strainatatea
Raspunsuri - Pagina 2
lai spune:
Uite ca am scris in acelasi timp 
E adevarat ca in multe comunitati romanesti de aici te lovesti de experiente neplacute.. dar nu sunt chiar toti romanii asa, dupa cum nici toti americanii nu sunt superficiali.. Eu sunt de acord cu tine ca e greu, dar eu gasesc ca e important sa nu mentii o atitudine negativa, chiar daca ti se intampla de multe ori sa fii dezamagita si atunci e greu sa pastrezi optimismul, mergi mai departe si mai cauta, daca esti convinsa ca nu o sa gasesti pe nimeni mai aproape de sufletul tau, probabil ca nici nu o sa gasesti, dar daca ai incredere ca vei gasi, pana la urma chiar vei gasi..
Nu vreau sa-ti tin teorii, inteleg foarte bine prin ce treci ca si eu am trecut prin asta, puzderie de ganduri negre si depresii pe capul meu, dar tot din proprie experienta iti spun ca se poate, pana la urma se poate!
Mai e ceva - nu porni cu asteptarea de a gasi pe cineva exact pe sufletul tau, de a putea construi din prima relatii de prietenie ca cele pe care le aveai in Romania, gandeste-te ca si acolo relatiile acelea le-ai construit in timp, nu de pe o zi pe alta.. acorda-ti timpul acela si aici, si chiar mai mult pentru ca te afli printre oameni diferiti de tine si e normal sa dureze pana inveti "limbajul" lor (nu ma refer la limba engleza, ci la limbajul social). Poate ca nu vei avea niciodata prietenii exact ca acelea din Romania, dar asta nu inseamna ca e totul sau nimic, incearca sa pornesti de la un interes comun, cineva cu care sa mergi de exemplu la o sala de gimnastica, sau cu care sa discuti despre bucatarie, sau despre drepturile animalelor - zic si eu, poate par stupide exemplele, dar sper ca se intelege ce-am vrut sa spun - iar oamenii astia ii gasesti la sala de gimnastica, in grupul femeilor din oras interesate de experiente culinare, in organizatia X pentru drepturile animalelor etc.
Alta idee - unde stau eu in California este un website www.craigslist.org unde o gramada de oameni pun anunturi de genul caut partener pentru practicarea unei limbi straine/pentru tenis/pentru.... stiu ca in multe alte locuri din America s-au creat asemenea website-uri, nu m-ar mira sa fie o Craig's List si pentru Michigan, da o cautare pe google.
Succes mult!!!!!!
Lai
amal spune:
merci mult!!!
chiar acum o sa intru pe site sa vad ce este acolo. o sa-ti scriu dupa...
pupici!!!
amal spune:
am intrat pe site; nu stiu ce sa zic....
trebuie sa mai "scormonesc"
pupici!!!
(gluma sovietica!!!)
Rayuela spune:
offfffffff..
ca m-ai facut sa-mi aduc aminte...iar dor de mama,de prieteni,de vinzatoarea de la paine,de strada unde am copilarit,de mirosurile din bucatarii de Craciun,de toti romanashii,asa,suciti si nevricosi cum sint ei...
Stiu exact prin ce treci,stau intr-o tara rece si neprietenoasa,cu oameni gri,gri,gri...am facut multe eforturi in cei 7 ani,de cind stau pe aici..degeaba.Tot la romani trag,parca altfel rizi cu ai tai,alfel iti impartasesti necazurile..
Citeam undeva ca ,aparent,dorul de tara este mai puternic decit dorul de mama.Nu stiu daca o fi adevarat,dar in cazul meu,dupa atitia ani,dorul s-a accentuat,din ce in ce mai puternic,si uneori mi se intimpla chiar sa merg pe strazi,sa ma uit mirata in jur si sa ma intreb:Ce...doamne iarta-ma caut eu aici?
Iti tin pumnii,fa-ti repejor prieteni romani..macar poti sa te vaiti in limba romana,deasupra unei farfurii de sarmale..si e MARE LUCRU!!!
