Luptand cu depresia
Raspunsuri - Pagina 2
scarmanus spune:
Dragele mele prietene nepretuite,
Un prea scurt mesaj de multumire la adresa voua, a tuturor celor care v-ati aplecat asupra mea cu atata afectiune si intelegere. Am sa revin sa raspund tuturor pe rand, sa-mi gasesc o portita la serviciu, daca nu de acasa.
Va imbratisez infinit de mult,
scarmanus
Viktoria spune:
Pentru ca pt. un barbat este foarte greu sa treaca peste orgoliul lui si sa mearga cu sotia la o terapie. Pe urma fiecare sufera in felul lui. Comunicarea e foarte importanta intre doua persoane. Am lucrat 2 luni la pshiatrie in cadrul practici si de aceea stiu cit e de greu si pt. persoanele apropiate sa faca un pas si sa-si ajute pe cei din jur. Important e sa vrei tu sa faci pasul spre mai bine. Mergi la un medic pshiatru si vei vedea ca medicamentele pe care le primesti te vor ajuta. Sa nu te intereseze ce spun cei din jur, noi sintem toate cu tine si te vom ajuta. Nu lua deocamdata nici o decizie in privinta lui,vezi sa fii sanatoasa si pe urma toate se rezolva.
Te imbratisez si iti trimit o raza de soare. Te rog sa mergi la medic si vei vedea ca iti va fi mai bine.
preda_vicky spune:
Draga mea, am citit si postarile de anul trecut (dar atunci nu ti-am raspuns), si-mi pare nespus de rau ca treci prin asa ceva. Dupa cum vezi, fiecare iti raspunde in felul ei, cum crede ca e mai bine pentru tine. O sa-ti raspund si eu, in felul meu. E bine si sa mergi la psihiatru, ai nevoie de un tratament. Plansul e bun, te linisteste, dar nu e solutie sa tot plangi. E bine si sa te rogi, Dumnezeu e cu noi, pretutindeni, te ajuta, dar trebuie sa te ajuti singura. Daca el nu vrea sa mearga la terapie, si sa-si lase orgoliul deoparte, si isi plange singur de mila, e un om slab. Poate tu iti vei reveni, in urma tratamentului, dar el ce va face? Te va chinui in continuare? Cat crezi ca mai poti rezista fara dragoste completa in viata ta? La fel de bine poti sa te calugaresti! Ai o singura viata, o singura tinerete, bucura-te de ele, timpul trece si nu se mai intoarce. Mai tarziu poate, vei dori sa fii mama, sa ai un bebe, ce veti face? Fii tare, noi toate suntem alaturi de tine.
Vicky
ruxi spune:
quote:
Originally posted by preda_vicky
Draga mea, am citit si postarile de anul trecut (dar atunci nu ti-am raspuns), si-mi pare nespus de rau ca treci prin asa ceva. Dupa cum vezi, fiecare iti raspunde in felul ei, cum crede ca e mai bine pentru tine. O sa-ti raspund si eu, in felul meu. E bine si sa mergi la psihiatru, ai nevoie de un tratament. Plansul e bun, te linisteste, dar nu e solutie sa tot plangi. E bine si sa te rogi, Dumnezeu e cu noi, pretutindeni, te ajuta, dar trebuie sa te ajuti singura. Daca el nu vrea sa mearga la terapie, si sa-si lase orgoliul deoparte, si isi plange singur de mila, e un om slab. Poate tu iti vei reveni, in urma tratamentului, dar el ce va face? Te va chinui in continuare? Cat crezi ca mai poti rezista fara dragoste completa in viata ta? La fel de bine poti sa te calugaresti! Ai o singura viata, o singura tinerete, bucura-te de ele, timpul trece si nu se mai intoarce. Mai tarziu poate, vei dori sa fii mama, sa ai un bebe, ce veti face? Fii tare, noi toate suntem alaturi de tine.
Vicky
Exact la fel cred si eu. Stiu problema voastra din mesajele tale de anul trecut si inteleg ca tot nu s-a rezolvat. Nu stiu cum ai rezistat pana acum, ai facut tot posibilul sa fie bine, ai avut o rabdare infinitaaaaaaaaa, cat sa te mai chinui? Daca nu vrea nici macar la terapia de cuplu, eu chiar nu vad ce sansa ati avea?!?!? Nu-l inteleg deloc. Si eu zic ca ar fi bine sa te departezi fizic de el, sa pleci undeva o perioada mai scurta sau mai lunga, dar zici ca nu poti veni in tara, abia ai gasit serviciu. Poate ai putea sa te muti macar o perioada singura, cu chirie? Of, eu nu prea vad o rezolvare la situatia ta, imi pare tare rau...
Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
scarmanus spune:
Azi am programare la psihiatru. Sedintele de psihoterapie nu le pot relua inca, am nevoie sa ma calmez intai, deci un quick fix la psihiatru intai. Revin curand cu multe ganduri...
