strainatatea

as vrea sa stiu despre cei ce traiesc in strainatate cum isi omoara dorul de casa si cum supravietuiesc acestuia... eu locuiesc in USA si mi-este sufletul pustiu.
astept raspuns!

lorelei_19 spune:

Creaza-ti singura un acasa acolo unde te afli. Mie mi-e dor cred ca o data pe an de Romania: de craciun. Nu spun ca nu mi-a fost greu la inceput, dar cel mai usor e sa-ti faci prieteni, apoi totul merge de la sine. Acum chiar n-as sti ce sa fac in Romania.
Ai grija de tine si fii fericita acolo unde esti

Lorelei & Family

Yasmine spune:

ACASA este pt. mine acolo unde mi-e omul iubit, acolo unde pot oferi copilului meu ce e mai bun.

Corinna

amal spune:

va multumesc pentru raspunsuri, dar mie imi este foarte greu. desi il iubesc foarte mult pe sotul meu, imi lipsesc prietenii din Romania, mi-e dor de strazile de acolo, etc. nimic nu se compara cu prietenii facuti in copilarie sau pina pe la 20 si ceva de ani...
aici, lumea este foarte rece si fiecare este cu mama ma-sii (cum se spune pe romaneste).
sufar foarte tare de singuratate!!!!
pupici!!

tlaura spune:

Amal, eu trec prin aceleasi stari ca si tine. Am momente cand simt ca innebunesc de dor de casa. Nu ma refer numai la casa propriu-zisa, ci la Romania in general. Nu am reusit sa ma adaptez aici, poate si din cauza ca eu nu voi ramane aici; stam doar un an de zile. Au trecut 6 luni, mai am de stat 6. Despre oameni e asa cum zici tu. ce sa mai... imi e tare dor de Ro. si nu stiu de ce!
Laura, mama lui Andrei

Cricor spune:

Amal,
nu esti singura ... dar din pacate nu ajuta sa stii ca mai sunt si altii ca tine.

lai spune:

Amal,
Cred ca trebuie incercata gasirea unui echilibru intre
1. a pastra in viata ta lucruri legate de acasa, care iti sunt familiare si te fac sa te simti confortabil, sa nu te simti rupta brusc si ireversibil de ceea ce era lumea ta - asta o poti face citind ziare pe internet pentru a ramane la curent cu realitatea cotidiana romaneasca, citind carti in limba romana, telefonand si corespondand cu cei ramasi in Romania, pastrand obiceiuri romanesti in viata de zi cu zi (de exemplu, gatind mancare romaneasca, cantand colinde), tinand legatura cu romani, activand pe DC
validarea senzatiei de dor si greutatilor inerente adaptarii intr-o alta tara, constientizarea faptului ca este normal si nu esti nici pe departe singura care se confrunta cu asta
2. a nu cadea in extrema cealalta si a te auto-izola de societatea in care traiesti acum, ci a incerca sa te integrezi in primul rand creand oportunitati pentru o viata sociala; nu te astepta sa vina nimeni la tine si sa iti ofere prietenia lor pe tava (daca ai si surprize placute de genul asta, cu atat mai bine), ci cauta tu, fii activa, implica-te in cat mai multe activitati/organizatii, orice, biserica, munca voluntara, cursuri de dans, sporturi, grupuri de femei.. asa iti vei ocupa timpul intr-un mod placut, te vei simti mai bine ca ai realizat ceva, vei avea mai putin timp pentru ganduri negre si vei cunoaste oameni; de asemenea incearca sa inveti cat mai multe despre societatea in care traiesti, daca unele comportamente ti se par bizare pentru ca sunt foarte diferite de cele cu care esti obisnuita, incearca sa sapi mai adanc si sa gasesti explicatia lor, nu inseamna ca trebuie sa le adopti si tu, ci doar sa le intelegi, fii deschisa si toleranta si priveste partea plina a paharului - sigur ca e mai usor de zis si mai greu de facut, si n-or sa-ti treaca toate gandurile negre de pe o zi pe alta, dar macar un pas mic daca faci azi, unul maine, o sa vezi ca o sa fie bine. Si nu te simti neputincioasa, fii convinsa ca ai in tine puterea de a-ti modela viata, de a face lucruri concrete care te vor face sa te simti mai bine. Dar nici nu fi prea dura cu tine insati, si timpul rezolva multe si o sa vezi ca dupa o perioada o sa fie mai usor.