Te pup
Rayuela cu bebe
viorela hoff spune:
Draga Amal,
Lorelei are dreptate, creeaza-ti "acasa", caminul, löcusorul vostru cald si bun, si eu sunt in aceeasi situastie si nu am avut nimic pana acum vreo luna. Cred ca de vina sunt si sarbatorile care vin, toate mirosurile si luminile!
O sa te obisnuesti draga mea, asta e perioada prin care trecem fiecare, o sa fie bine, o sa vezi!
Pusilici
Vio
petra spune:
Amal draga,
Din experienta mea aici, pot zice ca nu-ti poti crea un "acasa" aici pana nu te obisnuiesti cu lumea asta, cu fel de a fii a oamneilor de aici. Dupa ce incepi sa vezi in culori mai roz America, incepe sa se contureze acel "acasa".
Si mie imi venea sa ma sui pe pereti de dor, dar am incercat sa omor acest dor prin telefoane in Ro. spre bucuria celor de la companiile de telefoane, dar incetul cu incetul a inceput sa simt raceala si celor din Ro. Degeaba le ziceam eu cam de toate dar imi este dor de Ro, cand ei nu stiau cum sa intinda salariul sa le ajunga, sau ca preturile o luau razna in sus, pentru ca nu ma compatimea nimeni.Ma refer la prieteni, nu la familie. Si uite asa trece timpul si intervine obisnuinta, care este o a doua natura.
Incearca sa -ti gasesti activitati placute tie, mergi la biblioteca si acolo gasesti si reviste cu fel de fel de sfaturi practice pentru casa si nu numai, du-te prin magazine chiar daca nu ai de cumparat nimic, sau nu cumpara nimic, sau oriunde este lume multa, pentru a nu te simtii singura.
Te integ foarte bine pentru ca si eu m-am simtit la fel, si eu sunt o fire sociabila si vorbareata, dar la mine aceasta stare de singuratate a mai trecut partial.
Mi-am gasit si aici prieteni, cu toate ca nu sunt ca cei din copilarie, dar m-am invatat sa iau oamneii asa cum sunt fara sa ridic standardul prea sus , pentru ca asa cu adevrat ramai singur.
De cat timp ai venit aici?
Nu exita sa ne scrii ce mai faci, si chiar acest forum este un prieten pentru tine, in lupta cu singuratatea.
Delidana spune:
Draga Amal
Te inteleg perfect, stiu cum e sa te lupti cu dorul de acasa si sa vrei sa te intorci in fiecare zi. Si mie mi-a fost foarte greu, in primii doi ani am plins aproape in fiecare noapte de dorul alor mei. Apoi zilele au trecut si dupa vorba ceea "ce nu te omoara te face mai puternic" asa s-a intimplat si cu mine.
Nici eu nu pot spune ca am prieteni adevarati aici, am ceva prieteni cu care pot iesi la un film (colegi de munca) insa un prieten de suflet asa caruia sa ma pot destainui, mai rar.
Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca esti intr-o tara straina si ca prietenii din studentie si ceilalti pe care i-ai lasat in urma in tara sint departe de tine si chiar daca te-ai intoarce inapoi, acele vremuri "fermecate" si fara de griji sau dus, timpul a trecut si s-au transformat in amintiri. Scriu aceste rinduri atit pentru tine cit si pentru mine insami pentru ca citind rindurile tale m-am recunoscut in ele...... Asa imi zice si sotul meu (la fel ca fetele care au scris la acest subiect), du-te pe afara, iesi din casa, gaseste lucruri in comun cu oamenii, accepta-i asa cum sint si nu ridica prea tare "standardele". Am citi undeva ca daca vrei sa-ti faci prieteni, in loc sa vorbesti de necazurile tale, vorbeste despre necazurile lor. Incearca sa ajuti pe cei din jur, fa cafeaua la o colega, cumpara-i un cadou de sarbatori (nu trebuie sa fie cine stie ce, gestul conteaza). Imi amintesc ca anul trecut de Craciun eu am facut cadou colegelor mele (canadience si filipineze) cite un parfumel (nimic costisitor) si uneia dintre ele chiar i-au dat lacrimile.... nu pot spune ca din momentul acela am fost prietene de nedespartit insa gheata a fost sparta cum s-ar zice si conversatia se infiripa mai usor intre noi... Eu nici nu sint o fire prea sociabila, dar daca vrei prieteni trebuie sa te bagi in vorba, sa faci tu primul pas, sa fii atenta cu cei din jur, etc. Sfirsitul primului capitol.
