Cum sa uit si sa merg mai departe????

Povestea mea e lunga si probabil imposibil de spus in cateva randuri.Ne-am cunoscut in urma cu 14 ani in anul I de facultate, dar am fost impreuna din anul III, am stat o vreme impreuna (studenti fiind), dupa care el a inceput o alta facultate si s-a mutat singur in alt camin.Am ramas singura, am asteptat ca o sa ne regasim , sa ne casatorim, insa el nu se gandea la asta pe atunci.Am aflat intre timp ca el mai avea inca o prietena.Ei ii spunea ca asteapta sa termin eu facultatea , sa ma angajez, si dupa aceeea ma lasa(povestea asta i-a spus-o aproape 2 ani).Am terminat cu el dupa ce am aflat adevarul, insa dupa doua luni printr-o prietena mi-a transmis ca nu poate trai fara mine, ca o sa ne casatorim cand vreau eu etc.L-am iertat atunci, nu ne-am casatorit cand am vrut eu, ci atunci cand trecuse prea mult timp ca sa mai fim doar "colegi de apartament".A fot mai mult dorinta mea, ca dealtfel si aceea de a avea un copil.Eu gasesc ca era normal, aveam 31 de ani si eram impreuna de 8 ani!Dar azi imi dau seama ca poate n-ar fi trebuit sa fortez lucrurile....
Momentul in care am ramas insarcinata a schimbat probabil totul.Ma gandesc ca el nu era pregatit sa aiba un copil, sa-si asume niste responsabilitati, sa fie un sot fidel, fiindca de fapt fidel nu a prea fost niciodata.Am fost ingrozitor de singura in timpul sarcini, el niciodata nu a vorbit cu copilul lui, nu mi-a mangaiat burtica, nu m-a intrebat cum ma simt.Am plans mult , am suferit ingrozitor, dar mi-am zis ca dupa ce se va naste copilul va fi altfel, dar n-a fost asa.A venit la fel de tarziu acasa (dupa ora 20) si atunci imi reprosa ca nu stiu eu cat de greu e la patron si de ce-l mai pun si eu sa repare o teava(de exemplu), ce el e responsabil cu tevile?
Copilul apoape ca nu-l cunostea, plange cand il lua in brate, nu stia sa-i schimbe pampers-ul, sau sa-i dea sa manance.Cand i-am reprosat toate astea mi-a raspuns ca spun prostii, ca daca nu ar fi vrut el copilul nu l-as fi facut singura, si ca ce vreau sa-i bag in cap asta copilului?.Povestea ar fi simpla pana aici, numai ca el s-a gasit o amanta, ei ii spunea tot ce facem noi acasa, ea stia toata viata mea, unde lucrez, ce lucrez, ce studii am, ce familie am si altele.Si poate nu ar fi asa de grav, daca nu as fi stiut nimic, insa ea suna zi si noapte acasa, de multe ori scoteam telefonul din priza caci dormea copilul.Ea ii trimitea mesaje cu tot felul de cuvinte de iubire, el pleca de acasa cand nu te asteptai zicand ca se intalneste cu un prieten, sau sa duce sa ia benzina,etc(eu nu puteam merge cu el fiindca aram cu copilul, iar parintii nostri nu erau aproape de noi).Am incercat sa stau de vorba cu el,dar de fiecare data mi-a spus ca nu e nimic intre ei, ce e una care nu-l lasa in pace, ca se imbata si suna acasa, ca stie numerele de telefon de la serviciu(ca ar fi lucrat cu el) si ca o sa vad eu ca intr-o luna doua nu o sa mai sune.Numai ca povestea s-a lungit doi ani, cand ziceai ca gata - s-a terminat, iar incepea povestea.Pana intr-o zi cand la un control am descoperit si o boala venerica(nu f. grava, dar care exista!) si atunci nu a mai avut cum sa nege povestes, insa mi-a spus ca ea nu are cum sa aiba probleme ca a avut o anexita si s-a tot tratat si ca oricum ea i-ar fi spus.Dupa ce a intrebat-o daca a luat anumite medicamente care erau special pt. boala asta s-a lamurit ca de la ea era.Mi-a spus apoi ca asta a fost acum doi ani, ca nu a fost decat odata cu ea,ca oricum ea s-a casatorit si ca regreta ceea ce a facut,ca acum se bucura ca m-a ales pe mine (ca sotie), ca s-a dat seama ca putea sa fie o boala mult mai grava.Imi spune ca pe mine si pe copil ne iubeste cel mai mult,si ca totul o sa frumos ca inainte. Doar ca eu nu mai cred nimic din tot ce-mi spune, el vine tot tarziu acasa, refuza sa discute despre problema asta(e adevarat ca o tot discutm de doi ani incoace!)si nu simt nici un fel de remuscare pt. ceea ce a facut.Oare merita sa-l iert numai pentru ca avem un copil? Sau cum sa-i spun inimii sa nu-l mai iubeasca, cum sa poruncesc sufletului meu sa-l scot de acola cand toata fiinta mea il iubeste si doar mintea imi spune ca nu fac bine?
Dragi prietene, daca ati mai auzit asa o poveste, sau daca imi puteti da un sfat, va rog ajutati-ma,
Cu drag,V
P.S. Scuze pt. scris.

