Psihologia copilului (II)
Psihologia copilului (II) | Autor: Marina
vol I il gasiti la adresa urmatoare:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899&whichpage=1
Raspunsuri
karmen spune:
quote:
are 2 ani si aproape 2 luni, iar asta este a doua vara cand o ducem la ai mei, la buzau; in timp ce este ea acolo, o vedem saptamanal, in week end; totul este foarte bine, parintii mei se ocupa de ea excelent, ei ii prieste si se vede pe ea ca-i merge bine. probabil banuiesti care este problema: desi in rest este un copil cuminte si ascultator, cand ne intalnim in weekend este foarte data peste cap; nu mai vrea sa manance, adoarme greu, doarme foarte putin si are somnul agitat si este foarte greu s-o facem sa ne asculte; ai mei nu au mai mult succes cand suntem noi acolo, apoi, dupa ce plecam, ea redevine fetita cuminte ...
acuma, eu stiu ca este normal sa se manifeste asa, imi dau seama ca ii este dor si ei cum ne este si noua si ca se bucura de intalnire la fel de mult; stiu ca asa ne dovedeste si ne "sanctioneaza" pentru absenta din timpul saptamanii; pe de alta parte, ea nu este rasfatata, nici de noi, nici macar de bunici, care au un adevarat cult pentru a educa un copil fara a-l rasfata; totul se combina si cu faptul ca e la varsta cand cuvantul preferat este NU, asa ca iti poti inchipui cat ne doare si cat ne oboseste - si pe noi si pe ea - situatia asta.
dar as vrea sa stiu cum ar trebui sa facem ca sa ne putem intelege cu ea fara sa ajungem la metode extreme, fara a gresi (prea tare) si fara a-i face rau.
Danis, asta e un risc care apare atunci cand nu va ocupati personal in mod constant de educatia fetitei. Sigur ca are parte de o educatie buna data de bunici, in acest caz , dar autoritatea voastra scade in ochii ei, cel putin in aceasta perioada. O solutie miraculoasa nu cred ca pot sa-ti dau. Incerca sa-i explici ca momentele cand sunteti impreuna trebuie sa fie frumoase, nu tensionate. Ea doreste sa traiasca la maxim timpul cand sunteti cu ea. E normal, va iubeste mult si va duce dorul. Trebuie sa intelegeti situatia si sa va adaptati si voi. Sa nu o certi prea tare sau sa aplici alte masuri extreme. Vei inrautati situatia.
Carmen
danis spune:
multumesc mult pentru raspuns, karmen!
imi pare si mie rau, sunt bolnava de dorul ei si ma simt foarte vinovata ca nu o tinem cu noi tot timpul; am preferat varianta asta, in conditiile in care ai mei s-au aratat dornici sa ne ajute, variantei de a plati o bona ca fetita sa stea cu noi in bucuresti, pe caldurile de la bloc; sper ca aceasta decizie sa nu o afecteze pe termen lung.
Karina spune:
quote:
Originally posted by danis
multumesc mult pentru raspuns, karmen!
imi pare si mie rau, sunt bolnava de dorul ei si ma simt foarte vinovata ca nu o tinem cu noi tot timpul; am preferat varianta asta, in conditiile in care ai mei s-au aratat dornici sa ne ajute, variantei de a plati o bona ca fetita sa stea cu noi in bucuresti, pe caldurile de la bloc; sper ca aceasta decizie sa nu o afecteze pe termen lung.
Danis, ai procedat f. bine. Copilului ii e mult mai bine acolo. Si eu am crescut departe de mama, (era vaduva la 27 de ani cu 2 copii de 6 luni si 6 ani) si desi am iubit-o pe matusa mea f.f. mult, am iubit-o si pe mama la fel, cred. N-as putea sa fac vreo diferenta intre ele.
Eram o fericita, ca aveam 2 mame. Si o vedeam pe mama la citeva luni doar, pt. ca eram la 600 km distanta, dar de la inceput am stiut cine e mama mea. Si la mine era aceeasi pb, cind era si mama. Dar in timp s-au rezolvat si eu cred ca am crescut bine, fara probleme mari.
