Luptand cu depresia

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Inca ceva, toate sfaturile voastre au fost pertinente, la toate m-am gandit, asa cum v-am spus, vreau sa incep sa ma ingrijesc mai bine si de spirit, insa am fost asa de letargica ca n-am putut tine post. Mai incerc, fiti alaturi de mine...
cu drag,



scarmanus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cl spune:

Scarmanus, iti doresc sa-ti iasa tot ce ti-ai propus. Multa bafta!

Claudia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns slakje spune:

Scarmanus iti doresc sa te simtzi bine curand si iti doresc multa putere sa treci cu bine peste aceste greutatzi.
In privintza la ce ai spus ca tu crezi ca mai toate femeile sufera de depresie intr-un fel sau altul eu iti dau dreptate,asa e, cred si eu ca si tine.

Sigur vei razbate!Nu te lasa!

Alina.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CryssUK spune:

Draga Scarmanus,
Eu am trecut prin asta la o varsta f frageda din cauza unor probleme f mari in familie.E cumplit, stiu bine prin ce treci!
Eu , insa, nu putem discuta cu nimeni ca ma simteam singura si mi se punea un nod in stomac de imi venea mereu sa plang.Ca nu aveam chef sa fac nimic , ca nu ma puteam bucura de adolescenta.
In tine gasesti puterea de a lupta, dar asta numai prin intermediul lui D-zeu si a Maicii Domnului.Eu nu am fost si nici nu sunt f bisericoasa, desi incerc sa repect pe cat pot anumite reguli, insa m-am rugat asa cum am putut la D-zeu.
Lui ii datorez ceea ce sunt, ca inca mai exist si ca nu am ramas cu sechele,ca viata mea merge inainte frumoasa, cu bunele si relele de fiecare zi.
Mie, pot spune ca mi s-au intamplat minuni, ca niciodata D-zeu nu mi-a lasat fara raspuns o rugaciune spusa din suflet,ca mereu am avut o speranta.
Cu cat te indepartezi de d-zeu cu atat te afunzi mai tare.
Nu am inteles exact ce problema exista intre tine si sotul tau, banuiesc ceva dar ma abtin sa comentez.
In orice caz ti-ar face bine pt un timp sa pleci undeva intr-o excursie singura , sau acasa in Rom, oricum sa nu il vezi vreo 2 sapt, sa asculti melodii romantice care sa iti aminteasca de el, sa incerci sa te reindragostesti de el.Incearca sa vezi ce norocoasa esti in anumite privinte, fa-ti o lista cu realizarile tale si cu motivele pt care te-ai indragostit odata de omul de langa tine.
Daca iti va fi dor, sau daca numai gandul ca nu il vei mai vedea deloc daca va despartiti,atunci inseamna ca vei reusi.Stii tu e o vorba ''abia dupa ce ai pierdut , pretuiesti ce ai avut!''
Ar tb sa insisti sa mearga la psiholog.Eu atitudinea asta nu i-o pot intelege.Si incearca sa il apropii de credinta,poate asta o sa il linisteasca sufleteste si o sa il schimbe.
Sunt absolut convinsa ca D-zeu o sa te ajute si ca o sa gasesti calea care tb sa o urmezi!
Pupici,
Cristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sperantza nu moare spune:

draga Scarmanus,

chiar sunt curioasa ce fata a facut soacra ta cand ati stat de vorba, sper ca nu a indraznit sa dea vina pe tine. oricum ai grija sa nu cumva sa-l fi ofensat pe baiatul mamei si sa reactioneze cine stie cum, si baiatul si mamitza

din ultimele tale mesaje se simte o ameliorare. trebuie sa faci ce-oi face sa te desprinzi de-acolo, cred eu ca mariajul vostru a inceput gresit, si e greu de crezut ca va avea vreo intorsatura spectaculoasa - nu e situatia relatiilor care au si momente proaste - la voi e o stare de fapt. imi pare rau ca sunt dura, si sunt convinsa ca stii si tu asta. nu contest ca sotul tau este un om deosebit, dar probabil nu este pentru tine, iar el daca nu vrea schimbare nu prea ai ce-i face

multa sanatate si tot binele

Sperantza nu moare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Candy spune:

