negocieri

eram acum pe un topic si citeam o mamica care incuraja de zor negocierea cu copilul (,ca daca nu vrea ceva eu negociez)si ma gandeam sa va spun ce cred eu de negocieri chiar daca gresesc.
am un baietel de 10 ani cuminte .invata bine, e respectos ,nu am avut probleme niciodata la scoala sau la joaca cu el.
ei, problema mea e ca negociaza tot dar tot .nu stiu daca eu candva cand a fost mai mic am stat cu el la taclare in loc sa imi impun punctul de vedere dar ideea e ca acum incearca de fiecare data.
stinge lumina-5 min
gata la calculator-2 min
poftim bani de buzunar-mai imi dai 2 lei
e suficient cat ai mancat -inca un polonic(e mai dolofan si seara e cu regim,nu va ganditi ca il infometez)
s.a.m.d
deja e mare si de nenumerate ori i-am spus sa nu mai negocieze cu noi.de undeva a auzit el vorba *in viata totul e negociabil* si am ramas masca cand m-a intrebat daca e adevarat.ce sa ii raspund eu cand tocmai il certam ca negociaza cu mine?ei , puiule o fi adevarat dar nu poti negocia cu noi ca si cu prietenii tai ca totusi iti suntem parinti.la care el tacticos imi raspunde *deci cu restul lumii pot negocia*?
asa ca va intreb pe voi mamici cu copii de varsta lui si ai vostri tind sa negocieze?

MariaG spune:

E foarte bine ca negociaza (mi-as dori sa pot si eu negocia)
Si nu negociaza cu voi precum cu prietenii lui ci precum cu voi (adica in interiorul limitelor voastre).
Si poti negocia si tu cu el la randul tau.
Pana la urma, intre oameni, totul e o negociere.

marius spune:

Foarte bine. Nu toti au acest simt. Eu nu negociez cu fetele mele cand am ceva direct de spus si de facut. Dar respect aceasta calitate celor care o au.

ralcat spune:

Lasa-l sa negocieze, ii va prinde bine exercitiul in viata . Si oricum din exemplele tale, o face de bun simt si in limite super ok, nu pare sa sara calul, asa ca ... de ce sa nu exerseze cu mami, isi mai si creste increderea in el in felul asta. Mai bine cu negocierea decat cu minciuna.
Si la noi functioneaza negocierea, ca prefer sa-mi ceara, sa incerce, sa ma si preseze daca vrea ceva decat sa se ascunda si sa faca pe la spate, am o singura zona in care nu negociez: siguranta. In rest, cu limitele necesare, unele mai joase, unele mai inalte ... totul e negociabil.

izabela88 spune:

eu cred ca devine obositor sa negociezi chiar tot,in orice situatie
fii-mea,de 1,9 luni,avea(si inca mai are) incercari frecvente de a negocia,la schimbat(haine,scutec),la masa,la iesirile afara,la baie,la desene,la calculator...
constant incearca sa vada pe unde se mai situeaza limitele impuse ieri(sau acum 5 min),doar nu are nimic de pierdut,poate se prinde ceva
poate obtine dulciuri inainte de masa,poate scapa fara ciorapi,poate sta mai mult afara,poate primeste o baie in cadita(ce se mai ciobalcaie,o nebunie) in fiecare seara si nu doar un dus,poate ii mai pun un cantecel/desen ...
am incercat sa ma impun,ca nu ma duc nervii sa ma lupt cu ea de 5-6 ori pe zi sa-i schimb scutecul,de ex.
acum stie in mare parte ce e permis si ce nu,dar tot mai are incercari,uneori nici nu imi dau seama cum ma imbrobodeste si ma trezesc ca de 5 min incerc sa-i dau ciorapii in picioare iar ea se distreaza.
cred ca e in firea lor sa testeze constant limitele,iar inconsecventa parintilor ii indreptateste sa continue si sa persevereze.
eu,in unele situatii,consider ca negocierea e un fel de a te trage de sireturi cu parintii,o lipsa de respect si nu o calitate.