Stiti ce mult va iubesc?
scarmanus
sperantza nu moare spune:
draga scarmanus
nici nu stiu ce sa-ti spun, mi-au dat lacrimile cand am citit postarea ta. oricum trebuie sa gasesti taria sa continui aceasta lupta cu depresia, gaseste sprijin si in cineva foarte drag tie, stiu ca esti departe de casa... si poate ti-e foarte greu sa ii implici pe cei dragi. am crezut ca jobul te va ajuta, si de ce nu anturajul sa-ti dea satisfactii si puterea de a trece peste toate. ciudat este ca sotul tau te sprijina, dar nu-ti este de ajutor, inca refuza consiliere de cuplu, iar singur se pare nu reuseste sa-si rezolve problema. nu-l lasa sa te imbolnaveasca, tu esti mult mai importanta atata vreme cat el s-a dovedit un egoist. nu vreau sa pun mai multa sare pe rana, iertare
cred ca esti pe drumul bun, si sper din toata inima ca ajutorul acordat de specialisti sa fie cu rezultate rapide. tocmai ma pregateam sa postez si eu in problema care ma framanta, dar sincer durerea ta m-a oprit. infrunta aceasta depresie, si sincer dupa aceea cred ca ar trebui sa pui ordine in viata ta personala
iti doresc multa tarie si sanatate sa le treci pe toate cu bine
Sperantza nu moare
Emilia B. spune:
Scarmanus draga,
imi suspina inima sa vad cum sufera altii...
Eu am trecut de etapa asta,
desi a fost cam de alta natura...
Totusi, Vindecatorul e acelasi, pentru toate neputintele noastre.
Scarmanus, am vazut ca e plin forumul de probleme si la fel de plin de sfaturi...
Daca m-ai putea auzi... as striga de pe un acoperis!!!
Avem solutia exact sub ochii nostri, si totusi nu putem beneficia de ea decat daca VREM!!
daca ai timp, mergi la "Isus si casnicia de astazi", acolo am povestit de acest prieten extraordinar ISUS!!
Nu sunt povesti de adormit copiii, AM EXPERIMENTAT ASTA, si El vrea ca toti sa o faca!!!
Nu e vorba de Religie, ci e o RELATIE!!!!
Care poate vindeca orice, poate readuce orice la viata, poate face chestii pe care nici nu indraznesti sa le visezi!!!
Trebuie doar sa vrei!!!
lily spune:
Draga Scarmanus,
pina acum citiva ani nu dadeam importanta acestui cuvint-depresie, credeam ca nu voi avea niciodata prilejul sa aud asemenea termen in familia mea, si nici sa ma confrunt cu asa ceva!!!
La inceput nu am stiut ce am, ce se petrece exact, insa abia dupa ce am inceput sa lupt cu starea aceea rea si sa reusesc sa ma adun, am realizat ca traversasem o...depresie. Am numit-o 'depresiune' ca la geografie, adica o cadere, o adincitura in care viata m-a impins.
Am fost la citiva medici, insa mi-am dat seama ca nu ei ma vindecau. M-au ajutat sa ma cunosc, sa aflu CAUZA care mi-a provocat 'depresiunea', dar salvarea era la Dumnezeu.
Cami a spus exact ceea ce mi s-a intimplat si mie:
------------------------------
Ei draga mea, pe mine m-au ajutat foarte mult rugaciunile atunci cand am trecut prin depresie. Am constientizat ca nimeni nu ma poate ajuta in afara de D-zeu si atunci am venit inaintea lui in rugaciune, I-am spus tot ce am pe suflet, ce simt si de ce sufar asa de mult. Am stat de vorba cu El. Am vazut in Domnul un psihoterapeut si crede-ma El este cel mai bun doctor pentru orice problema am avea. Deschide-ti inima inaintea Lui, in camaruta ta atunci cand esti singura, si o sa vezi cat de minunat lucreaza D-zeu si mai ales cat de repede te poate vindeca.
--------------------------
Si eu nu aveam un sot linga mine, doar un tata mai depresiv inca-ramasese somer si nu stiam cum sa il ajutam din familie.
Am intrebat si noi medicii daca tata a refuzat consult de specialitate dupa pierderea slujbei, ce putem face noi in acest caz? Oare orgoliul masculin sa fii fost mai puternic decit acceptarea ajutorul psihiatrului?
Dar si mentalitatea societatii ii condamna pe oamenii cu suferinte psihice, ii respinge, ii izoleaza si atunci bietii oameni se tem sa se exteriorizeze si aleg sa se izoleze. Citeam de curind ca fiecare persoana are mici probleme psihice-deh! nimeni nu e perfect! Si azi citeam ca si in Romania vor fi luate niste masuri legate de bolile psihic,iar titlul era "Masuri tardive"-cit de adevarat!
Tu ai un sot! Incearca sa te gindesti-daca va despartiti, crezi ca vei putea rezista fara el? Iti va fi usor singura?
