Luptand cu depresia

cl spune:

Scarmanus, multa bafta! Incearca sa-l iei cu tine la terapia de cuplu, ca altfel degeaba iei tu pastile. Cauza ramane! Suntem alaturi de tine!

Claudia

Emilia B. spune:

"Te vad, preaiubito. Iti vad chipul, cand nenumaratele zile grele par sa nu se mai sfarseasca niciodata.
Te vad cum te lupti de la o zi la alta, incercand sa supravietuiesti singura in mijlocul caminului tau. Eram acolo cand urletele nu se mai terminau, cand stateai si priveai in gol, gandind ca, daca asta e viata, n-ai putea sa mai infrunti si mainele, si saptamanile urmatoare... Si totusi ai mers inainte...

Eram acolo cand anii au trecut si visele si idealurile cate unul s-au ofilit...
Dar exista Unul care n-a trecut niciodata pe langa tine. Da, iubito, desi de multe ori ai crezut ca te-am abandonat. Copilo, niciodata, niciodata nu te-am abandonat, eram acolo, cu bratele intinse spre tine cand suspinai simtind ca nu mai e capat la durere...."

scarmanus spune:

Multumesc Emilia, a fost foarte frumos. Fetelor, nu stiu ce sa fac si unde sa alerg dupa ajutor. Azi nu am fost in stare sa ma duc la serviciu, am pornit de dimineata cu o criza de plans, atac de panica, anxietate, amortiri ale membrelor, tot ce vreti. Am sunat ca azi nu ma pot duce la serviciu, pur si simplu nu sunt in stare sa fac fata, nu stiu ce o sa fie maine si in zilele care vor urma. Pilulele se pare ca nu-mi sunt de ajutor, ori doza nu e suficienta, am sunat sa-mi fac o alta programare la psihiatru poimaine, am si niste palpitatii de toata frumusetea si cred ca si tensiunea cred ca mi-e mare, mama e innebunita de grija, sotul asisderea, eu sunt la pamant, cel mai mare stres e legat de serviciu acum, ca dupa ce a durat atata de mult sa-mi gasesc ceva acum nu sunt in stare sa fac fata.
Va rog fiti alaturi de mine, simt ca sunt in cadere libera si nu stiu incotro sa o apuc.

scarmanus

cl spune:

Scarmanus, capul sus! Nu ceda! Hai, mai, ca esti puternica! Scarmanus, dar sotul tau ce zice de toate astea? Te vede ca suferi, de ce nu merge si el la terapeut? Spune-i s-o faca pentru tine, sa mergeti impreuna, pentru ca tu ai nevoie de asta! Poate asa va veni...

Claudia

Emilia B. spune:

"Si ti-as mai spune ca chiar acum, cand totul pare intuneric si speranta pare la asa mare departare, Eu, Domnul Dumnezeu am fata ta inaintea mea si sunt cu tine zi si noapte! Caci iti spun, copila, desi anii ti-au parut atat de neroditori intrecut, daca vei chema Numele Meu, si daca vei intinde mainile spre Mine, preaiubito, atunci vei cunoaste mangaierea Duhului Meu si caldura Prezentei Mele!
Caci cu siguranta, cand ceilalti te-au uitat, Eu nu te-am uitat!!
Si chiar in aceasta zi, daca imi vei cere mie sa tye ajut, va fi o bucurie si o usurare izvorand din inima ta pe care n-ai experimentat-o niciodata!...
Vreau sa-ti dau o noua speranta si un viitor. Caci Eu sunt si Dumnezeul celor dezamagiti, al cẹlor care nu mai au speranta. Caci Eu Insumi sunt Speranta, si eu Insumni iti voi ridica, sustine cauza!
Si chiatr in saptyamanile si in anii ce vor urma vei privi inapoisi te vei bucura si vei vedea ca Eu sunt Salvatorul tau, eliberatorul tau, si toti cei care vor privi lA MINE, fetele lor vor fi radioase si nu vor fi dati de rusine!"JURNALUL PROFETULUI NECUNOSCUT

