Ce parere aveti de adoptie?
Raspunsuri - Pagina 3
Oana_B spune:
Mercic, Gabela ai inteles bine, eu ma gandeam la un pui canadian. De fapt, mi se pare natural ca fiecare sa doreasca sa-si perpetueze natia, cred ca daca ar fi momentul tot din Romania as vrea sa iau un bebe.
Oana_B
alba spune:
Am gasit un articol foarte interesant despre adoptie:
Nelinistile asumarii rolului de parinte adoptiv
http://reclamaaaaaaaaa/articole.php?s=2&art=21
Gabela,si eu zic ca sa te gindesti foarte bine,cum zicea si Crinuta,responsabilitatea este imensa
si decit sa faci acest pas cu jumate de inima,mai bine nu-l faci deloc! Mi se pare mult mai corect,asa!
Numai bine!
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 5 luni)
qsar spune:
quote:
Originally posted by buflea
Eu as fi interesata de a afla pasii adoptiei si evident costul ei.
Aici in USA costa atat de mult incat nu cred ca ne-am permite ... probabil ca in Romania costa ceva mai putin si ar fi un bine si pentru un pui de roman ...dar, cum ne putem asigura de starea sanatatii copilului, oare trebuie sa ne intalnim cu parintii naturali, cui se dau banii si cati si mai ales ... unde poti gasi copii. Pur si simplu ma duc la o Casa de Copii si scanez copii ?
quote:
Originally posted by Gabela
Ca sa nu fiu gresit inteleasa de cei care n-au citit de la inceput, repet, daca as avea banii necesari si as sti cat de cat ceva date despre mama copilului, as adopta si saptamana care vine! Consider deci ca trebuie incercat ca riscul de care vorbeam sa fie pe cat posibil minimalizat. Dar ca sa te arunci cu capul inainte si sa adopti primul copil care se uita gales la tine, mi se pare, cel putin in ce ma priveste, ca ar fi un act nebunesc...
quote:
Originally posted by conchita
acum doi ani ajunsese la $30.000 un copil din Romania, pe cai legale, pentru cetatenii straini. normal ca nu ne permitem, cu banii astia l-am trimite la un colegiu foarte bun. si eu care ma gandeam cum sa fac un pustiu de bine unui orfan de acasa... cu bani care intra in buzunarul statului, dar si al ONG-urilor care aveau dreptul sa intermedieze adoptiile (rasarisera ca ciupercile dupa ploaie cand au dat ordonanta aia ca adoptiile se vor face numai prin ONG-uri). asa ca, ce sa mai vorbim? asteptam vremuri mai bune.
quote:
Originally posted by Oana_B
Si eu am in familie un unchi care a adoptat o fetita din Romania. Din ce mi s-a povestit, matusi-mea a petrecut vreo 6 luni in tara si a costat (ce urat imi suna dar asta e) vreo 10000usd. [...] Niste prieteni de-ai lor de pe langa Sibiu au tot cautat si cand au gasit fetita i-au anuntat pe unchii mei si tusa s-a dus in Romania. Cred ca totusi stiau cate ceva despre mama ei, cica era o tipa care doar facea copii pentru bani, apoi ii dadea la orfelinat, fetita mai are 7 frati. Ea stie ca este infiata si daca o intrebi de mama naturala zice ca nu este curioasa sa o cunoasca ca "daca e mama mea de ce m-a dat".
quote:
Originally posted by Gabela
... nu stiu cum va fi dupa noua lege, dar inainte, cand ma interesasem eu, costa aproximativ 20000 de dolari, din care 10000 taxa agentiei sau a statului, nu mai stiu exact si inca 10000 cheltuielile cu deplasarile in tara, acte, traducator, cazare etc, era un calcul facut de o agentie de adoptii din Canada. Noi am putea scadea costul hotelului si al traducatorului, dar mai mult nu cred... Oricum eu nu am banii astia si cand ii voi avea poate ne vom simti prea batrani... Plus ca de la demararea procesului pana sa ai copilul acasa trece ceva timp, in afara de asta iti poti crea si probleme la serviciu, nu cred ca astia ar accepta atatea concedii pentru plecat in Romania si apoi concediu de stat acasa cu copilul...E destul de complicat. Daca eram inca in Romania, probabil 90% ca treceam peste celelalte temeri si o faceam si p-asta!
