Cum sa ma port cu el?

Buna ziua.
Va scriu ptr ca sunt in dificultatea de a-l intelege pe baietelul meu.
Are un an si noua luni,iar acum o luna am inceput serviciul.Odata cu aceasta schimbare,s-a schimbat si comportamentul lui,adica:tipa la schimbatul pampersului,la schimbatul hainelor,cand vine ora de masa refuza mancarea de obicei,s-a atasat mult mai mult de tatal lui,cand apare el,eu dispar din peisaj,vrea numai in brate,sa facem numai ce vrea e,altfel tipa,urla,se tavaleste pe jos.Poate fi o pedeapsa ptr ca s-a simtit abandonat?
Va rog daca ma puteti ajuta cu niste sfaturi cum ar trebui sa ma comport cu el,nu vreau sa tip,sa ma enervez,sa il agresez verbal sau fizic ptr a ma asculta.
Multumesc

marius spune:

Hai sa o luam altfel. Sotul tau se descurca cu el din cate scrii tu. Deci care este problema? Lasa-l pe sotul tau sa vada de copil si tu odihneste-te cand vii de la serviciu. Bine ca ai aceasta posibilitate, bucura-te de ea.
Nu se simte abandonat daca e cu sotul tau si se descurca bine amandoi.
Daca vrea sa se tavaleasca - pai sa se tavaleasca pana se plictiseste, se ridica el cand ii trece cheful de tavaleala.
Nu vad nici o problema...
De ce sa tipi sau sa te enervezi daca poti sa nu te ocupi de el ci sa te odihnesti. Eu vad ca ai noroc multe nu au norocul asta.

eumada spune:

Cum sa agresezi un copil de 1 an si 9 luni?Crezi ca el intelege?
Te pedepseste ca nu mai esti langa el...aici e munca mare.
Marius,intr-o casa cu copil mic,nu prea te poti odihni.

CRETUANA,tu incearca sa-l tii in brate,sa-l linistesti,nu sa tipi la el....el e suparat ca tu ai plecat de langa el.....

O imbratisare de la copilul mic si pufos odihnezte mai mult decat orice,ti-o spun in perfecta cunostinta de cauza.

marius spune:

Vezi de ce mi-am facut doua fete direct mari?

histamina spune:

marius, de asta imi esti? adica tu faci copile direct mari si pe mine ma lasi sa nu dorm de 2 ani si 8 luni!
razbel,voi razbel!

si Ianu se trantea pe jos, urla, s etavalea, tipa, plangea timp de 6 luni de la plecarea mea la job.de la 1 ani si 2 luni pana la un an si 8 luni.
mi-l luam in brate, il pupam si ii spuneam cat d emult il iubesc.
si pe mine m-a durut ca vroia cu tata mai mult decat cu mine si pe sotul meu il doare ca vrea mai mult cu mine Ianu si cu tatal meu decat cu el.de ce?copii simt,copii vor liniste , iubire ,siguranta.pt el,acum tati=siguranta, mami= a plecat, lipsa mamei-nesiguranta.
incetul cu incetul:uite mami s educe la job ca s apaltim facturile,sa avem caldura, lumina, hainute, papa bun.jucarii.
la faza asta Ianu mi zis: hainute am, jucarii am, nu mai ai de ce sa te duci la job!

roxy spune:

buna, in familia voastra tu esti varianta masculina sa spun asa. De regula tatal merge la servici si mama sta acasa. Asa a fost la noi cand erau baietii mici.Cand ai scris ca vrei sa fii ascultata fara sa tipi, sau altele, iti pot spune ca exact asta vrea sotul meu , sa fie ascultat de baieti doar pentru ca este tatal. Uite ca nu e asa simplu. El vine seara acasa si asteapta sa fie intampinat de ei, sa ii dea raportul cu ce au facut peste zi si sa execute ce le spune el sa faca.Cum ziceam nu e asa simplu. Baietii ori nu vor, ori se revolta si criza de autoritate a tatalui (raportat la voi ...a ta )deja da pe dinafara. Daca acum cand are deabia 1 an iti pui problema asa, ce vei face cand pe la 2 ani de regul pana dupa ...adolescenta intra in faza lui "nu vreau ".Sa vezi atunci meciuri adevarate si nervi pusi pe pioneze. Normal ca el vrea cu tatal,asa cum ai mei veneau repede la mine cand ii punea sa faca ceva, doar ca eu nu ma bagam intre ei, ii lasam sa-si rezolve probleme .L-am pus pe sotul meu sa caute pe net, ca doar de aia are calculator, cum si ce sa faca ca sa se inteleaga cu copiii proprii. Asa a aflat (inca mai are scapari) ca a te impune cu forta nu duce decat la o reactie de opozitie din partea lor si la o stare de incordare nedorita de nimeni.
Ca sa fiu mai succinta fa o lista cu 5 lucuri de la care nu abdici (nu facem asta..., asta..., asta ...) si la celelalte te lasi in voia situatiei.A impune sa faca exact cum vrei tu si atunci pe loc daca se poate nu e chiar o atitudine buna.

eumada spune:

Da` zau ca am dreptate.