E mai bine sa stea la aer si cu bunicii, decit la bloc cu vreo bona, care s-ar putea sa-ti faca ceva pb. Am auzit cazuri in care bona minca mincarea copilului, dar am vazut si cazuri de bone f. bune, care efectiv iubeau copilul respectiv. Depinde ce noroc ai.
Nu te mai simti vinovata, stiu ca e greu fara ea, ca si mie mi-e dor de Bogdan, desi nu lipsesc de acasa decit cit merg la serviciu. Important e sa-i fie ei bine.
Karina+
Bogdanel
MariaM spune:
Karmen...Hello again...
Mai avem o problema...zic eu..dar sper sa nu...
Vlad acum aprox. 1 luna, a facut o enterocolita...
De aprox 2 sapt...mai ales seara..si cand nu-i convine ceva...sau din senin...incepe: ma doare burta, imi vine sa vomit si sa-i dau ceai de menta...
Faza este ca toata starea asta tine cam max. 5 min,....dupa care nu mai are nimic...ii trece ca din senin, sa nu mai zic ca nu a vomitat de loc de cand mi se plange, febra nu are..sau mai stiu eu ce...
Intrebare mea este : poate saa-si ia figuri din astea..numai asa ca mofturi??
te pup
Maria&Vladut
karmen spune:
MariaM,
Cu cine sta copilul ziua? S-a despartit de curand de persoana de care era atasat? Tu ai inceput serviciul?
Carmen
MariaM spune:
Vlad sta cu bunica-sa ...de la 6 luni, acum a are 2 ani si 8 luni...eu am inceput munca de cand avea el 6 luni...in concluzie nu s-a intamplat nimic din toate astea...:))
ce sa fie?...sa fie rasfat???
Maria&Vladut
danis spune:
multumesc mult, karmen, inca o data, mi-ai adus putina liniste in suflet ...
karmen spune:
MariaM,
daca excluzi vreo cauza medicala (sa-i fie rau intradevar) atunci incearca sa-ti atraga atentia asupra sa. Poate a simtit ca nu-i acorzi destul timp sa te joci cu el, sa-l plimbi, etc. Nu cred ca-i ceva ingrijorator.
Carmen
MariaM spune:
Multumesc frumos Karmen...da intr-adevar...cred ca vrea sa atraga atentia asupra lui...
Am observat ca face chestia asta mai mult cand e certat sau luat la rost ca face vre-o prostioara...
te pup
Maria&Vladut
aniella spune:
sincer nu prea sunt de acord cu plimbatul copiilor de la parinti la bunici si invers, pt ca pe cine afecteaza este numai copilul, este se simte derutat si dupa parerea mea este cam mult pt el traind o stare de tesiune dar incercati sa va vedeti cat mai mult timp, spre ex nepotica mea, la fel s-a intamplat si cu ea ,tot plimbata de colo colo, si ajunsese la un momendat sa nu mai asculte pe nimeni si greu isi mai revenea la cum era inainte de vizita parintilor; ceea ce a schimbat o este ca a locuit cu parintii ei vreo 3 ani , si pt a putea avea parte de o mai buna educatie a revenit la noi, sincer trec si 2 luni si nu o intereseaza de parintii ei,in schimb daca pe mine nu ma vede o luna deja incepe sa se planga pt eu am devenit in loc ceea ce mama ei trebuia sa fie, persoana de referinta din viata ei. pe termen scurt este o solutie dar pe termen lung ca si parinte nu faci decat sa ti distantezi copilul de tine. ok este de inteles si varinta asa ii mai bine pt copil, dar incerca sa vezi si din alta perspectiva problema. asta este parerea mea, asa vad eu din perspectiva mea, dar am incredere ca veti reusi sa faceti fata cu succes
nu exista probleme fara rezolvare
cu prietenie aniella
aniella