Ce parere aveti de adoptie?

tlaura spune:

Am stat mult sa ma gandesc daca sa raspund acestui subiect, sau nu. Am iesit din el, dar am intrat din nou. De ce? Fetelor, pentru ca eu sunt PRO adoptie. Noi am fost aproape de a adopta un copil... daca nu aparea Andrei, atunci cand ne asteptam mai putin.
Voi vorbiti de caractere urate la unii copii adoptati, sau unele boli pe care nu le poti depista din timp. Dar oare astea nu se pot intampla si propriilor copii? Sunt boli care apar pe parcursul vietii si care nu stii de unde vin, chiar daca nu exista in familiile respective predispozitii sau gene de asa ceva. Si apoi accidentele, niciodata nu poti stii ce se va intampla in viitor.
Iar despre caractere, asta sa-mi fie cu iertare; dar cate familii bune, culte, cu traditii, nu si-au vazut copii ajungand niste vagabonti sau mai rau? Cati copii "naturali", nu-si bat si-si maltrateaza parintii, in fiecare zi? Chiar nu aveti nici un exemplu din asta? Eu cunosc cateva cazuri... si atunci stau si ma intreb: care e diferenta intr-e un copil infiat, care isi necajeste parintii, si unul natural, care il alunga de acasa? E vre-o diferenta? Da, cred ca e o diferenta; e o diferenta de numar de cazuri. Procentual, mai multi copii naturali isi necajesc parintii intr-un fel sau altul, fata de cei infiati.
Nu stiu daca a-ti inteles ce vreau sa spun. Pe scurt: daca vreti sa infiati si aveti posibilitatea, nu mai stati pe ganduri, eu cred totusi ca un anumit nivel de educatie (si nu ma refer la cat de frumos sunt imbracati sau cati bani au pe mana), poate face din orice copil, un matur responsabil si un om bun.
Si asta depinde numai de voi!
Bafta in luarea unor decizii potrivite!

laura, mama lui Andrei

Oana_B spune:

Laura are dreptate, nu prea poti sa prevezi anumite lucruri. Eu am uitat sa zic ceva despre mica mea verisoara: mi s-a povestit ca atunci cand au adus-o aici toata lumea se minuna de cat de ordonata putea sa fie la numai 3 ani, isi aranja hainutele, isi facea singura patul, se invartea in jurul lui aranjandu-l pana iesea perfect, si acum e la fel de ordine in camera ei. E o fiinta glumeata, populara la scoala si are un talent actoricesc extraordinar.
Eu am discutat cu sota-miu de mai mult timp cam ce-o sa facem daca nu putem sa avem pe cale naturala si nici prin celelalte metode, pana la urma o sa infiem. Sper sa avem resursele financiare la momentul respectiv. N-am idee cati bani se cer aici in State pentru adoptie.

Oana_B

conchita spune:

quote:

---

Originally posted by buflea

Eu as fi interesata de a afla pasii adoptiei si evident costul ei.
Aici in USA costa atat de mult incat nu cred ca ne-am permite ... probabil ca in Romania costa ceva mai putin si ar fi un bine si pentru un pui de roman ...

---

acum doi ani ajunsese la $30.000 un copil din Romania, pe cai legale, pentru cetatenii straini. normal ca nu ne permitem, cu banii astia l-am trimite la un colegiu foarte bun. si eu care ma gandeam cum sa fac un pustiu de bine unui orfan de acasa... cu bani care intra in buzunarul statului, dar si al ONG-urilor care aveau dreptul sa intermedieze adoptiile (rasarisera ca ciupercile dupa ploaie cand au dat ordonanta aia ca adoptiile se vor face numai prin ONG-uri). asa ca, ce sa mai vorbim? asteptam vremuri mai bune.
intentia noastra este sa adoptam oricum un copil din RO, adica independent de ai nostri; faptul ca avem sau nu - nu este important.

Gabela spune:

Oana, n-am prea inteles cand m-ai intrebat: "cum ar fi daca ati incerca sa adoptati in Canada?", daca te referi la adoptia unui pui de canadian, sau la faptul de a derula procesul printr-o agentie canadiana. Banuiesc ca printr-o agentie canadiana ar fi si mai scump, iar puiul trebuie sa fie neaparat de roman, fiindca as vrea sa avem aceleasi radacini si sa-l pot invata despre neamul din care se trage. Chestii d-astea sentimentale...

Apropos de faptul ca si proprii copii pot iesi "soi rau", nu contest ca sunt cazuri, dar totusi foarte rare in familiile cu o buna mostenire genetica, ma refer atat fizic cat si intelectual. Adica nu exista comparatie, probabilitatea de a fi un copil cu probleme este aproape de maxim pentru un copil adoptat si aproape de minim pentru un copil biologic.