Alizee spune:

Cand avea fetita mea aproape un an,m-am intors la serviciu. Si acum ma doare tristetea ei. Sambata si duminica ramaneam singura cu ea, dar nu ma baga in seama. Cand ajungeam seara de la serviciu, statea numai cu spatele la mine, desi era atat de micuta. :((
Da, fetita ta se simte abandonata de tine. Nu stiu cum sa repari asta. Eu am renuntat la serviciu si ma ocup numai de ea si familie. Pana va mai creste, asta-i viata mea. :)

Madanic spune:

Si copiii mei au avut etape de genul asta. Noi amandoi mergem la munca iar copii sunt in daycare, au fost chiar de la varste fragede (4luni Bella si 2 luni Edi). Bella la un an a avut o etapa in care nu-l vroia decat pe tati, dar acuma e complet invers. Edi e mult mai schimbator, are zile in care nu vrea decat sa stea lipit de mine (atunci cand suntem impreuna) si zile in care nu-l lasa pe tati nici sa se duca la baie. Atata timp cat e apropiat de unul din voi e ok, nu o sa ramana asa te asigur.
Si tantrum-urile sunt parte a varstei, nu e nimic iesit din comun. Eu de obicei le vorbesc calm si pe un ton mai jos ca sa le atrag atentia cand tipa si urla. Le explic de ce nu pot obtine ceea ce vor si incerc sa le distrag atentia. Uneori merge rapid, alteori nu dar tipatul nu ajuta. Am observat ca atunci cand imi pierd rabdarea copii sesizeaza si parca sunt victoriosi . Bella s-a folosit de momentele mele de enervare ca sa-mi copie mimica fetei. E un moment foarte interesant cand te uiti la copilul tau si iti vezi exact mimica fetei .

MariaG spune:

da, te pedepseste si e normal sa te pedepseasca
ce poti sa faci? pai, in primul rand, sa-l lasi, calma, "sa te pedepseasca". Te asezi pe covor langa el, dispusa sa-i "asculti" oful si il lasi sa "spuna".
Ghilimelele le-am pus nu pentru ca sunt sarcastica ci pentru ca pentru un copil de nici doi ani limbajul nu este preponderent verbal. El nu poate sa-ti spuna prin cuvinte "sunt suparat pe tine pentru ca nu mai sunt in centrul atentiei tale" si tu nu poti sa-i raspunzi "da, iti inteleg supararea". Dar prin actiunile lui asta iti spune si prin actiunile tale asta trebuie sa-i raspunzi.
Daca te enervezi si tipi si treci la agresiune ii spui "nu ma intereseaza supararea ta si nici ce simti tu".

Vrea sa faca numai ce vrea el pentru ca ce vreti voi - plecarea ta la serviciu - il deranjeaza profund, ii strica echilibrul si il face sa se simta nesigur. Asa ca incearca sa recapete controlul. Lasa-i-l (in limitele tale).

Faptul ca s-a atasat mult mai mult de tatal lui e un lucru bun. Majoritatea femeilor pe care le cunosc eu se plang de lipsa de implicare a tatalui si de lipsa lor de atasament fata de copil. Asa ca priveste partea plina a paharului: copilul tau are doi parinti implicati.

Faptul ca te doare ca nu mai esti parintele preferat e ceva cu care va trebui sa te descurci tu.

Vic spune:

Vroiam sa scriu cam ce a scris si MariaG. Copilul isi exprima supararea. Frate-meu, mai mare fiind si capabil sa se exprime verbal (era la gradinita) s-a oprit in fata mamei, a batut din picior si i-a zis "tot servici, servici, servici, da' acasa cand mai stai?" - asta fiind pe vremea cand se lucrau 6 zile din 7.
Tot ce poti face e sa Nu te superi, ci sa accepti ca are motiv si are voie sa fie suparat si sa-si arate supararea. Chiar si cand te respinge, tu stai pe-aproape, incearca sa intri in jocul lui, pe baza regulilor lui, zimbeste-i si cand te da deoparte, spunei si cu vorbe si cu gesturi ca intelegi ca-i suparat si ca si tie ti-e dor de el cand esti la servici, arata-i ca ai mereu o poza cu el la tine ca sa-ti mai treaca de dor, da-i si lui ceva de-al tau, sau pune o poza cu tine undeva si spune-i ca asa te are aproape. Spune-i si arata-i ca te bucuri sa fii acasa si mai ales sa fii cu el, indiferent ce face. Nu incerca sa te impui cu forta, dar spune-i ca abia astepti sa stai cu el.
Incet-incet, o sa-i treaca, o sa se obisnuiasca. Dar iti trebuie multa rabdare.