ii deschid drumul catre noi experiente de explorare a mediului. Copilul priveste cu alti ochi lumea care ii pare foarte atractiva si interesanta si este extrem de nerabdator s-o cunoasca. Indata ce incepe sa mearga (intre 12-15 luni) deplasarea ii permite sa cerceteze toate colturile casei, sa rastoarne obiecte, sa goleasca sertare, sa traga de usi, sa arunce cu diverse obiecte, etc. Este o perioada agitata in special pentru parinti care trebuie sa creasca atentia si supravegherea asupra copilului. Dupa 15 luni copilul este instabil atat in casa cat si pe strada. Mersul la plimbare devine un chin pentru insotitor, pentru ca cei mai multi copii tinutul de mana devine imposibil, alearga in directii diferite (niciodata in directia de mers) tipa pe strada, arata cu degetul ca vrea sa se plimbe cu diverse mijloace de transport (ce daca nu merg in directia in care trebuie..), cand doresc in carut, indata ce sunt urcati vor sa coboare, etc. In cazuri extreme, se trantesc pe jos, tipa indelung cand sunt luati in brate sau cand nu i se ofera ceva ce vor ei. In general raman impasibili la atentionarile adultului, par sa nu auda nimic din ce i se spune, uneori din contra, cu cat ii atragi atentia asupra unui comportament nedorit cu atat persista in a da curs acelui comportament.
Mai e cazul sa ne intrebam ce simt parintii in aceste momente? Inca o data capacitatea de a fi parinte este pusa greu la incercare. Se gandesc: “Totusi este de acum mai mare, poate sa inteleaga, dar nu vrea. De ce parca numai al meu face asa? Oare nu e prea rasfatat? Cum ar trebui sa ma comport cu el, ca mi-e rusine de alti oameni pe strada cand imi face asa. Nu sunt eu un parinte bun? Ma simt extenuata, sunt cu nervii la pamant. Oare cand se termina cosmarul asta?”
Acestea sunt doar cateva ganduri ale parintilor, dar sunt cu siguranta multe alte intrebari fara raspuns care ii chinuie.
Intre 18-24 de luni, copilul se calmeaza putin, deplasarea este mai putin nervoasa, asta deoarece in prim plan se situeaza comunicarea verbala, care acum pare sa se dezvolte mai evident. Dar aceasta perioada de gratie nu tine mult, dupa 2 ani explodeaza iar furia copilului mai ales in fata interdictiilor impuse de catre adulti. Este acea perioada numita “teribilii 2 ani” in care copilul spune NU la tot pasul si orice incercare de rezolvarea conflictelor pare sa nu aiba vreun rezultat.
Ce a determinat copilul sa se comporte astfel? Oare noi, parintii am gresit undeva? Si mai ales ce putem face sa nu se repete aceste episoade in viitor?
Pentru a nu risca sa se transforme intr-un copil rasfatat iata cateva dintre sugestiile psihologului precum si idei foarte eficiente care au dat rezultate venite din partea parintilor:
* Trebuie sa stabilim niste reguli clare de comportament (pentru a evita situatiile periculoase, pentru a nu cadea in ridicol fata de alte persoane, etc) atat in casa cat si pe strada. Adica niste reguli minime de civilizatie si bun simt
* Sa-i explicam copilului de ce nu are voie sa se comporte asa intr-o situatie, sa folosim cuvinte pe intelesul lui, sa-l motivam sa aiba un comportament decent
* Comportamentul dorit trebuie sa fie urmat de consecinte pozitive. De aceea trebuie neaparat incurajat si apreciat pozitiv de fiecare data cand se comporta in directia dorita (avem tendinta uneori de a vedea doar comportamentul nedorit)
* Comportamentul nedorit trebuie sa fie urmat de consecinte negative, stabilite clar si aplicate imediat. Pot fi urmatoarele: excluderea din situatia respectiva (daca nu se joaca frumos in parc si loveste copiii atentionat initial si apoi daca continua poate fi luat si dus in afara parcului) retragerea posibilitatii de a face o activitate preferata (astazi nu te mai uiti la televizor) sau repararea situatiei (il luam de mana si-l indreptam spre locul unde a facut dezordine pentru a strange lucrurile ravasite sau ii spunem sa dea inapoi jucaria luata de la un copil din parc si-l conducem in acea directie).
