Ce parere aveti de adoptie?
Raspunsuri - Pagina 4
liliana csaki spune:
Ma uit, citesc, recitesc si ma oripilez pur si simplu.Spuneti ca va doriti un copil dar discutati(unele) despre el ca despre un obiect si va puneti intrebari gen "cat costa un copil?".Pentru "linistea" sufleteasca a celor ce se-ntreba la modul asta, nu costa nimic pentru ca adoptiile internationale sunt stopate de 2 ani si inca nu se stie cand se vor relua(informatie valabila pentru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate care din punctul de vedere al actualei legi sunt asimilati cetatenilor straini).
O solutie mai simpla ar fi un animal de casa, un caine de exemplu, mai ieftin, n-are multe nevoi, hrana, putina plimbare, mangaiat din cand in cand functie de dispozitie si cu siguranta iti va linge mana cu recunostinta, suporta bine toanele stapanului si cu mici exceptii, depinde de educatie, chiar si la ei, e ascultator.
Iertata-mi fie ironia dar zau ca nu ma pot abtine, chiar daca cineva ma va trage de urechi pentru asta.
Ceea ce pot sa va spun cu siguranta e ca un copil indiferent ca e natural sau adoptat nu vine niciodata insotit de un certificat de calitate si garantie care sa te asigure ca o sa fie frumos, destept, totul va fi roz.
O doamna apropiata mie(sufleteste) are un singur copil si-acum un an jumate, la aproape 30 de ani i s-a pus un diagnostic infiorator, schizofrenie paranoida.Si n-are pe nimeni in familie cu boli mintale.Poate fi oare ceva mai groaznic pentru o mama?
Daca te hotarasti sa adopti un copil nu o faci pentru ca vecina de la 5 aproba gestul tau si pe urma o sa te aplaude toata lumea pentru fapta ta mareata, pentru ca o trebuie sa ai pe cineva care sa-ti dea o cana de apa la batranete, pentru ca acel copil va trebui sa-ti fie vesnic recunoscator ca l-ai scos din mocirla sau pentru alte asemenea argumente.Apropos, o alta tema ar putea fi "de ce vrem sa facem/am facut un copil?". O faci pentru ca ai ceva de daruit si acel ceva nu e un blid de mancare, o toala mai acatarii ci mult mai mult, DRAGOSTE.Daca esti capabil sa dai asta atunci te decizi pentru acest pas, altfel mai bine nu, sunt atatea cupluri care traiesc si fara copii.
Un copil adoptat este COPILUL TAU din momentul in care-l tii pentru prima data in brate si va fii asa pentru totdeauna, la fel cum tu vei fi parintele lui. Daca crezi numai, ca vreodata te vei gandi altfel la el decat ca la copilul tau, mai bine iti vezi de viata ta asa cum este ea acum.
Un copil nu e "soi rau" sau "soi bun", el e rodul a ceea ce tu ca parinte il faci sa fie.Nu contest importanta genelor dar in opinia mea mediul e determinant in dezvoltarea unui individ.
Exemple negative cu copii pot sa va dau si eu, uite chiar in seara asta am auzit la stiri de un copil, aproape 18 ani, de familie buna, cu conditii materiale, dar care a ajuns la spital din cauza unei supradoze, si era copil natural.Si mai sunt o multime.
Si pot sa va dau si exemple pozitive de copii adoptati, cuminti, invata bine sau chiar oameni pe picioarele lor deja, realizati profesional.
Un copil nu e al celei care-l aduce pe lume si-l abandoneaza apoi, ci al celei care-l creste si-i e alaturi la nevoie, el nu poate cere sa vina pe lume si cu atat mai putin sa aleaga cine sa faca asta pentru el.
Simplul fapt al aducerii pe lume a unui copil nu-ti confera automat calitatea de parinte, ea se obtine in timp, acesta notiune implica mult mai mult, sa fi parinte inseamna sa stii sa-ti iubesti copilul,sa stii sa-i fii aproape sufleteste, sa-l tii in brate cand plange si sa-i poti sterge lacrimile,sa-l poti alina cand il doare ceva,sa-l ajuti sa depaseasca o problema, sa te bucuri alaturi de el atunci cand se bucura.
Un lucru e cert, nimic nu se compara cu primul zambet adresat tie de copilul tau atunci cand te recunoaste si nu e fericire mai mare ca atunci cand iti spune din tot sufletelul lui mic "te iubesc, mami".
Numai si numai cand veti incepe sa ganditi astfel treceti la urmatorul pas.
numai bine,
Liliana, mamica a doi copii adoptati
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
conchita spune:
quote:
Originally posted by buflea
Pe mine m-ati tuflit de tot. Sumele acelea vehiculate sunt enorme ...30.000 plus stat in Romania (adica luat liber fara bani de la serviciul din America)suna la fel cu imposibilitatea naturala de a face copii ...
nu, nu plus alte cheltuieli. cam asta a fost totalul pentru o prietena de-a mea careia am vrut sa ii urmez exemplul la vremea respectiva si normal ca mi-a fost imposibil, nu aveam suma asta! include neaparat in pret, te rog frumos, si mitele, care se dau (dadeau atunci) chiar daca legea iti este favorabila! asta se intampla acum doi ani si ceva, cum am mai spus
Gabela spune:
Felicitari, sa-ti traiasca copilasii!