Gabela spune:
"...ea a spus ca toata aceste amanunte pentru ea nu conteaza ,ea vrea un copil,fie urit fie frumos,fie handicapat,fie alb,fie negru,fie tigan..."
Alba, ceea ce povestesti tu despre aceasta femeie este de admirat, eu una n-as putea lua la nimereala un copil conform descrierilor de mai sus, tu ai putea??! Se pare ca nu m-ai inteles bine, eu sunt PRO adoptie, atunci cand nu o faci la NIMEREALA. M-a durut faptul ca ti-am lasat un gust amar, dupa cum spui, mai ales ca nu inteleg de ce, spui "Ori vrei un copil,caruia sa-i fii aproape si la bine si la greu,ori nu ? Daca pina acuma nu te-ai putut hotari la pasul acesta,atunci cind ?". Din ce am scris pana acum, a reiesit cred destul de clar ca nu m-am hotarat la pasul asta fiindca deocamdata mai incerc sa fac propriul copil, sunt inca o aspiranta optimista. Imi inchipuiam doar ce as face peste un an, in caz ca nu voi reusi si spuneam sincer ca nu am banii necesari (din pacate costa, chiar daca nu e un bibelou) si ca nu as face-o la nimereala, as incerca sa aflu cate ceva despre copil, pe cat se poate. De unde oare a reiesit ca nu i-as oferi toata dragostea mea??!! Si ca nu i-as fi aproape si la bine si la greu?? Mai spui "Un copil nu este ca un bibelou,care il cumperi, vii cu el acasa, il pui in vitrina si vin prietenii si te felicita pentru asa o achizitie frumoasa...E vorba de un pui de om,cu sentimente,care are nevoie de iubire!". Dar oare de ce imi spui asta, Alba, crezi ca daca eu nu am inca copii ii consider bibelouri si nu stiu ca au nevoie de iubire?? Tu ai un copil, esti inca tanara, poate o sa ai si altii, nu ai trecut prin framantarile unui om care se chinuie de o gramada de ani cu tratamente pentru a avea un copil si nici nu ti-ai pus vreodata problema adoptiei unui copil, in realitate. Mai scrie-ne dupa ce vei adopta un copilas la intamplare, fie urit, fie frumos, fie handicapat, fie alb, fie negru, fie tigan, dupa cum ma sfatuiesti pe mine... Sunt multe de comentat la mesajul tau, dar ma opresc aici, probabil ai scris fara sa gandesti prea bine asupra implicatiilor cuvintelor tale...Sper sa nu-ti para dur mesajul meu, fiindca nu se vrea dur, e doar plin de durere.
Gabela
alba spune:
Draga Gabela,uite am extras un mic fragment din mesajul tau,care ma pus mult pe ginduri:
Sunt multe, multe semne de indoiala, daca se merita sau nu sa trecem prin toate astea....Pentru copilasi se merita, fiindca ii scoate cineva din mocirla si are grija de ei, dar pentru noi? Noi chiar nu contam? Trebuie sa avem grija de copiii altora si sa suferim?
De ce trebuie sa suferi si sa ai grija de copii altora ?
Tu esti mama lui adoptiva,deci el este copilul tau, nu a alteia....
Copilul tie iti va spune mama,pe tine te va iubi!
Trebuie e un cuvint urit si suna ca o obligatie,dar daca adopti un pui,o faci doar din dragoste...nu din obligatie....
Alba, ceea ce povestesti tu despre aceasta femeie este de admirat....Mai scrie-ne dupa ce vei adopta un copilas la intamplare, fie urit, fie frumos, fie handicapat, fie alb, fie negru, fie tigan, dupa cum ma sfatuiesti pe mine...
Pai,tocmai de asta am dat acest exemplu,pentru ca asa oameni sunt extrem de rari si merita admirati, dar asta nu inseamna,ca eu te sfatuiesc pe tine sa faci si sa gindesti la fel ca dinsa!
Nu asta a fost intentia mea,crede-ma!
Sabine,vede lucrurile din complet alta perspectiva,are o alta mentalitate,asupra copiilor in general! Pentru ea toti copii sunt buni,puri si nevinovati!
Daca ar putea i-ar lua pe toti copii abandonati la dinsa acasa....are si 2 copii proprii,care au fost dupa spusele ei mult mai "dificili" decit fetita cea adoptata...si crede-ma ca nu face nici o diferenta intre ei,ii iubeste pe toti 3 la fel de mult!