delphin spune:

Oooooof violeta, primul impuls al meu ar fii sa-ti spun sa-l lasi naibii sa plece unde vede cu ochii. Deja esti prea buna si el te calca in picioare. Daca tu ii "accepti" amantele, scuza-ma ca te intreb, tu ai amanti? Caci altfel nu prea inteleg de ce tot accepti sa fii inselata, ce el este singurul om de pe planeta?!
Vezi tu insa...este copilul....dar cum spuneai ca este aprope ca si inexistent in viata copilului, poate ar fii bine sa-i dai un ultimatum. Stiu eu? Poate functioneaza!

http://community.webshots.com/user/delphinoi

lorelei_19 spune:

Violeta, o poveste asemanatoare traieste si prietena mea din ro. la inceput a suferit enorm, dar de dragul copilului a ramas cu el. Nu stiu ce sa-ti spun, la ea s-a rezolvat, a durat cam 3-4 ani, dar s-a rezolvat, acum nu mai pleaca nicaieri, telefonul n-o mai suna, etc. Insa el a fost mereu foarte dragut cu ea si o ajuta cu orice, inclusiv cu ala micul.
Sfatul meu e sa ai rabdare, roaga-te la Dumnezeu si o sa reusesti cu siguranta sa-l aduci pe calea cea buna. Tu ai baza: il iubesti, si aveti si un copil impreuna. Lupta putzin, incearca si sa-l atragi din nou, nu stiu, imbraca-te sexy, fa-ti o tunsoare frumoasa, fii misterioasa, vesela si incearca sa-l recuceresti. Totul este posibil.
Multa sanatate, rabdare si Dumnezeu sa-l intoarca pe sotzul tau la familia lui - tu si copilashul, definitiv.
Ana

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Andrada34 spune:

Violeta, total de acord cu Dolphin, lasa-l sa se duca si sa-si rasfetze iubita, iubitele, amantele,si ce o mai avea in stoc, omul asta n-a vrut familie, nu vrea si nu are responsabilitatea unei familii, cel putin nu si-o asuma in nici un fel!

Ce naiba, lumea e-n miscare, timpul zboara, nu intreaba, ce astepti? sa te distruga si fizic?- ca moral se pare ca reuseste cu succes.sa nu mai aud chestia asta cu "de dragul copilului",fiinta asta nu merita sa fie numit tata, crezi ca-i va oferi o educatie care sa acopere toate lacrimile tale si toata suferinta ta? sa fim serioase, toti cei ce vor citi sunt sigura ca se vor intreba :ce ai astepat pana acum, fiindca el nu a fost serios inca de la inceput.ce inseamna asta":ii trimite mesaje de iubire, il suna si ziua si noaptea..cred ca as schimba iala, i-as muta tot bagajelul la usa si i-as spune sa se duca sa faca nani la tanti aia pe care o iubeste si care il imbolnaveste cu spor.Scuza-ma, al treilea intr-o casnicie nu poate fi decat copilul. Tu scrii frumos, esti o persoana placuta, inteligenta, poti fi Tu insati si poti sa-ti continui viata fara el, cu siguranta.Vrea sa fie liber, ok, ofera-i drumul spre usa,fara regrete! nu te merita!- iar greierasul tau mic, care ar trebui sa simta bratele tatalui non stop in jurul lui, cu siguranta nu are sa te aplaude daca ai sa suferi o viata intreaga.Ai inca timp sa iti refaci viata si sa fii fericita cu adevarat, din tot sufletul.

Fruntea sus, Violeta, fii puternica si curajoasa! Noi spunem multe aici, dar de hotarat, numai tu hotarasti!

Insa cauta cheia unui drum pe care tu si copilul tau sa mergeti in liniste.
de asta cu siguranta tti avem nevoie, asa cum vrem si sanatate si fericire si multumire sufleteasca.

Toate cele bune si nu plange.Nu fii trista.Maine este o noua zi si tu esti un om deosebit si ai o gargaritza mica acolo ce are nevoie de zambetul tau, de sprijinul tau, de dragostea ta, de ocrotire.

Mult noroc!

marcellinna spune:

Violeta.
tu esti singura care-ti poti da raspunsuri
ca sa-ti dau un pic de ajutor raspunde la cateva din intrebarile mele?