Poti sa ne spui si noua mai multe, cum ai procedat tu, de unde i-ai luat si cat de mici erau? Te-ai gandit cum si cand sa le spui adevarul? A fost usor sa va hotarati? Nu vreau sa te supar, dar eu zic ca de fapt guvernul (sau cine fixeaza taxele pentru adoptie) ii considera "obiecte", noi doar ne refeream la costul procesului de adoptie, iti dai seama ca am prefera sa nu existe aceste taxe si atunci nu s-ar mai supara nimeni ca vorbim de bani. Please, da-ne si noua amanunte, daca ti-a trecut supararea pe noi 
, Cand se da drumul la adoptii ma duc si iau ce imi dau ei, nu fac nazuri, poate fi oricum. O sa fac credit la banca si o sa am si banii pentru taxe (nu pentru copil!!!).
Gabela
Gabela spune:
Scuze, mesajul de mai sus e pentru Liliana!
Oana_B spune:
Liliana, subscriu in totalitate la ceea ce ai scris mai sus, este intr-adevar o mare responsabilitate adoptia unui copil dar din mesajul tau mi-a atras atentia in mod special o anumita fraza:
"Iertati-mi fie ironia dar zau ca nu ma pot abtine, chiar daca cineva ma va trage de urechi pentru asta".
Nu se va intampla asa ceva. Pe aceasta sectiune a forumului s-au adunat sute de suflete care nadajduiesc ca intr-un anume moment al vietii vor putea da viata unui copil. Probabil ca stii ce inseamna si cat de dureroasa este infertilitatea si ce anume presupune ea: tratamente, cheltuieli enorme nesprijinite de nimeni, sperante nascute, visuri prabusite, depresia, autoizolarea...ce mai, pe tema asta sunt scrise tratate intregi. Vorbeai de iubire, de "ceva de daruit"; un om care adopta cu atata dragoste, mandrie si curaj un copil nu poate avea decat un suflet minunat si ceva de daruit, de aceea, te invit sa impartasesti experienta ta unor oameni care inca se mai zbat cu frustrarile infertilitatii si sa intelegi ca ironiile nu si-au gasit niciodata locul pe aceasta sectiune a forumului deoarece toata lumea se zbate pentru acelasi scop.
Oana_B
alba spune:
quote:
Originally posted by Gabela
Cand se da drumul la adoptii ma duc si iau ce imi dau ei, nu fac nazuri, poate fi oricum.
Gabela
Doamne,ca nu mai inteleg nimic !!!E incredibil,nu mai am cuvinte....
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 5 luni)
casandra spune:
Am toata consideratia pentru mamicile adoptive. Sa iti asumi responsabilitatea pentru educarea si cresterea unui copil pentru care nu esti responsabil in mod natural, e intr-adevar deosebit.
Andrada spune:
Mie mi se pare normal cind preturile pentru adoptii sint ridicate, sa-ti pui problema daca iti permiti. Si cind te duci la doctor cu copilul intrebi cit costa, nu fiindca ai pune un pretz pe sanatatea copilului, ci ca sa-ti faci socotelile.
Putini parinti din romania au posibilitatea materiala, cunostiintele (si suportul institutiilor)) sa creasca un copil cu probleme de sanatate asa ca eu ii pot intelege dorintza de a avea unul sanatos. De fapt si femeile insarcinate au aceleasi temeri...
Si mai cred ca nimeni n-are monopolul adoptiilor corecte numai pentru ca a facut-o deja.
Sfaturile sint apreciate de cele mai multe ori, ironiile si judecatile nu!
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
crinuta spune:
Subscriu la cele scrise de Andrada.
Crinuta
coral spune:
Subscriu la cele spuse de Andrada.
Suntem inca in starea de tatonare si in acelasi timp incercam poate de data asta o sa pot duce o sarcina pina la capat sau macar pina in 6 luni.
Cind am simtit minunea mica miscindu-se in burtica am stiut ca indiferent cum ar fi il vom iubi.
Am avut toata viata animalute in casa, comparatia nu isi are poate locul... Pentru viata catelusului am luptat sperind pina la ultima lui suflare ca il vom salva.
Am in familie un exemplu de copil infiat si am avut si colegi infiati si prieteni care au infiat. Poate suntem noi intr-un cerc de norocosi copii sunt sanatosi si relatia dintre parinti si copil este intr-adevar una terfibil de normala si frumoasa.
Sotul meu a vorbit la 5 ani, a fost considerat handicapat si tratat ca atare cit a fost micut.
E un om normal cu o inteligenta peste medie, nu stie nimeni ce a cauzat intirzierea vorbirii. Parintii au sperat si nu au crezut in ceeace ce au spus logopezii si o mare de pediatri.
Viata e plina de incercari si reusite merita sa pornim de la o gindire pozitiva.
There is a difference between knowing the path and walking the path.