Emilia B. spune:

scarmanus,
eu incep sa banuiesc ceva acolo, dar trebuie sa fii un pic mai explicita. as vreasa inteleg daca este o chestie produsa doar in si de mintea ta, sau provocata de altcineva exterior tie...
Eu am avut niste experiente de genul amortire de membre, greutate pe piept, panica, frica. dar am reusit sa individuez rapid cauza, si am gonit-o imediat.
Cred ca e cazul sa fiu eu mai explicita:
Dupa ce am avut o experienta sublima de prezenta lui Dumnezeu, dupa o vreme m-a bantuit aces duh necurat, sa ma testeze, sa bage frica in mine, sa-mi tulbure mintile, sa-mi creeze confuzie in ceea ce priveste ce e real si ce nu.
Efectiv, in toiul noptii, am simtit o prezenta langa pat, o Rautate care mi s-a urcat pe piept.Aveam mainile si picioarele amortite. voiam sa-l strig pe sotul meu, sa-l trezesc si nu puteam, nu aveam voce. Mi-am dat seama repede ce se intampla, si am inceput sa opun rezistenta cu mintea mea, Stiam din Biblie "Iapoia mea, Satana!". Trebuie sa stii ca noi avem putere asupra acestor duhuri de opresiune! (Noi am fost creeati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ei au fost creati doar ca fiinte slujitoare, si de asta ne urasc atat de mult).
Apoi am inceput sa cant un cantec crestin "Voi intra pe Portile lui cu Multumire in inima..."
Si s-a carat!
Dupa un timp s-a repetat vizita, si am repetat tratamentul, si de atunci nu i-am mai prins piciorul in viata mea.
Stiu ca par SF-uri, am atatea de spus...
Ei pot face vizite, dar pot sa se si cuibareasca in tine fara sa fii constienta de asta.
Analizeaza-te bine!
Ai avut cumva in trecut ceva chestii legate de spiritism, ai citit ceva, te-ai interesat de asa ceva, sau vezi ceva de genul supranatural, ocultism, la tine in familie? Se mai pot si transmite unele chestii...
Fara sa vrei, probabil te-ai deschis...

Emilia B. spune:

A trebuit sa fiu succinta, sunt multe detalii pe care nu le-am scris, lipsa de timp...nu stiu ce sa sciu mai multe...

scarmanus, vezi tu, toate bolile societatii noastre sunt cunoscute si clasificate mai mult sau mai putin aproape de adevar!
Ai probleme cu capu'? Na pastile!
Se trateaza simptomul (ca sa nu mai zic ca iti face rau pe alta parte, asazisele efecte secundare), dar nu cauza.
De fapt noi ne-am pierdut capacitatea de a mai vedea si lumea supranaturala, (de la taticu' Adam si mamica Eva incoace...)
Cate unul pe ici pe colo, mai intrezareste ceva, si noi restul societatii, zicem ca nu e sanatos la cap.
In schimb Biblia spune ca pe unii Dumnezeu i-a inzestrat cu darul deosebirii duhurilor.

Ceea ce se intampla cu tine, intr-un mod mai violent, la altii mai subtil, este o lupta de viata si de moarte pentru sufletul tau!
De aia imi place mie Biblia, ca spune ca "nu avem de luptat importiva carnii si sangelui (adica impotriva sotului, sau a soacrei, sau impotriva ta inseti, condamnandu-te sau luand pastile), ci impotriva duhurilor acestei lumi, puterii vazduhurilor..."

Scarmanus, trebuie sa individuezi bine problema mai intai.

antoioana spune:

Scarmanus draga,
imi pare tare rau pt. tine. Eu nu-ti cunosc povestea si nu stiu exact cu ce te lupti, dar vreau sa te intreb ceva: daca nu ai mai fi cu el, ai putea fi fericita? Este o vorba: daca nu poti fi fericit singur, nu poti fi fericit cu nimeni. Singur...e un fel de a spune. De fapt nu suntem niciodata singuri, il avem pe Dumnezeu. Stii exact ce iti face rau? Uite cum imi rezolv eu depresiile: ma duc la radacina raului si discut sincer cu mine. Uneori ma doare foarte tare, ca sarea pe rana, dar fara miezul adevarului...eu personal nu reusesc sa rezolv problema.
Nu-ti blama sotul ca nu vrea sa mearga la psiholog. Poate pur si simplu n-ar putea sa se deschida la modul asta si simte ca nu de acolo ar veni rezolvarea. Voi comunicati unul cu altul? Eu in primul an de casnicie am avut o perioada f. dificila...stateam la mama lui...jale...saream fiecare la jugulara celuilalt la cel mai mic "stimul". La un moment dat am facut fiecare cate o lista cu ce nu ne placea la celalalt. Apoi cate o lista cu ce ne placea. Si tot asa...surpriza: de fapt lucrurile care nu ne placeau nu erau nici multe, nici grave, dar erau ca un spinuletz in partea dorsala :). Suparatoare, recurente... Am ajuns sa radem...apoi am facut schimb de papuci. Adica ne-am pus fiecare in pielea celuilalt. A inceput sa fie din ce in ce mai bine spre sfarsitul celui de-al 2-lea an...acum s-au facut 4...si n-am putea fara noi. Asa ca eu zic sa nu capitulezi. Uite, ce-ti place tie sa faci cu el? Si ce-ti place sa faci fara el? Hai sa gasim o rezolvare. Te rog eu, nu mari doza de medicamente. Cine stie, de fapt, daca nu au efecte secundare nasoale?
Te pup.
Astep vesti bune!
Cu drag,
anto