Ca sa nu fiu gresit inteleasa de cei care n-au citit de la inceput, repet, daca as avea banii necesari si as sti cat de cat ceva date despre mama copilului, as adopta si saptamana care vine! Consider deci ca trebuie incercat ca riscul de care vorbeam sa fie pe cat posibil minimalizat. Dar ca sa te arunci cu capul inainte si sa adopti primul copil care se uita gales la tine, mi se pare, cel putin in ce ma priveste, ca ar fi un act nebunesc...

Va pupic,
Gabela

alba spune:

Gabela,
Ti-am citit toate framintarile in legatura cu adoptia,unele sunt firesti,dar am ramas cu un gust tare amar...
Ori vrei un copil,caruia sa-i fii aproape si la bine si la greu,ori nu ?
Daca pina acuma nu te-ai putut hotari la pasul acesta,atunci cind ? Nimeni nu este perfect,nici parintii, nici copii.... nimeni nu ne va da vreodata nici o garantie .....pentru nimic...
Un copil nu este ca un bibelou,care il cumperi, vii cu el acasa, il pui in vitrina si vin prietenii si te felicita pentru asa o "achizitie" frumoasa...
E vorba de un pui de om,cu sentimente,care are nevoie de iubire!
Pur si simplu!

Eu cunosc o femeie,care a adoptat un copil,pentru ca iubeste toti copii din lume... absolut neconditionat.
Ea nu s-a gindit niciodata ca il va iubi doar cu conditia,sa fie perfect sanatos sau frumos.Cind a fost intrebata,daca are vreo preferinta in ceea ce priveste,sexul,culoarea pielii,culoarea ochilor,a parului,originea sau virsta copilului,ea a spus ca toata aceste amanunte pentru ea nu conteaza ,ea vrea un copil,fie urit fie frumos,fie handicapat,fie alb,fie negru,fie tigan...
Am cea mai mare admiratie pentru acest om,si-mi doresc sa existe mai multe suflete atit de deosebite si pline de dragoste cum este ea.
E o placere sa o auzi vorbind,pentru ea toti oamenii mici sau mari sunt frumosi,am invatat foarte multe lucruri pozitive de la dinsa!
Sloganul ei preferat este:
Deschideti inima, nu ochii !


Nu iubesti cu adevarat,decit atunci cind iubesti fara motive!


Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 5 luni)

mel_g spune:

Eu cunosc f. multe cazuri de familii bune (medici, avocati) care au copii ratati - unii betivi, altii drogati. Si totul din cauza faptului ca acesti copii au dispus de bani multi si nu au fost cat de cat controlati deoarece saracii parinti in goana lor dupa avere si-au neglijat total familia. Alt caz pe care il cunosc este cel al unei tipe care a fost tinuta din scurt cand era pustoaica, iar in momentul in care a scapat de acasa , scapata a fost - a venit inapoi cu doi copii facuti din flori si nici acum la 40 de ani nu este maritata si nu are o familie (copii sunt crescuti in continuare de parintii ei). Parerea mea personala este ca dezvoltarea copilului este influentata f. mult de mediul in care acesta traieste, de felul in care parintele stie si sa-i dea libertate dar si sa-l supravegheze.

Sfatul meu pt fetele din strainatate care doresc sa infieze copii din Rom este urmatorul: fiecare dintre voi are acasa parinti sau prieteni. Asa ca rugatii pe ei sa intre in legatura cu cineva dintr-o maternitate si sa va anunte cand apare vreo studenta care nu vrea sa pastreze copilul sau alt caz demn de luat in seama. Va spun eu sigur ca daca gasiti o persoana din spital de incredere - faceti rost de un copil pe cinste.


Pupici

Mel

crinuta spune:

Eu spun sa va ganditi foarte bine inainte de acest pas. Este o responsabilitate imensa.

Crinuta

m34 spune:

Fiecare om simte in felul lui si ar trebui sa ii intelegem pe toti.
Cineva poate iubi numai proprii copii, altcineva poate iubi si poate darui o dragoste la fel de mare si altor copii...
Cineva are puterea sufleteasca si fizica sa ingrijeasca si sa creasca un copil bolnavior, altcineva poate ca nu are, sau are niste limite...
Cineva este in stare sa se daruiasca cu tot ce are mai bun si mai frumos cresterii unui copil, altcineva doreste sa isi pastreze viata si obiceiurile avute inainte de venirea unui BB ...
Cineva isi doreste un copil mai mult decat orice pe lume, altcineva nu vrea sa aiba niciodata un copil in viata lui...