Sincer, nu cred. De ce sa pierzi un om pt a vedea mai tirziu ca nu era de vina el neaparat si nici un alt om-indiferent cit de bine pregatit, nu ar fi putut sa iti salveze casnicia!
--------------------------
Am facut o tentativa de psihoterapie insa la data respectiva inca mai aveam puterea sa ma duc singura (sotul meu nu m-a putut urma din motive puternice personale), acum insa ma simt prea slabita sa fac fata verbal unei sedinte (nu sunt capabila de elocinta si de fapt nu sunt in stare de prea multe decat de lacrimi fluvii, la ce bun sa mai dau si banii pe propriile mele lacrimi, nu?). Telegrafic pentru cei care sunt in ceata: sunt la sfarsitul celui de-al doilea an de casnicie, intr-o relatie care avea de toate la inceput mai putin viata intima. Sotul meu da vina pe nivelul de stres acumulat din cauza serviciului si a trecerii la o viata in doi. Eu in tot acest timp am ajuns unde sunt, dupa multe incercari esuate de a face tot ce e omeneste posibil sa remediez situatia.
--------------------------------------------
Sotul tau a refuzat sa mearga la specialist din niste motive-poate din neputinta de vorbi despre el si a da detalii intime ...
Nu am citit povestea ta acum un an, insa inteleg ca viata intima a lipsit, ceea ce a dus la acumulare de suferinta, frustrare, auto-invinovatire.
Insa de ce nu aveati viata intima? Cind v-ati cunoscut ati fost atrasi fizic unul de altul?
E bine sa mergi singura la psihiatru, el iti va spune cum sa procedezi in relatia cu sotul.
Sanatate multa si putere sa mergi inainte !
"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux
scarmanus spune:
Dragele mele,
Zoloft, doza progresiva, pentru depresie acuta (bine ca nu-i cronica). Fac tratament o luna si apoi ma duc iar la psihiatru. Vestea ar fi ca a aflat si soacra-mea (pe care o tot menaja sotul meu, dar cred ca din pudoare) despre noi, de la subsemnata, nu i-am spus multe ca ma grabeam la serviciu, insa i-am spus ce trebuia sa afle, adica ca avem probleme in casnicie, ca asa a fost de la inceput si ca si fiul ei are nevoie de ajutor, desi il refuza, si ca faptul ca am ajuns sa iau pilule contra depresiei i se datoreaza si lui in egala masura. Simteam nevoia sa sparg buba, asumandu-mi toate consecintele, ca sa se stie ca nu de dor de mama sau din lipsa de activitate plang asa de mult si sunt uneori suparata (ce au remarcat ei). Asa ca soacra-mea asteapta detalii, sa ma duc la ea sa-i povestesc. Nu am sa intru in detalii, insa mi se pare corect sa stie si ea de ce imi fac valiza si plec (daca asa se va intampla intr-o buna zi)
scarmanus
scarmanus spune:
Scuze de interrupere, am primit ordin sa-mi restartez computerul 
.
Problema noastra am analizat-o pe toate fetele, i-am prins toate nuantele, nu cred sa existe ceva la care sa nu ma fi gandit. Totusi, dincolo de toate explicatiile, interpretarile si supozitiile, eu sunt un om nefericit in casnicie. Stiu ca sunt altele in situatii de o mie de ori mai rele decat a mea si ca au gasit putere sa gaseasca samburele de fericire intr-un ocean de mizerie, insa eu am nevoie sa ma aechilibrez mai inatai, la ora aceasta sunt o persoana deprimata, care nu mai are incredere in ea insasi, nici in sot, nici in sentimente ei pentru el si nici in viitor. Pana nu ma voi linisti si trata imi va fi imposibil sa iau o decizie corecta. Ar fi ideal sa pot pleca acasa pentru o perioada nedeterminata de timp, insa cum luxul acesta nu imi e permis (stiu ca si vindecarea ar veni mai repede) nu-mi ramane decat sa ma lupt de aici. Tocmai am implinit o luna de munca, nu ca m-ar inalta in mod deosebit ce fac (probabil tot din cauza depresiei) insa mi-a fost greu sa-mi gasesc un serviciu, pare-se ca-s supracalificata si non-ciptiota pe deauspra.
Concluzia la care am ajuns este ca toate femeile sufera de depresie, absolut fara exceptie, la unele este sub forma cronica, la altele doar acuta, unele nici nu stiu ce li se intampla, iar altele pur si simplu refuza sa inteleaga ca au nevoie de ajutor (am exemple suficiente pentru toate cazurile printe cei apropiati). Eu nu am si nici nu am avut nici un fel de prejudecati in ceea ce priveste mersul la psiholog sau psihiatru (dovada ca am si fost), consider ca asa cum avem o carie mergem la stoma sa ne-o reparam, tot asa mergem si la psiholog cand ceva nu merge cu psihicul. Sper din tot sufletul ca experienta mea sa traga un semnal de alarma si sa va fie macar putin de folos.
Va imbratisez si va multumesc, a voastra,
scarmanus