Cu "defecte" si "calitati",asa cum i-a lasat Dumnezeu!
Iar copii spun ca au cea mai buna mama din lume :-))) ce poate fi mai frumos ?
Nu se poate generaliza nimic,este ca atunci cind spui ca toti nemtii sunt reci sau toti romanii sunt tilhari :-(
Traiesti in Canada,cred ca stii ce inseamna aceste prejudecati...
"Riscurile" adoptiei sunt comparabile cu cele pe care le poti avea cu proprii tai copii.
Dar asta ar insemna ca nimeni sa nu mai doreasca sa aiba copii,fie ei proprii sau adoptati!
Viata e plina de surprize si nu stii niciodata ce-ti rezerva ziua de miine!
Nu exista in viata o "garantie" pentru nimic!
Dar pe acel copil infiat cine il intreaba oare,daca ii place de parintii lui adoptivi si daca ii sunt simpatici ? 
Hai ca m-am lungit cit o zi de post...
Iti doresc ca Anul 2004 sa-ti aduca bebelushul cel mult visat,care sa fie sanatos tun si destept foc,of course 
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 5 luni)
Gabela spune:
Alba, asa cum ai citat tu jumatate din context, suna groaznic, de fapt era "Sunt multe, multe semne de indoiala, daca se merita sau nu sa trecem prin toate astea....Pentru copilasi se merita, fiindca ii scoate cineva din mocirla si are grija de ei, dar pentru noi? Noi chiar nu contam? Trebuie sa avem grija de copiii altora si sa suferim? Vorbesc cu voi acum ca si cand mi-as vorbi numai mie insami...si dupa cum se observa, inca nu am o parere anume conturata, numai intrebari si indoieli, dar si dorinta de a avea un pui la pieptul meu, care sa-mi zica "mama", chiar daca nu sunt mama lui biologica... Of, Doamne, ajuta-ne Tu sa intelegem cum e mai bine si ce este de facut!"
Nu ca ar suna mult mai bine, dar macar se vede ca erau doar intrebari retorice si nicidecum afirmatii! Si ma refeream la cazurile extreme cand copilasul este cu un handicap major. Nu vreau un copil "sanatos tun si destept foc" cum imi urezi tu, ci doar un copil normal. Ar fi intradevar ideal ca toti sa putem fi ca prietena ta, atunci probabil n-ar mai fi atatia copii abandonati fara parinti, dar in general oamenii sunt reticenti si se gandesc bine inainte de a face pasul si probabil isi pun intrebarile pe care mi le-am pus si eu, si care pe tine te-au deranjat, chiar daca erau doar niste intrebari fara raspuns. Si sunt sigura ca si tu ti le-ai pune daca ai fi nevoita sa faci lucrul asta, tu insa nu te pui in pielea altora ci doar ii judeci. Raspundeti sincer tie insati, nu-i nevoie sa-mi raspunzi mie, deja m-a obosit schimbul asta de replici cu tine. Credeam ca e un loc unde fiecare isi poate da cu parerea fara sa fie judecat de cineva care nici macar nu a trecut prin chinurile astea...
Numai bine si tie,
Gabela
ana_a spune:
Incer si eu daca ve-ti avea rabdare, sa va spun o poveste:
Mama mea are o prietena care acum are varsta de 55 de ani, toata viatza a avut tot ceea ce si-a dorit, haine elegante, sot cu bani, numai lucruri frumoase.... dar nu a putut sa aiba copii, a facut evident tratatemente dar probabil pe vremea aceea era mult mai greu.
De vreo catva ani buni este divortatza de acel barbat(asta e mai putin important)si locuieste impreuna cu altul care a fost casatorit si are copii casatoriti si la casa lor.
Doamna este o femeie frumoasa, sensibila, dar singura!
Acu 2 ani s-a dus impreuna cu mama in Beclean (jud Bistrita Nasaud) la o casa de copii pentru ca era hotarata sa infieze o fetitza sa aiba un suflet iubicios langa ea la batranetze.