Trebuie sa ne analizam serios sentimentele si dorintele inainte de a face un pas foarte important in viata, cum este adoptia.
Adoptia unui copil nu inseamna nicidecum o garantie a unei vieti roz si fara probleme, dar in nici un caz o sursa de probleme infinite. Riscurile cred ca sunt comparabile cu cele pe care le poti avea cu propriul copil. Cati copii naturali nu au probleme, si unii inca foarte mari ? Daca o sa revedeti un pic forumul, o sa dati peste cateva cazuri disperate... Acelasi lucru se poate intampla si cu un copil adoptat, dar atunci depinde cum vedem problema: daca gandim la modul "mi-am luat belea pe cap", " nu este al meu !" sau ceva asemanator, mai bine nu...
Sigur, toata lumea ar dori sa adopte un copil sanatos, asa cum toate mamicile isi doresc sa nasca un copilas sanatos.
Cand se pune problema concreta a adoptiei unui copil, majoritatea sunt reticenti. Nu cei care isi doresc acest lucru, ci familia, rudele, prietenii. Pentru ca nu toti inteleg sufletul familiei care isi doreste un copil, si, de multe ori, ei analizeaza situatia mai mult prin prisma problemelor care pot aparea.

Asa cum am mai spus anterior, am avut ocazia sa cunosc cateva cazuri de adoptie. Una dintre fetele adoptate este mare, a terminat o facultate. Isi iubeste foarte mult parintii adoptivi si le este recunoscatoare pentru tot ce au facut pentru ea, pentru sansa pe care i-au oferit-o in viata. Cand a fost infiata a avut mari probleme de sanatate, care au fost rezolvate prin grija si dragostea parintilor.
O alta fata adoptata este deasemenea cu facultatea terminata, lucreaza si este mandria familiei. Totusi ea nu stie...

O familie prietena a obtinut recent atestatul de familie adoptiva si vor adopta in curand un copilas. Nu a fost foarte greu pana aici, dar trebuie sa mentionez ca amandoi sunt in Romania. Voi reveni cu amanunte, daca va intereseaza.

Printre noi, forumistii, sunt si mamici care au infiat copii si au mai postat cu diverse ocazii. Cautati sa revedeti si parerile lor, pentru ca merita.

Din ce am citit in presa, adoptiile internationale se vor redeschide dupa incheierea unor discutii cu UE. De adoptii se vor ocupa numai Directiile pentru Protectia Copilului si nu alte organizatii, deci este de asteptat sa fie niste costuri mai mici (in orice caz nu se pot elimina drumurile si cazarea in Ro...)
Numai bine,

crinuta spune:

Merci Mihai pentru informatii.

Crinuta

mel_g spune:

Mihai are perfecta dreaptate. Imi amintesc de primele zile cand m-am intors de la maternitate cu bb-ul meu mic si plangacios, eu o super rasfatata a familiei. A fost o experienta ingrozitoare pt ca cel mic depindea numai de mine si dupa cum v-am spus eu eram ingrozitor de rasfatata si de familie si de sot. In perioada aceea imi sfatuiam toate prietenele sa nu faca bebei decat dupa 30 de ani, sa-si traiasca viata. Nu eram pregatita pt acel pas din viata mea, dar cred ca nu as fi fost pregatita niciodata. Si totusi am facut fata cu brio, iar acum cand bb are 4 ani nu as concepe viata fara el si chiar imi mai doresc unul asa mic si plangacios.
Cand nu este al tau si tu nu esti pregatit sufleteste pt a face fata greutatilor pe care le impune prezenta unui copil, cred ca este cumplit. Atunci chiat te intrebi de ce te-ai legat la cap? Pt ca a creste un copil, va spun din proprie experienta, nu este o joaca ci este ingrozitor de greu mai ales in primul an de viata.
Vreau sa va mai povestesc o chestie si ma opresc!
Am o colega de serviciu care a adoptat o fetita de numai cateva zile acum 4 ani. Ei (ea si sotul) aveau atunci 35 ani. Bucurie mare in primele zile, pt ca aveau in casa copilul mult dorit de atata timp. Dar bb a inceput ca orice bb sa se trezeasca noapte de noapte iar ei obisnuiti pana atunci sa-si faca programul dupa bunul plac, sa doarma in weekend pana tarziu, s-au simtit deodata ingraditi, iar sotul a inceput chiar sa intrebe daca nu exista vreo posibilitate de a renunta ! Au mers cu toate acestea mai departe, iar acum cand fetita are 4 ani o iubesc la nebunie.


Pupici

Mel