-crezi ca va deveni fidel in viitor?
-crezi ca peste 10 ani daca tu ai fi in dificultate,el si-ar taia si un brat ca sa te ajute ?
-crezi ca ai mai putea sa supoti si peste 10 ani o eventuala "alta"?
-crezi ca peste 10 ani tu ai mai putea sa suporti inca odata un soc si inca un tratament pt o boala venerica?sunt sigura ca sti, ca nu toate bolile venerice se pot trata cu usurinta,unele fiind chiar imposibil de tratat si lasa urme chiar si in sfera psihica.
-tu ai fi fost in stare sa-i faci ceea ce el ti-a facut si mai ales sa ceri iertare cu aceeasi seninatate cu care se pare ca el a ceru-o de parca ar fi fost vorba ca te-a calcat din greseala pe degetul mic?
-cum crezi ca ar fi reactionat el daca acea boala ar fi contactat-o de la tine?


nu vreau sa fiu rea,nici sa te intorc impotriva lui dar socot incalificabil modul lui de a concepe viata.
tu nu vesi ca omul asta considera faptul ca te-a inselat de parca "din greseala" s-ar fi uitat sub fusta vecinei aflata la balconul cu un etaj mai sus?

stiu ca doare sa gandesti la rece,dar e necesar,mai ales ca inca esti tanara si nu meriti sa-ti irosesti viata

ionela-roxana spune:

I-mi pare tare rau ca trebuie sa suferi , dar am un sfat pentru tine!
Punete in genunchi si roaga-te la Dumnezeu , nu neaparat cu rugaciuni tipizate , spune tot ce vrei tu .Dumnezeu te va auzi si te va lumina!
Sunt sigura ca vei gasi calea de urmat!Ai incredere in Dumnezeu!

Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela

Rodica spune:

Draga mea, iti pasa prea mult de atitudinea lui fata de tine. Iar el te foloseste drept pres.Fii mai demna, respecta-te pe tine insati.

Ma rog pentru tine astfel:

Doamne, Tu stii tot ce apasa sufletul meu, mai bine decat mine.
Ajuta-ma dupa cum voiesti, ca nu am alt ajutor decat mila Ta.
Adu Tu in calea mea oameni care sa merite sa-mi fie alaturi si
ajuta-ma sa cresc cum se cuvine comoara pe care Tu mi-ai daruit-o.
Amin

Doamne Ajuta!

helbi spune:

Violeta draga,
povestea ta parca ar fi a mea. Si eu traiesc de citiva ani acelasi calvar. Si eu ca si tine i-l iubesc inca(dragostea e uneori oraba),...dar el e cel care a bagat deja divortul..........el e cel care nu mai vrea familia....

Am incercat tot ce mi-a stat omeneste in putere in acesti sa-l aduc inapoi, sa vada ce are bun in casnicia asta, sa realizeze ce comoara minunata avem.....Nimic, din pacate.........

Eu m-am impacat cu situatia, desi nu imi este usor deloc.

Si, mi-am pus si eu de multe ori intrebarile care ti-au fost tie puse mai sus. Si, sunt sigura ca peste 10 ani ar face la fel, sunt sigura ca peste 10 ani nu i-as mai accepta acest mod de viata, sunt sigura ca nu m-as mai intzoarce la el doar pt ca am un copil cu el. La noi nu s-a pus pb de o boala venerica, dar daca ar mai fi fost si asta, eu as fi bagat divortul......In concluzie, stiu ca eu si fetita vom fi mai linistite dupa terminarea divortului si deci, fara el, asa ca......am ridicat capul sus si mi-am zis: viata merge inainte si intr-o zi va rasari soarele si pe strada noastra!

Parerea mea: genul asta de oameni nu sunt facuti pt viata de familie.

Roaga-te, asa cum ai fost sfatuita, mergi si vorbeste si cu un preot.....Eu asa am facut....te ajuta mult, o sa vezi....chiar si numai pt ca iti faci ordine in idei, te linistesti sufleteste si poti sa vezi altfel lucrurile.

Sa de-a Domnul sa se rezolve totul in modul in care tie si copilului tau va este cel mai bine!

Ralu

cipcipcip spune:

Draga Violeta,
Citind mesajul tau, primul lucru care imi vine in minte este cum poti sa iubesti un asemenea barbat? Care te inseala continuu, nu este dragut cu tine, nu te ajuta, nu-i pasa de familia lui si de copil, minte (caci povestile lui sint cusute bine cu ata alba)si, asta e chiar lipsa totala de respect, mai aduce si boli in casa? Primul meu impuls a fost sa te intreb cum ai putut si cum poti accepta asa ceva, pentru mine e de neinchipuit. Dar, se spune ca dragostea e oarba, si poate ca asta te face sa nu-l vezi asa cum este intr-adevar. Alegerea e a ta, dar eu personal n-as sta niciodata cu un om care nu ma respecta si nu respecta casnicia noastra, chiar daca as avea nu unul, ci 3 copii cu el.
Iti doresc putere sa iei hotarirea cea mai buna pentru tine si pentru cel mic.