Draga mea, sunt cu sufletul alaturi de tine si imi pare rau ca ti-a fost dat sa treci prin asa ceva, dar stii vorba aia: "Ce nu ne omoara, ne face mai puternici". Poate din chetia asta va iesi totusi ceva bun, in sensul ca tu vei invata o lectie de viata nu usoara, dar necesara, vei iesi din aceasta incercare mai puternica, mai independenta si mai putin vulnerabila.
Sincer, eu nu cred ca solutia sta in antidepresive, poate doar ca solutie temporara. Cred ca ar trebui sa meditezi cu sinceritate daca acesta casnicie mai are sanse de reusita sau nu. Numai tu esti in masura sa decizi lucrul asta. Oricat ar parea de condamnabil pentru unii, daca vei constata ca esti prea obosita ca s-o iei de la zero, sau ca sotul tau e singurul care te mai retine intr-o tara straina, ia in calcul la modul realist si problema separarii. Stiu ca nu e o decizie usoara, poate doar faptul ca eziti demonestreaza ca mai crezi ca exista undeva speranta... Decat casatorita si nefericita, mai bine libera si avand sansa unei noi relatii care sa te implineasca pe toate planurile - afectiv, moral, sexual. Nu te agata de o relatie care nu are sanse de supravietuire, mai bine ia o decizie radicala si continua-ti viata!
Imi pare rau daca am fost prea transanta, dar nu sunt adepta "indulcirii hapurilor".

Te sarut si iti doresc putere sa iei decizia cea buna, oricare ar fi ea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Dragele mele nepretuite,

Mai bine nu stiu daca sunt in masura sa spun ca ma simt, sunt insa dureros de constienta de ce mi se intampla si asta ma face sa vorbesc in cunostinta de cauza, poate din asta rezulta impresia ca ma simt mai bine. Urmez tratamentul si de azi suplimentez si cu un complex de vitamine si minerale, poate ma vor ajuta si astea. Incerc de fiecare data sa fac exercitii de respiratie cand simt ca ma apasa ceva pe piept si nu pot respira bine, la serviciu intru destul de usor in panica, fiindca sunt la inceput, as vrea sa ma simt stapana pe situatie, dar ce vorbesc eu, care situatie, ca nu sunt stapana pe nimic. Vorbesc cu mama a telefon, e ingrijorata de moarte insa nu am ce face, incercam sa ne sprijinim reciproc. Vreau sa plec acasa sa-mi odihnesc gandurile si nu pot. Probabil ca exista o ratiune in faptul ca sunt aici si ca nu pot pleca din cauza serviciului...
Va multumesc ca sunteti alturi de mine.

scarmanus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cl spune:

Scarmanus, i-ai spus soacrei tale adevarul?

Claudia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Nu, Claudia, nu i-am spus inca, nu am avut ocazia, iar ea nu m-a mai abordat. I-am spus ce trebuia sa stie, anume ca avem probleme in casnicie, de la inceput inca, si ca si fiul ei are nevoie de ajutor, si ca la faptul ca iau antidepresive a contribuit si el. Daca vrea detalii o sa-i spun, dar pentru mine e important sa stie si ea in ce ape ne scaldam.

scarmanus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Candy spune:

Scarmanus, eu una sunt convinsa 100% ca problemele de cuplu se pot rezolva numai in doi, altfel degeaba iei tu antidepresive, nici un doctor de pe lumea asta nu te va putea ajuta fara sa stie exact cu ce probleme se confrunta sotul tau.
In cazul tau, eu cred ca cel mult vei reusi sa tratezi efectul (depresia), si nu cauza (problemele in casnicie). Intai trebuie excluse cauzele fizice si apoi "sapat" pana la gasirea cauzelor psihologice. Abia apoi urmeaza tratamentul adecvat, care poate fi inclusiv hipnoza.
Fii tare, pana la urma vei vedea tu undeva "luminita de la capatul tunelului"!

Mergi la inceput