* Sa ne pastram o atitudine ferma dar relaxata, calma, sa folosim umorul. Chiar il putem surprinde pe copil prin reactia noastra. Iata ce povesteste o mama “ Am fost la supermarket cu fetita mea. .In drum spre casa am indraznit s-o iau de mana fara sa ma mai rog la ea de zeci de ori sa nu fuga in strada. Au inceput tipetele si plansete. Atunci eu am inceput sa rad, radeam aproape in hohote ca uite ce urla copilul asta degeaba. Rezultatul? S-a potolit imediat si am ajuns in timp record acasa.”
Daca dorim sa respecte regulile, copilului trebuie sa-i adresam cerinte nu rugaminti (daca il intrebam: “Vrei sa te speli pe dinti, te rog..?) copilul va avea inca o data ocazia de a spune NU. Il informam ca este timpul pentru spalatul dintilor si din vorba-n vorba ajungem in baie si ne spalam pe dinti.
* Cand observam ca e pe cale de a da curs unui comportament nedorit (de exemplu vedem ca se indreapta spre televizor pentru a apasa butonul de oprit) ii atragem atentia catre altceva.. De exemplu: “Uite cum a venit o pasare pe pervaz, hai s-o salutam”
* Daca reactioneaza agresiv, tipa, se tranteste pe jos in vazul lumii, aceste manifestari de furie nu trebuie sa ne impresioneze. Daca cedam atunci in fata insistentelor copilului va invata ca data viitoare trebuie sa urle mai tare ca sa primeasca ce vrea.
* Sa evitam orice forma de agresiune fizica. Asta nu numai ca nu va rezolva problema in ansamblu (poate pe moment cand copilul se supune de frica) dar va agrava starile de frustrare si nervozitate. Prin agresivitatea cu care ne exprimam furia oferim copilului exemplul ca prin forta se impune autoritatea. In viitor va alege si el acest model de a se impune in fata altor copii sau chiar fata de adulti.
* Sa nu fim exagerati, sa zicem NU la tot pasul. Sa asiguram copilului un mediu in care sa se poata juca fara riscul de a se accidenta. Nevoia lui de explorare a spatiului este normala si nu trebuie sa-i limitam in mod exagerat accesul la spatiul inconjurator.
* Sa-l informam ca are un program dupa care mananca, se joaca, doarme. Pentru dormit are un loc al lui, unde numai acolo doarme, etc. Daca vrem sa respecte anumite cerinte legate de programul zilnic, trebuie sa fim consecventi in a respecta acest program. Nu trebuie sa fim rigizi si sa supunem copilul la un chin zilnic. Adaptate nevoile si preferintele copilului la alcatuirea unui program zilnic este solutia optima pentru a-i asigura un echilibru fizic si psihic
* Sa-i aratam dragostea noastra si atunci cand a gresit. Sa nu-i spunem “tu esti rau” ci “tu ai facut un lucru rau care trebuie indreptat”., la fel nu trebuie sa-l amenintam cu lipsirea de dragoste din partea noastra in cazul ca nu se comporta adecvat “daca nu mergi la culcare acum mama nu te mai iubeste”. Copilul isi va aminti aceste vorbe mult timp.
In concluzie, copilul are nevoie de interdictie din partea adultului pentru ca la aceasta varsta este inca incapabil sa aleaga, sa ia o decizie. De multe ori abia se hotaraste ce vrea sa faca. Acum vrea sa se uite la desene animate, peste 10 minute, vrea altceva si tot asa. Nu putem (nici fizic si psihic) sa tinem pasul cu aceste cerinte nejustificate ale copilului. De aceea trebuie sa-l ajutam sa se decida, sa aleaga o directie buna in comportament pe care sa o respecte in toate cazurile. Facandu-i toate voile il multumim pe moment (cel mult 10-15 minute) dupa care emite alta cerinta. Impunandu-i niste reguli si norme si fiind consecventi in respectarea lor, il ajutam de fapt sa ajunga la o maturizare sociala care ii permite integrarea optima in alt mediu (cum ar fi, gradinita), de fapt il pregatim pentru viata.