Andrada34 spune:

Violeta, draga mea..

M-am gandit toata seara la situatia ta.Mi-a parut rau ca am scris asa, brut si suparata pe sitiatia ta, pe faptul ca ai acceptat, pe faptul ca te-ai privat atata timp de o viata linistita, de inima impacata..

Tu ai copilul, el ar putea sa va aiba pe amandoi,dar,asa cum bine spunea Helbi, omul pe care il ai langa tine nu e facut pentru viata de familie.M-am intrebat de ce ai acceptat atatea situatii umilitoare, grele, de neiertat.Raspunsul a fost:din dragoste.Dar Violeta, stii si tu, dragoste cu sila nu se poate.Omul asta a profitat de tine inca de la inceput.Te-a simtit atat de indragostita, incat a stiut ca ai sa ii accepti toate nechibzuintele si pasii pe alaturi, numai sa stea alaturi de tine.Se pare ca este asa de sigur pe dragostea ta incat si-a permis sa te si lase sa afli despre cealalta, fiindca se simtea ca si iertat.

Tu fii puternica si inalta-te, nu accepta aripile frante, dragostea nu inseamna zboruri frante, ci zbor spre inalt si preaplin sufletesc.Ai grija de tine si de copil, el este important. Tu esti importanta.Voi doi refaceti-va viata si sa fiti fericiti.Atat de rog:nu mai ceda, este asa de trist... ma intreb: cum poti sa accepti sa fii nefericita? Viata nu inseamna deloc o lacrima continua! e grea, e uricioasa, e plina de de toate, dar, peste troate astea, este Frumoaaaaasa! e dreptul tau sa fii libera si sa alegi:sa fii fericita. Lasa in urma ce te-a doborat si mergi cu incredere inainte !
Mult succes si sa ai parte de dragoste sincera!

Cu drag,

elitasweet spune:

Draga Violeta,
Sunt o persoana cu ani multi de casnicie si din experienta pot sa-ti spun ca sotul tau nu se va schimba niciodata.Cine inseala odata inseala mereu.Ziua buna se cunoaste de dimineata.Am trecut si eu prin ceea ce treci tu dar am ales sa raman cu el pt ca iubeste enorm
copiii.
Este groaznic sa stii ca te inseala.Eu devenisem o persoana complexata,fara personalitate.Dar,intr-o zi roata s-a intors.Pur si simplu am hotarat sa-l fac sa sufere si el.Am inceput sa il fac gelos.M-am schimbat din cap pana in picioare,mi-am schimbat mentalitatea de femeie de casa.Ma gandeam tot timpul ce fac amantele de sucesc mintile barbatilor.Mi-am adus aminte zicala cu femeia perfecta care trebuie sa fie doamna in societate,gospodina in casa si c.... in pat.Daca un tip imi facea curte ii spuneam imediat.La inceput s-a amuzat,nu prea m-a luat in seama .Nu credea ca poate sa explodeze mamaliga.Cand a vazut ca se ingroasa gluma ,culmea,a devenit gelos.Nu am exagerat nici eu prea mult ca sa nu ma transform din victima in inculpat.L-am facut sa inteleaga ca oricand pot sa gasesc o persoana care sa ma aprecieze si care sa ia de bun ceea ce el arunca la cosul de gunoi.Si astfel S-a intors roata .A inceput sa aiba simtul valorii cand a inceput sa piarda.A meritat lectia asta.Probabil ca mai are si acum amante,inca mai suna telefonul,dar nu vorbeste nimeni.Eu nu am deocamdata ce sa-i reprosez pt in casa e o.k. nici nu fac investigatii.Cand e ceva serios se simte imediat in casa.Cred ca defapt nu exista barbat care sa nu-si insele nevasta macar odata.Principalul este sa o faca naiba cu perdea si cu protectie.
In cazul tau nu stiu ce ai putea sa faci.Eu asa am reusit sa ma reabilitez macar in ochii mei.Nu stiu cat o sa tina figura .Deocamdata merge.
Dumnezeu sa-ti lumineze ochii,mintea,sufletul si calea pe care sa mergi .Roaga-te si nu iti pierde speranta.Pune-ti toata speranta in Dumnezeu,el stie intotdeauna ce este mai bine pt noi.Trebuie doar sa ii cerem ajutorul.
Sa fi tare ,sa fi optimista.Ai cazut,ridica-te,si sa stii ca ce nu te omoara te intareste.TE pup,Eli.

es