La acea casa de copii lucra o cunostintza de-a mamei mele si i-a recomandat o fetita frumusica foc, isteata, care are in jur de 9 ani.Au vazut-o, au stat de vorba cu ea, au placut-o, fetita s-a atasat repede de aceasta domna, si la cateva saptamani a hotarat sa o ia acasa la inceput doar ca un fel de asistent paternal. A adus-o la Bistrita, a inscris-o la cea mai buna scoala de aici, fetitza, Cecilia, s-a acomodat, a inceput sa-i placa, la scoala se descurca foarte bine, si-a facut prieteni, toate bune!
Au trecut asa 2 ani, fata era deja in clasa a V-a cand Doamna si prietenul ei au hotarat sa isi faca o casa mai inafara orasului.Toata lumea stia ca ei vor adopta acest copil, dar ca aveau nevoie sa se casatoreasca pentru asta, si apoi le va permite acest lucru, fata stia sigur ca nu va mai pleca de acolo, o iubea pe Tanti.
Dar culmea.... dupa ce s-au casatorit, casa a fost ridicata, s-au mutat in ea...fetitza nu a mai avut loc acolo, erau doar 2 dormitoare, unul pentru ei si al doilea pentru "bunica", si au dus fetitza inapoi la Beclean, spunandu-i ca o sa o mai aduca la sfarsitul de saptamana...si nu au mai adus-o!
Va pute-ti inchipui ce a fost in sufletul acelei fetite abandonata a doua oara!
Mama a indraznit sa o intrebe de ce a facut asta, si a spus ca fata nu o asculta, ca nu a interesat-o ca ea a fost bolnava.... citez: eu eram bolnava si Cecilia se juca afara fara sa-i pese....
Apoi fetelor, cele care sunte-ti deja mame, pute-ti intelege lucrul asta?De ce sa-i pese copilasului nostru ca noi avem un mic nacaz?
Nu stiu daca ati inteles toata povestea, am scurtat-o cat am putut...oricum ideea este urmatoarea:Daca doriti un copil infiat sa o face-ti din timp pentru ca e la fel de greu ca si cu propriul copil, si daca va hotariti sa nu-l face-ti sa sufere!indiferent de situatie!
Eu va urez din inima copilasul care vi-l doriti indiferent daca va fi infiat sau nu, important este sa-l iubim si sa-l educam asa cum am fost noi educate!
va pupicim pe toate!Ana si bebelusul din burtica
antoioana spune:
Voi incerca sa va spun si eu cate ceva din ceea ce cred si simt, desi stiu ca nu voi gasi cele mai potrivite cuvinte. Cunosc pe cineva cu un copil cu sindrom Down, pe cineva cu un copil oligofren, pe cineva a carui fata a facut un soi de schizofrenie la varsta de 30 si ceva de ani (o fata tare sensibila, desteapta, frumoasa...care picteaza frumos), pe cineva cu un copil care tzipa si zbiara la orice nu-i place...exemplele ar putea continua mult si bine. Toti acesti parinti (naturali) nu au putut impiedica un rau daca a fost sa vina, daca nu s-au priceput la educatie atunci de "soi rau" le-a iesit micul vlastar...Nu cred ca trebuie sa ma gandesc chiar foarte mult la parintii biologici. Sincer. Cel putin nu in sensul asta. Altceva m-ar speria, neputinta de a face ceva, spre exemplu, in cazul in care copilul face cine stie ce boala si istoria familiei biologice ar fi importanta in vindecare...dar, Dumnezeu e mare. Vorba celui mai bun prieten al meu: "Micutzii astia bolnavi au nevoie cel mai mult sa fie ajutatzi!"
Cunosc si un caz concret, un El si o Ea care au infiat o fetitza...era minuscula pentru varsta ei si bolnavicioasa, dar cand au vazut-o au stiut ca era a lor...multa fericire le-a adus!
Eu una imi doresc tare mult un puiutz si ma rog la Dumnezeu sa-mi dea puterea de a face pasul asta si dragostea de a merge inainte!
Mi-ati dat cu paru' peste cap cu sumele acelea enorme, dar poate n-o fi dracu' chiar asa de negru 
.
Gabela, nu pune raul in fatza!
Toate cele bune.
anto
buflea spune:
Pe mine m-ati tuflit de tot. Sumele acelea vehiculate sunt enorme ...30.000 plus stat in Romania (adica luat liber fara bani de la serviciul din America)suna la fel cu imposibilitatea naturala de a face copii ...
Poate ne spune cineva care pur si simplu a facut pasul asta, exact cat costa ca asa toti isi dau cu parerea.