mamica dulce spune:

scarmanus draga,eu stiu subiectul tau de anul trecut,am citit cam tot ce ai postat si cred ca te.am inteles ,prin ce treceai atunci,din pacate din experiente asemanatoare.
Nu ma gandeam ca se poate ajunge totusi la faza asta...e cumplit sa-.ti distrugi tu viata in felul asta,sa ajungi sa umbli prin doctori si tot ce ai scris ca simti..

quote:

---

Azi nu am fost in stare sa ma duc la serviciu, am pornit de dimineata cu o criza de plans, atac de panica, anxietate, amortiri ale membrelor, tot ce vreti. Am sunat ca azi nu ma pot duce la serviciu, pur si simplu nu sunt in stare sa fac fata, nu stiu ce o sa fie maine si in zilele care vor urma.

---

in primul rand nu este vina ta..tu ai facut tot ce este omeneste posibil,ai luptat enorm pentru binele casniciei tale si daca totusi nu este nici un rezultat pozitiv din partea lui.... efectiv nu ai nici o vina!!
Incearca sa te detasezi putin,sa.ti revii,stiu ca e simplu de dat sfaturi,dar nici sa innebunesti nu e o solutie.
In cazul in care persista in refuzul de a merge la terapia de cuplu...nu stiu ce sas zic,nu mi se pare firesc,te vede in ce hal ai ajuns,banuiesc ca realizeaza ca e din cauza lui,si totusi mai are orgolii si mofturi de fobii in loc sa lupte alaturi de tine..complicat.
ai spus intr.un mesaj ca el totusi vrea sa faca ceva,dar tu nu te mai simti in stare...ce inseamna la el asta?daca inca mai ai sentimente pentru el,da.i o sansa,poate-poate!
insa te rog,nu te mai consuma atat,doare ca naiba,dar pana la urma e viata ta,e vorba de TINE ...ai grija de tine,ca de el tot ai avut.
nu vreau sa par rea,dar imi pasa de tine,mi se pare nedrept prin ce treci si trebuie neaparat sa realizezi ca penru tine TU tebuie sa fii cea mai importanta persoana,macar acum in al saptelea ceas,dupa ce te.ai adus in acest punct.
sa ne scrii,te rog!
anca

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

slakje spune:

Eu am citit mai demult problemele tale si stiu despre ce este vorba in casnicia ta.
Acum nu mai sunt chiar asa sigura e vina sotzului tau intr-adevar sau tu ai o predispozitzie spre tristetze, stari depresive.
Nu se intampla (stii tu ce) din cauza lui sau din cauza ta.
Sincer eu nu imi dau seama din postarile tale caci chiar as vrea sa te ajut cu un sfat bun.
Eu cred ca daca e vina lui si tu ai ajuns la medicamente din cauza asta permite-mi sa-ti dau un sfat dezinteresat pt care risc sa-mi ridic un forum intreg in cap: Da-le la dracu de medicamente si gaseste-ti draga un barbat care sa te satisfaca si gata.Ecuatzia e simpla.

Te rog sa ma intzelegi ca-ti spun asta cu toata sinceritatea si fara nici o urma de ironie.Ti-am mai postat un mesaj in care te indreptam spre Dumnezeu inainte sa citesc care e problema ta reala la un alt topic deschis tot de tine.Tu ai intrat in casnicie nu la manastire deci ai nevoie de dragoste omeneasca.

Sper ca nu te-am suparat,

Alina.