Carmen

mixandra spune:

quote:

---

---

Ce ne facem cu limbile straine intr-o famile de genul nostru? Sotzul e jumate italian jumate spaniol nascut si crescut aici in Germania. El vorbeste perfect ca si limba materna spaniola si germana. Tatal lui l-a invatat limba italiana incepind de pe la 4-5 ani. Acum pe linga spaniola si germana el vorbeste fluent italiana, enlgeza franceza. Buuun. Acum care e problema, insista sa-i oferim baietelului nostru Aldo de 6 luni jumate, posibilitatea invatarii a 3 limbi materne!!! Mai exact eu sa-i vorbesc romaneste, el spaniola si pt ca toti prietenii nostri sunt nemti, el de pe acum venind foarte mult in contact cu persoane care ii vorbesc germana va invata fluent si germana.
Eu sunt cam ingrozita, oare nu e cam mult?



Vikinga,

De-abia acum am citit mesajul tau si sper sa nu te superi daca imi exprim si eu parerea in legatura cu temerile tale.
Eu cred ca sotul tau are idei minunate si daca amandoi veti coopera si veti face eforturi si sacrificii uneori, veti reusi sa-i oferiti copilului ceea ce putini parinti reusesc sa ofere, si anume sansa de a invata mai multe limbi, de la o varsta frageda. Se stie ca intre 2 si 7 ani este perioada cea mai buna in viata copilului cand poate sa invete mai multe limbi, cand isi formeaza o baza. In situatia ta as proceda in felul urmator: tatal sa vorbeasca doar spaniola cu el, tu – doar romana; germana o va invata fara nici o problema, pentru ca traieste in Germania; daca aveti posibilitatea sa-l dati la o gradinita bilingva ar fi foarte indicat, si minunat, astfel ar invata inca o limba. Daca tu si sotul tau ati vorbi bine engleza, nu ar fi rau sa vorbiti acasa intre voi engleza, astfel ar invata si engleza pasiv, astfel ca atunci cand va merge la scoala va intelege deja acesta limba. Ceea ce este important este sa existe continuitate, sa nu faceti pauze prea mari cu toate aceste limbi. Mai greu va fi cand va ajunge la varsta cand invata sa scrie, pentru ca va trebui sa invete si sa scrie in toate aceste limbi. Deci o munca enorma, eforturi, insa nu e imposibil. Incearca sa-ti imaginezi cat de recunoscator va va fi cand va creste, pentru faptul ca l-ati invatat mai mult limbi, si cat de util ii va fi in viata. Stiu ca deocamdata e prea mic sa mearga la gradinita, insa e foarte important sa auda diferite limbi de acum.
Nu trebuie sa-ti faci griji; copii, la varsta frageda nu depun nici un efort in invatarea unei limbi, ei invata usor, din joaca, copiaza pur si simplu.
Sper ca am venit cu cateva idei noi si utile si-ti doresc mult, mult succes !

Cu mult drag,

Mixandra

Anina_n spune:

karmen, multumesc, pentru "Cum abordam manifestarile de tip negativist ale copilului de 1-3 ani ?" !
Noi ne confruntam cu refuzul somnului de amiaza si a mancarii de la amiaza, mai nou. Speram, cu rabdare si tact, sa trecem si peste asta.

Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

Babee spune:

Vikinga, si noi ne punem aceasi problema.Amandoi vorbim romana, sotul germana si eu engleza(deh, boala mea) si vrem sa-l dam pe copil la o scoala bilingva(engleza -germana) iar romana sa vorbim acasa.Desigur eu voi vorbi si in engleza cu el, sotul in germana.Pot invata de la 2-3 ani foarte bine mai mult limbi straine,asimileaza cel mai bine si daca v-ati hotarat ar fi si pacat sa nu-i oferiti posibilitatea aceasta.Succes!

'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'

http://www.unet.univie.ac.at/~a0209879/botez.html

http://community.webshots.com/user/babee11
Iubi si Phillip (6.02.2004)

danis spune:

revin ca sa va dau vesti bune, pentru karmen (multumesc si pentru abordarea manifestarilor negativiste!), karina si aniella, care mi-au raspuns si m-au ajutat cand am avut de intrebat ceva: in ultimul weekend, am aplicat sfaturile voastre, iar anduta mea a fost mult mai cuminte si a avut, daca pot spune asta, o atitudine mai degraba pozitiva, decat negativa; am inteles ca greseam cu incercarea de a-mi impune autoritatea (oarecum in forta), iar reactia ei negativa era pe masura; in schimb am folosit mult mai mult diplomatia si deturnarea atentiei spre alte puncte de interes pentru ea; rezultatele au fost pe masura... a fost atat de cuminte si de dragalasa cu noi...

va multumesc din nou ca m-ati sfatuit si iertati-ma daca va bat la cap cu aceasta discutie, dar ma bucur tare mult si vreau sa impart si cu voi bucuria mea.
cu drag,
daniela

karmen spune:

Felicitari Danis,
Ma bucur ca ai reusit sa te intelegi cu fetita ta. Sper ca si alte mamici sa ne impartasesca din experienta lor, fie pozitiva sau negativa.