Pe de alta parte, eu o inteleg perfect pe Gabela ... si pe mine ma bate gandul adoptiei dar nu as adopta un copil caruia sa-i descopar la 2 ani ca este cine stie ce retardat si asta pentru ca copilul pe care l-am avut eu a avut o anomalie si am preferat sa fac intrerupere de sarcina decat sa nasc un handicapat ...
Si tot asa gandesc si eu ca informatia genetica este importanta. Desigur nu ma astept sa gasesc de infiat un copil de genii abandonat in spital, dar macar sa nu fie facut la betie sau sub influenta drogurilor ... voi spuneti ca nici de la al tau nu stii la ce sa te astepti dar cand e al tau, sange din sangele tau, celula din celula ta parca iti da putere mai mare sa treci peste probleme.
Ideea aia cu studentele care abandoneaza copii cred ca este total depasita, mai ales in zilele noastre cand toata lumea stie ce e aia un prezervativ.
Mi-ar place sa scrie exact cei care au adoptat ... prin ce etape au trecut, ce conditii a trebuit sa indeplineasca, cum au ales copilul ...etc, etc, etc.
oana cretu spune:
Acum am reusit sa intru sa vad ce raspunsuri s-au dat la subiectul pe care l-am deschis, pt ca am fost plecata la munte la raliul de la Monte-Carlo. Si am ramas placut surprinsa de cati ar dori sa adopte un copil, cat si de cei care i-au sfatuit, desi nu mi-a placut ca acest subiect a putut crea si divergente atat de mari. Trebuie inteles, cum au spus toti ca un copil pe care il adopti trebuie sa insemne in capul si in sufletele noastre acelasi lucru cu copilul natural. Niciodata, nici macar o data nu trebuie sa ne treaca prin gand faptul ca am facut, poate o greseala de a adopta acest copil, pt ca e bolnav, ca e neascultator...Pt ca, asa este, si un copil natural se poate naste bolnav, chiar daca parintii sunt perfect sanatosi, si un coil natural poate avea rezultate proaste la invatatura, si un copil natural poate deveni un drogat...Si mai multe cazuri, din tot ce am auzit in viata mea (scurta pana acum) sunt a acelora care sunt naturali si au defecte...Mai depinde in cazul caracterului pe care il vrem ca copilul nostru sa il aiba si educatia, cat si anturajul in care va intra la scoala, la bloc...
M-a bucurat mult ca marea majoritate a acelor care au participat pana acum la subiect au raspuns pozitiv privind ideea de a adopta un copil, dar ma intristeaza ca cei care nu pot avea copii si ar vrea sa adopte isi pun atatea intrebari care fac ca tmpul sa treaca si, poate sa devina din ce in ce mai greu de a putea creste un copil.
Eu va spun sincer parerea mea. Eu nu am copil, eu ador copiii mai mult decat orice pe lumea asta (si familia, bineinteles!). Sunt tanara, nu am incercat decat o data sa fac copil desi nu eram in perioada fertila. Apoi am stat si m-am gandit ca ar trebui sa mai astept ca situatia in care sunt acum nu mi-ar permite de a avea un copil. Si asta nu pt ca nu as putea sa imi rup de la gura sa ii dau lui, dar noi traim intr-o tara unde nu avem inca nici un drept in primul rand, si in al doliea rand pt ca vreau ca copilul meu (ca-i natural, ca-i adoptat) sa aiba tot ce multi alti copii nu avut, asta e visul meu. Dar sa stiti ca nu e zi in care sa nu ma gandesc la copii, si atat de tare ma gandesc ca mi-am pus si intrebarea urmatoare:"eu imi doresc atat de mult un copil....ce-ar fi ca visul meu sa se naruie si sa nu pot avea?" Si am gasit raspunsul imediat: voi adopta. Pentru ca, in primul si in primul rand ma gandesc ca viata mea nu ar avea nici un rost fara un copil, fara a sti ce inseamna sa fi mama, sa duci copilul in parc, sa il ajuti la lectii...E visul meu si pe mine nu ma sperie nimic in ideea mea de a avea un copil. Mi-as dori sa aud ca toate fetele de pe acest forum care nu au reusit sa aiba un copil sa reuseasca sa infieze...Va pup pe toti si va doresc copii cu carul!
oana-cannes