Sper ca nu te-am intristat prea tare si sa nu
. Uite iti dau si un
Numai bine si sa ne mai auzim.
rosa spune:
Cred ca majoritatea celor care pleaca din Romania simt asa. La mine a durat aproape 2 ani starea asta, dormeam cu geamantanul linga pat si chiar mi-am facut bagajele de vreo doua ori, in disperarea mea. Dar timpul a trecut, au aparut copiii, m-am acomodat aici. Am fost inapoi in Romania de multe ori de atunci si am constatat ca nici prietenii cei mai buni nu mai sint ce au fost, m-am schimbat si eu, s-au schimbat si ei, parca nu mai vorbim aceeasi limba...foarte dureroasa constatare. In aparenta sintem foarte buni prieteni in continuare, dar lipseste acel ceva ce ne facea nedespartiti.
Aici am o multime de cunostinte, la mine mereu a fost casa deschisa, de aceea ne trec multi pragul. E poate o zi sau doua pe saptamina cind nu vine cineva pe la noi, dar cu toata astea recunosc ca nu am nici o prietena de suflet. Doar o gramada de lume cu care ma inteleg bine si atit.
Prietenii cei mai buni sint sotul si mama, iar viata e axata in jurul copiilor si a muncii.
Viata aici se desfasoara intr-un ritm atit de alert, incit ma gindesc ca nici n-as mai avea timp de cafele sau de shopping cu o prietena, asa, la modul relaxat cum era pe vremuri.
Nu pot sa-ti dau alt sfat decit sa-ti gasesti preocupari care sa te tina atit de ocupata incit sa uiti ca iti e dor de casa.
tlaura spune:
Amal, tu in ce oras esti? si de cat timp esti in SUA?
E adevarat, nu exista alinare pentru ceea ce simtim noi, si nici nu ne consoleaza faptul ca suntem mai multi in situatia aceasta. Poate tu esti mai norocoasa si lpcuiesti intr-un oras mai mare, unde sa existe si o mica comunitate de romani, si poate in timp vei reusi sa-i cunosti si sa-ti faci noi prieteni. E adevarat si faptul ca cei vechi nu pot fi inlocuiti, dar...
Din nefericire, aici unde sunt eu , in Montgomery, nu exista nici un roman, dar cum ti-am mai spus, eu voi pleca la anul.
In Atlanta, de exemplu, sunt 3 sau 4 mii de romani.
Oricum, iti doresc sa te adaptezi cat mai repede si sa nu temai chinuie asa rau dorul de casa.
Si nu uita, ca totusi ne ai si pe noi pe aici. cand iti este mai greu, gasesti pe cineva care sa te asculte.
Pupici!
Prietena ta de suferinta
Laura
amal spune:
va multumesc tuturor ca mi-ati scris...
ca sa va spun??? ca nu ma simt deloc bine, mai ales ca acum sint si insarcinata si am nevoie de mama si de prietenele mele bune..; intr-adevar il am pe sotul meu (care este un om minunat), dar parca nu este de ajuns.
si referitor la munca, munca si iar munca: si in Romania munceam si tot imi faceam timp de o prietena draga. nimic nu este mai minunat decit sa rizi pe limba ta cu oamenii dragi tie. imi amintesc acum spiritul sarbatorilor de iarna, cind vorbeai chiar si cu necunoscuti pe strada... ce bine era!!! aici lumea este foarte egoista, fiecare este pentru el si chiar daca iti calca pragul diverse persoane, cind simti ca nu sint cu sufletul pentru tine...parca iti sta in git sa te mai deschizi si sa mai fi binevoitor.
asta este strainatatea!!! ideea este ca nimeni care vine "de-afara" nu spune realitatea, nu stiu de ce minte asa de mult...
pupici!!!