Carmen

gioto spune:

pitica mea de 8 luni nu ma lasa sa stau la calculator!nici nu ma asez bine sa-mi vf mailul ca hop vine linga mine si incepe sa ma traga de pantaloni si sa scinceasca si sa-si intinda minutzele spre mine(in permergator fiind sau patrupedind prin casa).si nu se potoleste pina nu ma ridic de la birou sau n-o iau in bratze.sa-i distrag atentia cu o jucarie nu-i chip!la fel face si la sotul meu (chiar daca eu sunt prin preajma si ma joc cu ea) dar nu tot timpul.eu nu inteleg ce mai inseamna asta! e geloasa pe calculator? cind face chestia asta nu-i e foame,nici sete si nici schimbata nu vrea! cum ma ridic de la calculator ,totul e in regula!concluzia e ca vrea atentie! dar cind spal vase sau mai fac nu stiu ce prin casa NU face la fel(desi nici atunci nu-i dau atentie).
in ritmul asta mi-e frica sa nu ajung sa fiu jucata pe degete pt ca cedez la scincelile ei.si a inceput sa faca scandal daca i se interzic anumite lucruri(de exp daca o intorc din marsul ei entuziast spre cablurile conectate in priza,daca-i iau sosetele murdare pe care le molfaie etc)sa spunem ca in aceasta problema ma descurc pt ca daca tipa pt inceput ii distrag atentia cu altceva si uita.dar cu calculatorul n-o scot la capat!
o alta intrebare ar fi ce-i mai indicat pt un bebe de 1,5 ani(dpdv emotional) gradinitza particulara( sunt gradinitze care primesc copii de la 1,5 ani) sau bona (sa presupunem ca-i o femeie ok).

Saso spune:

dragele mele..
tot urmaresc ce scrietzi..si ..tot am asteptat..poate ca mai are si altcineva ..o asemenea intrebare ca mine..dar nu ! asa ca iata-ma!
avem o fetita de 14 luni! totul ok: eu ma comport pe principiul ca suntem egale..si ceea ce mie nu mi-ar place nu-i fac nici ei! incerc..(prin faptul ca sint mama si mai mare si mai cu experienta) sa o invat sa descopere lumea: ii citesc ii poveatesc cartile, descoperim jucariile impreuna! speculez faptul ca vrea sa ma imite...sau sa ma copieze..si incerc sa nu-i tai avintul si sa o incurajez sa-i spun ca tot ce poate mama poate si ea! problema noastra este in parc: eu nu am tipat niciodata la ea ca nu face ceva bine! se sperie daca cineva striga, de ex o mama la alt copil, si plinge...sau e mutra de a incepe ca plinge..si eu ii spun ca nu tipa la tine.. la copil...si e ok.
asta e nr unu

nr 2 e ca .. daca vine un alt copil si ea are o lopatzica in mina si copilul se repede sa i-o ia ..si ea nu vrea, dar apoi daca ala insista i-o da si-i intoarce spatele apoi.si nu mai prezinta pt ea interes ! la fel daca un copil o impinge sau loveste.. voit..se uita la mine oarecum intrebator, si eu sincer ce sa-i spun ?( ea nu reactioneaza nici cum!)Da-i inapoi???( asa ar trbui poate in ziua de azi) copii sint foarte violentzi cel putin acici in parc sau..sint in general? nu stiu ce sa fac la faze din astea ? cum sa ma port? sint copii astia din tot fellul de familii...stiu de unele ca nu prea e liniste in casa..se cearta toata ziua sotzii intre ei. la noi nu se intimpla asa ceva! Copilu nostru nu stie ce e strigat si bataie.. cum sa o invatz.. sau sa o invat??


Nathalie si Sofi
http://www.nathalie.net.ms/

karmen spune:

Gioto,
Fetita ta (ca majoritatea copiilor)e fascinata de calculator, pentru ca e o sursa complexa de stimulare: sunt butoane, se schimba imagini, mai scoate si vreun sunet, sunt multe fire, in fine e jucaria perfecta, mai ales ca te vede ca te preocupa aceasta activitate. Nu-i nimic rau in asta, incerca sa-i dai sa se joace cu o tastaura veche sau un mouse. Oricum nu te poti intelege cu ea la aceasta varsta asa ca mai bine, eviti sa lucrezi la calculator in prezenta ei.
In ce priveste alegerea intre gradinita particulara si bona, eu as sugera bona, pentru ca la 1,5 ani copilul este inca dependent de persoana care-l creste, absenta mamei ar putea fi mai usor inlocuita cu o alta persoana, care s-ar ocupa numai de el, nu ar schimba mediul (sa presupunem ca vine ea la voi acasa). Gradinita implica un program, colectivitate (copilul este inca mic si prefera sa se joace mai mult singur) nu se arata asa incantat de copii, plus bolile la care in mod inevitabil se expune si cred ca mai poate astepta sa mai creasca putin.

Carmen