mina spune:

Si la noi se negociaza. Sunt si chestii la care nu fac rabat (constiinciozitatea pt scoala, sanatatea, siguranta, etc) dar sunt si chestii unde mai poate obtine ceva in plus, insa de cele mai multe ori, daca cedez, trebuie sa dea si el ceva la schimb. De genul "bine, poti sa mai stai 10 minute in baie (e disperat dupa baile de relaxare, mai ales dupa antrenamente) daca faci tu paturile maine dimineata". Adica negocierea e de ambele parti, fiecare obtine ceva si cedeaza ceva. De multe ori eu poate nici n-am nevoie sa faca ceea ce ii cer, dar nu vreau sa cedez numai eu.
Da, poate deveni obositor (pt noi ca parinti), dar nu cred ca le dauneaza. Pe de alta parte al meu cam stie cand e de negociat si cand nu, asa ca nu ma trezesc (prea des ) cu discutii inutile.

luisa1983 spune:

Nu-i nimic rau in asta,cel putin din punctul meu de vedere, ,,Comunicare si negociere in afaceri" se studiaza in facultate , deci copilul tau probabil va fi un bun negociator cu.... ,,experienta".
Din arhiva , ce-mi mai amintesc de pe vremea cand fiul meu avea 10 ani :
* Eu : vino la masa!
El : vin daca ai ceva dulce .... ce avem, inghetata sau prajituri ca alte ,,cocarii"nu mananc!
* Eu : pt fiecare nota de 10 ai 5 lei!
El : pt fiecare 10 imi dai 10 lei ,daca iau sub 7 iti returnez eu 5 lei ptr. fiecare nota.
* Aveam uneori nevoie urgenta de marunt :
Eu : ai ceva bani stransi in pusculita? (avea obiceiul sa stranga bani)
El: daca ti-i dau pe toti, atunci imi returnezi in plus jumatate din suma.

Tarife ,,servicii":
* aruncat gunoiul/sapt = 5 lei
* cumparaturi in apropiere de casa = restul era al lui

marius spune:

Asta-i jepcaleala deja

sanziana27 spune:

Copiii trebuie invatati si sa negocieze, dar trebuie sa fie constienti ca anumite lucruri nu se mai negociaza, stabilite fiind.

Cu baietii mei le ofer alternative din care sa aleaga, inca sunt mici.

Dar la scoala negociem: dati test din temele astea si le scoatem din tematica de teza. Hai sa stabilim termenul de predare al portofoliului, dar cine nu respecta termenul pierde 2 puncte (stabilim si exceptii:internari, absenti de zi....)

MariaG spune:

Este foarte obositor pentru ca pe noi nu ne-a invatat nimeni sa negociem, dar este foarte util pentru viitorul lor sa stie sa negocieze.

Intreaba parinti care isi castiga existenta din vanzari si vei observa ca pentru ei nu e obositor sa negocieze.

Eu ma simt groaznic in locurile unde se presupune ca trebuie sa te tocmesti si desi stiu ca dau multi bani in plus prefer asa.
Spre exemplu nu voi vizita niciodata bazarul din Istambul pentru ca mi se face fizic rau cand trebuie sa negociez ceva.

Sotul meu, insa, negociaza fiecare optiune de la masina, fiecare serviciu pe care vrem sa-l cumparam, fiecare chestie din piata. Are toata recunostinta si admiratia mea.

In plus, daca de 5 minute tu incerci sa ii dai ciorapii jos si a se distreaza, distreaza-te si tu cu ea. E o oportunitate minunata sa contruiesti relatia cu ea. Sunt 5 minute de relationare directa, deschisa si in care va simtiti bine impreuna.

ita2v spune:

poate ca la mine tocmai faptul ca eu nu sunt o persoana ce negociaza e problema.intradevar si sotul negociaza cand merge la piata cu taranii sau cand merge la atelier cu masina .o fi ceva ereditar doar ca mie pana nu ati scris ca si voi patiti la fel mi se parea exagerat negocierea copilului