Daca esti deprimata si iti vine greu sa te mobilizezi, sa te implici, nu uita ca "motivatia este urmarea actiunii", iesi in lume si fa ceva, chiar daca la inceput nu ai prea mare chef, o sa vezi ca pofta vine mancand

Si nu uita, nu esti singura, noi suntem alaturi de tine!



Lai

amal spune:

draga TLAURA,

te rog sa ma crezi ca nu exagerez cu nimic; eu sint o fire foarte sociabila, dar aici, efectiv nu am gasit nici un om deschis la minte si la suflet cum sint romanii nostri (ce prieteni buni am in Romania..., pot sa umblu in toata lumea ca nu mai gasesc altii la fel si tare rau este fara prieteni...!!!!). este cumplita America!!! maninci pietre de singuratate!!!!!
si intr-adevar, nu ma ajuta cu nimic sa mai stiu ca sint si altii ca mine...; dar simplu fapt ca discutam despre asta si inseamna ceva.
pupici!!!

amal spune:

multumiri lui LAI pentru raspunsul laborios pe care mi l-a trimis.
vreau sa stii LAI, ca sotul meu face tot posibilul sa nu-mi lipseasca nimic; mi-am pus pina si Satelit, mai mult decit ca am romanii in direct la TV 24 ore din 24 nu stiu ce altceva mi-as putea dori... eu gatesc romaneste, totul este romaneste..., dar nimic nu suplineste dorul de casa. si sa-ti mai spun ceva (poate multi o sa se supere acum): romanii pe care i-am gasit aici sint foarte "naspa". atita invidie si mincatorie...nu am vazut in viata mea!!! si atunci? cum poti sa-ti faci prieteni aici?? americanii sint foarte superficiali si nu te poti apropia prea mult...
de fapt, eu vorbesc de prieteni adevarati!!!
pupici!!!

lai spune:

Si daca nu reusesti sa-ti faci prieteni americani de la inceput, cauta si alti straini, poate gasesti ca ai mai multe in comun cu ei, sunt oameni de toate felurile pe aici si sigur n-o sa te potrivesti cu toti, dar pana la urma tot gasesti unii, dar cum spuneam in mesajul anterior, trebuie sa te pui tu in situatii in care sa cunosti oameni, de asta vorbeam de activitati/grupuri/cluburi/organizatii, nu stiu cum este comunitatea in care traiesti tu, dar ceva de genul asta trebuie sa fie, macar pe langa o scoala, o biserica (chiar daca nu esti foarte religioasa, nu desconsidera varianta asta pentru ca in multe comunitati din America biserica este un nucleu social), la locul de munca daca lucrezi, tu sau sotul tau...

Lai

amal spune:

LAI, ce sa-ti spun? ca am tot iesit ...; dar oricum aici toata lumea munceste de dimineata pina seara si seara se schimba citeva vorbe "hi!" si gata. mie-mi lipsesc prietenii mei adevarati din studentie, gasca cu care faceam toate nebuniile, etc.
comunitatea de aici este foarte inactiva. chiar pe 5 dec. (vinerea trecuta) am fost pina in Troy (Detroit) la un spectacol romanesc cu IRIS si PAULA SELING. a fost foarte misto si am vazut ca acolo se organizeaza si revelioane si tot felul de intilniri...; cind le-am zis romanilor de aici de unde stau..., au zis ca nu dau atita bani pe un revelion (95$/persoana)!!! mai mult de atit ce sa-ti spun?